3,283 matches
-
precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali ai expresivității sunt: asocieri neașteptate de cuvinte, modificări semantice, construcții topice neobișnuite, prezența imaginilor artistice, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice) ca mecanism de metaforizare și de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali ai expresivității sunt: asocieri neașteptate de cuvinte, modificări semantice, construcții topice neobișnuite, prezența imaginilor artistice, a simbolurilor, a figurilor de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de producere a unor noi semnificații etc. Particularitățile care conferă unicitate limbajului poetic sunt expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, reflexivitatea. - Expresivitatea denotă capacitatea limbajului de a valorifica resursele expresive ale limbii, reflectând astfel „fondul subiectiv al vorbitorului“ (Tudor Vianu). Indici textuali ai expresivității sunt: asocieri neașteptate de cuvinte, modificări semantice, construcții topice neobișnuite, prezența imaginilor artistice, a simbolurilor, a figurilor de stil „purtătoare de numeroase valori expresive“ (T. Vianu). - Ambiguitatea reflectă caracterul „deschis“ al nivelului semantic, posibilitatea semnificării multiple a unui cuvânt/enunț
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Apare astfel evidentă noutatea șocantă a viziunii prin care Nichita Stănescu con cretizează tema erotică, trăirile inefabile ale iubirii, propunând lectorului un univers ca „viziune a sentimentelor“. Prin reluarea titlului ca incipit al poeziei se creează două imagini de mare expresivitate care domină imaginarul poetic. Pe de o parte, iubirea - o minunată aventură a omului - văzută ca o leoaică tânără, agresivă, de o frumusețe sălbatică, naturală, spontană, plină de elan vital ce provoacă o miraculoasă alchimie a lumii. De cealaltă parte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
celest -, pământul, iezerul sfânt. Schițând un spațiu de legendă, aceste motive se concretizează în imagini artistice vizuale și auditive, prin personificare (Ochi atot înțele gător), prin epitete (legendar, sfânt etc.), prin metaforă revelatorie (Ochi era iezerul). Toate aceste mijloace de expresivitate sugerează ideea poetică a capacității iubirii de a reface armonia divină cu natura originară, de a intra în rezonanță cu sacrul, cu primordialul. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea cunoașterii biografiei artistului în vederea înțelegerii operei sale Sugestie de rezolvare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
posibilități nelimitate de accesare a unor biblioteci sau muzee virtuale, de informare și implicare în viața publică, de comunicare prin rețele de socializare etc. În al doilea rând,/Pe de altă parte însă, stilul publicistic specific massmediei se caracterizează prin expresivitate stridentă menită a capta interesul, prin subiectivism, prin forță persuasivă, astfel încât permite manipularea informațiilor și, implicit, a majorității receptorilor. Este evident faptul că massmedia poate avea un impact negativ, prin selectarea sistematică a știrilor vizând violența, delincvența, acte antisociale etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cunoașterea totală (luciferică), presupunând întoarcerea la starea paradiziacă, dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii (raționale). 8. Trăsăturile genului liric care pot fi ilustrate cu ajutorul poeziei Autoportret sunt: transmiterea nemediată a unor idei, reprezentări și sentimente; limbajul liric caracterizat prin ambiguitate, prin expresivitate, prin frecvența mare a figurilor de stil, prin încadrarea poeziei întro specie lirică etc. Astfel, poezia lui L. Blaga este o artă poetică, prin care se comunică nemijlocit idei și reprezentări despre menirea artistului și a creației sale, pre cum
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Blaga este o artă poetică, prin care se comunică nemijlocit idei și reprezentări despre menirea artistului și a creației sale, pre cum și sentimentul de nostalgie a absolutului. O altă caracteristică este limbajul poetic marcat de ambiguitate, de reflexivitate și expresivitate. Aceasta se realizează prin frecvența mare a figurilor de stil, precum comparația din primul vers sau metaforele revelatorii (patria sa, zăpada făpturii, curcubeul). 9. Ultimele patru versuri alcătuiesc o secvență poetică prin care este surprins actul creației. Repetiția enunțului principal
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
frecvente, nu puteau scăpa neobservate. Nu există însă vreo diferențiere terminologică, după cum știm, în literatura veche. Credem că termenul cel mai reprezentativ a apărut în secolul al XIX-lea, ca un barbarism care a avut însă o acoperire științifică prin expresivitatea sa: ne referim la exaltație, exaltațiune, termen care în secolul al XVIII-lea a avut o mare circulație sub forma de esaltat. Esaltațiunea mintală a fost formularea cea mai folosită în raporturile oficiale (nemedicale) și în limbajul curent în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
În ansamblu, terminologia populară, fiind depășită ca utilitate practică, a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei în trecut, ca și importanța ei în conturarea unei anumite optici care a supraviețuit. Este remarcabilă și bogăția și expresivitatea plastică cu care, într-o perioadă de criză medicală națională, a înlocuit, în măsura posibilului, limbajul științific. Ne amintim, în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de condițiile istorice să ducă o viață nocturnă atât de prelungită ca limba română. Dar aceasta a știut să smulgă istoriei și un câștig: munca aceea de elaborare fiind dusă exclusiv de popor, limba a ieșit la capăt cu o expresivitate populară fără pereche". Această capacitate de creație a poporului a generat și terminologia sa proprie, care, în ceea ce ne privește, a constituit un limbaj psihiatric naiv, dar pitoresc și bogat în semnificații. BIBLIOGRAFIE 1. Candrea I. A., Densușianu O., Graiul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de manifestare ale limbii / 47 Conținutul limbii / 53 Semnificație și noțiune / 58 Funcționarea limbii în vorbire / 65 Actele de vorbire / 70 Discursul / 75 Discursul repetat / 79 Funcțiile de bază ale limbii / 83 Nominația (funcția denominativă) / 85 Comunicarea (funcția comunicativă) / 89 Expresivitatea (funcția expresivă) / 92 Metalimbajul (funcția metalingvistică) / 98 Direcții în cercetarea filozofică actuală a limbii / 101 Limba ca artă / 104 Teoria spiritului limbii / 108 Neohegelianismul în interpretarea limbii / 112 Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii / 117 Limba și delimitarea adevărului de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a gîndi specific vorbitorilor limbii. Deși mereu alta, construcția lingvistică se menține în vorbirea obișnuită în limitele unei expectații, a unor obișnuințe, care, dacă sînt depășite, realizează trecerea din registrul neutralității într-un alt registru, de obicei, în cel al expresivității. La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci, realizează în conștiința sa sensul celor enunțate, le interpretează și, replicînd, adoptă el poziția de locutor. În condiția de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajului și ale normei limbii) sînt depășite, aceasta producîndu-se de obicei prin valorificarea unor posibilități ale sistemului dincolo de prescripțiile normei, discursul devine atipic și poate viza latura exprimării expresive, fără însă ca orice discurs atipic să se înscrie în sfera expresivității. Cînd este redat în scris, discursul realizează textul 91, care, fiind de obicei repartizat unui stil funcțional, unei întrebuințări a limbii într-un domeniu de activitate, aparține, de regulă, unui limbaj. De aceea, foarte adesea, termenul discurs, urmat de determinări
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În sfîrșit, tot în comunicare, cuvîntul poate ajunge în situația de a se raporta la elemente sau aspecte ale limbii, dovedind prin aceasta că respectivele elemente și aspecte au devenit realități de sine stătătoare, cu existență independentă de individul vorbitor. Expresivitatea (funcția expresivă) Prin funcția expresivă a limbii se înțelege folosirea ei printr-o orientare și printr-o organizare specială a elemente-lor mesajului, atunci cînd acest mesaj este folosit pentru a reda un conținut într-un mod intens marcat de personalitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atunci cînd acest mesaj este folosit pentru a reda un conținut într-un mod intens marcat de personalitatea locutorului, mai ales atunci cînd mesajul este destinat spre a reda propriile sentimente și atitudini. Este însă simplificatoare maniera de considerare a expresivității drept modul în care vorbitorul "se exprimă pe sine", își exprimă sentimentele, trăirile etc. În realitate nu este așa, deoarece cum s-ar putea exprima pe sine sau și-ar exprima sentimentele cineva care folosește metafora regina nopții ? Aici, desigur
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvintelor obișnuite, se folosesc locuțiunile corespunzătoare (a lua la rost, în loc de a certa, a spăla putina, în loc de a fugi etc.), pentru a deveni determinantă în cazul expresiilor, caracterizate tocmai prin faptul că exprimă metaforic o idee. O notă apreciabilă de expresivitate este conținută în formele de discurs repetat, dar, în general, vorbitorul obișnuit recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fugi etc.), pentru a deveni determinantă în cazul expresiilor, caracterizate tocmai prin faptul că exprimă metaforic o idee. O notă apreciabilă de expresivitate este conținută în formele de discurs repetat, dar, în general, vorbitorul obișnuit recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
apreciabilă de expresivitate este conținută în formele de discurs repetat, dar, în general, vorbitorul obișnuit recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
expresivitate este conținută în formele de discurs repetat, dar, în general, vorbitorul obișnuit recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar, în general, vorbitorul obișnuit recurge fie la mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mijloace de expresivitate fonică, fie la mijloace expresive de conținut atunci cînd folosește limba. Pe terenul limbii literare există două tipuri de expresivitate: o expresivitate a folosirii normale a limbii și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
emotivă). În operele artistice, în literatură, funcția expresivă a limbii este valorificată pe scară largă, utilizarea deviantă a limbii fiind nu numai obișnuită, ci uneori chiar necesară pentru realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei produse de noutatea construcției lingvistice. Textul filozofic la rîndul lui repudiază rutina și clișeele, aspirînd la unicitate, dar nu prin folosirea deviantă a limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]