5,420 matches
-
suficient de multe ca să justifice un drum afară din oraș, ca să scape de ele. Atunci își iau toți trei binocluri, vreo două navete de bere, niște cârnați și un sac plin cu rozătoarele congelate și se îndreaptă spre o mică fâșie de prerie necultivată, de lângă South Loup. Construiesc o mică piramidă de veverițe pe câmp, își instalează tabăra la o sută de metri depărtare și așteaptă venirea condorilor. Rupp se dă în vânt după astfel de chestii, ar sta toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei. —Daniel, îi șoptise ea la ureche, în întuneric. Danny? Poate că ar trebui să ne gândim la ceva mic. Ceva nou. Ceva care să fie câte puțin din noi amândoi. Îi atinsese gura și-l văzuse zâmbind într-o fâșie de lumină argintie a lunii. Gata să vină oriunde ar fi avut ea nevoie. Nu rosti nici o obiecție cu voce tare, dar ceva nu era în regulă cu un mușchi minuscul de pe buza lui de sus, care spunea: Fără copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se uită toți la el de parc-ar fi scăpat de la nebuni. Dar se mută la locul corect, în loc să insiste. Îl filmează mergând pe mica lui fâșie, ceea ce e o țicneală, dacă stai să te gândești, din moment ce în noaptea aia nu prea era în stare să meargă. Dar ce vrei acuma, Hollywood. E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Domnului Ioan“, pentru mântuirea sufletelor sale, a părinților și a fiilor lor, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului nostru Simioan Moghilă voevod, domnitoriu pământului Moldovei. Anul de la Adam 7116, iară de la Hristos 1608.“ Întreaga broderie este mărginită de o fâșie de mătase verde cu ciucuri de culoare roșie. Pe această broderie, în partea de jos, mai există o inscripție în limba greacă: „Acest sfânt epitaf s-a făcut cu cheltuiala preacinstitului boier dumnealui Nestor Ureche, marele vornic a toată Moldova
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai rămăseseră În jurul nostru decît noaptea, stelele strălucitoare, Întunericul violet din parc și Dumnezeu, dar tare mai era frumos. Era chiar la Începutul lui mai, apăruseră toate frunzele și toți mugurii fragezi și pufoși, pe cer se zărea doar o fîșie de lună și era o răcoare atît de plăcută, Încărcată de mirosul frunzelor și al ierbii proaspete și al tuturor florilor ce se Înălțau din pămînt, pe care parcă le auzeai cum cresc: mi se părea că nu mai trăisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Vroiam să ajung acasă înainte să înceapă ploaia, dar chiar rîul cu suprafața sa netedă, chemătoare, cerea mai multă putere. David a înțeles și m-a urmat. Chiar așa, cum acceleram treptat pe această suprafață aparent netedă, am văzut o fîșie densă de ploaie îndreptîndu-se înspre noi, o perdea misterioasă legănîndu-se hipnotic în vreme ce se apropia, precum mantia unui vrăjitor uriaș, invizibil. Și odată cu ea un miros dulce și greu, diferit de cel de pînă acum, care trebuie să fie chiar mirosul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
viteza pură însăși. Zece. Nouă. Încurajările de la tribune creșteau precum un tunel de sunete în care eram absorbiți și în care un sunet nu se mai deosebea de următorul. Opt. Șapte. Imaginile se contopeau, steagurile, oamenii, spițele mașinii președintelui devin fîșii și fulgere nediferențiate de sunete. Șase. Cinci. În stadiul final este fiecare pentru el, este singur. Adversarii au dispărut. Următorul va fi David. Patru. Trei. Apoi eu. Doi. Dintre poveștile pe care mi le-a spus David, am păstrat pilda
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie de pietriș umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw trebuia să mănînce cînd se întorcea de la lucru, i-a pregătit o plăcintă ciobănească, strîngînd din buze mai mult decît în alte dăți. Fiul ei refuza întotdeauna plăcinta ciobănească sau alte feluri de mîncare al căror aspect îl dezgusta: fîșiile albe și buretoase de burtă, cîrnații moi ca un penis, inimi de oaie umplute, cu valvele și micile lor artere. Cînd unul din aceste feluri de mîncare ajungea în fața lui, îl încerca nesigur cu furculița și spunea: — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care alerga din direcția opusă. — Duncan! strigă omul. Thaw fu săltat în aer și scuturat. — Unde-ai fost? Unde-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Care e pricina? Thaw începu să vorbească repede, iar explicația îi era întreruptă de înghițituri și bîlbîieli; se opri doar cînd își dădu seama că îl umflă plînsul. Coulter nu spuse nimic. Domnul Macrae luă un bici cu mai multe fîșii din piele și le zise: — întindeți palmele. Fiecare își întinse palma și încasă o scatoalcă al naibii de dureroasă. — încă o dată! încă o dată! încă o dată! zise domnul Macrae. Apoi: Dacă mai aud că vă mai bateți, o să aveți parte de același tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în Atlantic. La stînga, între plajă și drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din ce în ce mai perverse și, acum, orice amintire din lumea exterioară îl enerva prin lipsa ei de importanță. Ajunseră la punctul cel mai înalt al terenului mlăștinos și coborîră spre un braț al mării, avîndu-l pe Kinlochrua într-o parte, cu o fîșie pe care erau risipite căsuțe sub un munte cenușiu, de un verde-cenușiu. Era perioada refluxului, și marea limpede și deloc adîncă reflecta cerul albastru în nisipurile gălbui, dînd naștere unei culori ca de smarald. Un zăngănit brusc și înăbușit le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îngrijiseră de gospodăria lor cînd maică-sa era pe moarte. Purtau basmale, bocanci bărbătești și fuste, ceea le dădea o înfățișare asexuată, chirurgicală. în partea de sus a tabloului, cea mai înaltă creangă a copacului se lipea de o fîșie de cer care se întindea printre coșurile caselor. își aminti de o gravură de-a lui Blake cu un ocean cenușiu din valurile căruia ieșea o mînă care înșfăca cerul gol. O altă gravură a lui Blake arăta o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorbi plin de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory îi șopti că n-o să întîrzie mult, și-l lăsă afară. Seara era friguroasă și fîșii de gheață apăreau pe trotuoar sub felinare. Auzi cum se deschide o ușă și apoi murmurul vocii lui Marjory urmat de tonurile mai joase ale altcuiva. în cele din urmă, ușa se închise iar Marjory veni lîngă el cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe vîrful acela, înconjurat de munți și lacuri adînci, să poată vedea cu un telescop această fereastră de bucătărie, o pată de lumină într-o ceață joasă, undeva în sud. Cerul obscur se desfăcu în nori ca niște munți, cu fîșii argintii între ei. Domnul Drummond stătea pe spate, rezemat de pernă, sforăind cu zgomot prin gura deschisă. — Lăptăria o să se deschidă curînd, spuse Drummond. Janet, uite o jumătate de coroană. Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
canalul Forth și Clyde, prețul de cumpărare a fost de 3.400 £ pe acțiune. Canalul fusese închis circulației ambarcațiunilor înainte de nașterea lui. Dintr-un canal prin care se făcea comerț pînă în cele mai îndepărate colțuri ale țării, devenise o fîșie sălbatică prin care trestiile, sălciile, lebedele și găinușele de baltă ajungeau în inima orașului. Era contrariat de expresia „edificii splendide au prins viață“. Singura construcție splendidă pe care o știa în partea de răsărit a orașului era canalul însuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
este o mulțime care ovaționează. — Dacă o să mergem înainte, poate o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la orizont. Taluzul deveni mai abrupt, pînă cînd drumul se întrerupse. Marginea era o fîșie acoperită cu iarbă sub o stîncă neagră înfășurată în iederă. Vaierul sirenelor se auzea undeva în spatele lor, și mașini de poliție treceau în goană spre lumină și tunet. întreruperea din față părea blocată de o lumină orbitoare, iar vehiculele încetineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă, pentru că zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente se înălțau pe fundalul unei lumini care pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung în zare. în ciuda înălțimii la care se aflau, marea era doar o linie moale și neagră la orizont. Pînă la ea erau dealuri molcome, care făceau loc pășunilor și fîșiilor de pădure cu paravînturi și cîmpuri cu recolta pe jumătate strînsă în văile dintre ele. Lanark și Alexander erau cu fața la o pantă abruptă, care ducea direct spre un oraș cu acoperișuri roșii, străzi întortocheate și un palat mic și vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unde vrei să te duc? — Niciunde. — Bine, zise ea întinzîndu-se spre bancheta din spate. Asta e servieta ta. Fiică-mea a găsit-o undeva. înăuntru nu era nimic în afară de un dicționar științific și pașaportul cu numele tău. îi lipi o fîșie lungă din plastic pe buzunarul de la piept. Acum, dă-te jos. El se dădu jos și rămase pe bordură, încercînd un sentiment de confort în moliciunea familiară a mînerului servietei. Așteptă plecarea mașinii, dar Gay se dădu și ea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a ghemuit pe podea și a început să absoarbă. Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea noastră, ploaia se oprise de tot, Zenobia, ghemuită pe podea, începuse să se înnegrească, ba chiar, pe alocuri, să plesnească parcă pe sub fâșia de plastic cu care era acoperită, iar eu, privindu-l pe Iason, care găsise că ar fi momentul cel mai potrivit să se pieptene cu un pieptene de os, mic, gălbui, simțeam cum crește în mine dorința de a-i
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]