10,854 matches
-
de la mama ei). Ai dormit bine ? A fost cald în casă? Ți-au plăcut cartofii ? ciripea mereu cu glăscior subțire, în timp ce se uita cu ochii mari cum umpleam găleata cu apă de la pompă. Apa e la fel de bună ca aceea de la fântână ? mă întrebă. Cum ai făcut-o să urce ?" Era rândul meu să mă uit la ea curioasă. Păi... n-am prea știut ce să-i răspund. Am lăsat-o cu uimirea ei, am spus să-i mulțumească mamei pentru ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici durerea, nici iubirea nu-L pot ține... e al tuturor, fiindcă e fiul Tatălui nostru de sus... și de aceea e al fiecăruia în parte... Mai ții minte că, atunci când eram mici, vroiam să prindem în pumn steaua din fântână, fiindcă dacă-i vedeam acolo lumina, sigur că era și ea tot acolo, în fântână... și ne chinuiam și strigam și plângeam degeaba...Uite, ce nu reușeam atunci, s-a împlinit acum... Am prins lumina și e a noastră... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nostru de sus... și de aceea e al fiecăruia în parte... Mai ții minte că, atunci când eram mici, vroiam să prindem în pumn steaua din fântână, fiindcă dacă-i vedeam acolo lumina, sigur că era și ea tot acolo, în fântână... și ne chinuiam și strigam și plângeam degeaba...Uite, ce nu reușeam atunci, s-a împlinit acum... Am prins lumina și e a noastră... și lumina ne face ființe de lumină și ne duce sus, sus de tot, la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului eminescian: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând În fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine”. „Așa ar fi dacă Eminescu nu ar fi fost de atâtea ori la <Hanul din Buciumă. Acolo, În foișorul unde dormea de multe ori pe un braț de fân proaspăt cosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bine de trăscăul băut pe gratis la MAT și lolăind în gura mare un imn revoluționar care începea cu îndemnul: "Porniți înainte, tovarăși!..." Când ajunseseră pe la jumătatea uliței, în cale se întâmplase să le iasă militarul, care se întorcea de la fântână cu o căldare plină de apă. Înjurându-l și batjocorindu-l că era fiu de chiabur, cei trei îi smulseseră căldarea din mâini și se apucaseră să urineze în ea, ca să se vadă bine cine conducea țara pe drumul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia să înlocuiască pe domnul Ovidiu la treburile mărunte de pe lângă casă, unde doamna Ana, care nu dăduse ascultare ordinului de refugiu, trebuia să vadă de băieți și să fugă la școala unde rămăsese ca dascăl doar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pârjol, a îndrăznit să-i atragă atenția generalul Potoțki. Călăreții trimiși în față spun că fânurile și paiele au dispărut mistuite de flăcări, adăposturile așijderi, grânele au fost dosite în gropane de negăsit, animalele și-au pierdut urma prin păduri, fântânile sunt pline de mătrăgună pisată și măsălariță... Satele s-au pustiit.. Ordinul rămâne ordin, generale. * * * Un plăieș bătrân, cam de ani 75, de loc de prin părțile Hindăului, frate mai mare pârcălabului de la Cetatea Neamțului, s-a prezentat în fața Măriei Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
câștig. Așa ceva am făcut noi încă de când ne-am așezat pe pământurile aistea românești, izgoniți fiind de samavolniciile țarului Petru din ținuturile noastre. Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
corbului în cuibul din vârful bradului de pe creasta dealului. Cu toate vitregiile naturii, deși cu vizibilă lentoare, viața își urma cursul firesc: lumea se veselea, femeile nășteau, bătrânii mureau. Dis-de-dimineață, flăcăii rupeau cărări către pădure, copiii către școală, gospodarii spre fântână și standoală, iar elevii liceeni se avântau cu patinele pe firul înghețat al Siretelui de la Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale de cinci minute. Odată ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aștepta ceva bun și frumos de la viață. Păcat! Mare păcat ca așa o mândrețe de băietan să ajungă pradă gândurilor celor triste tocmai când i-a venit și lui vremea și-l așteaptă seară de seară fetele de măritat la fântână sau în gura portiței, îl compătimeau suratele din vecini, chipurile, întâmplător. Să știi, vecină, că la mijloc îi altceva! Taină mare, vecină Tincuță! Vasile al Ilariei tânjește după Ioana lui Dorin de la Humărie. Cică l-a așteptat cât l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zice al Ilariei și nu al lui Vasile Chelu? Da! Se știe! Că la nunta mamei sale Vasilică era deja cât masa și se obrăznicea printre oameni. Dar Chelu tot a luat-o de nevastă că a băut apă de la fântâna cu cumpănă de sub Dâmbu Mare. A avut noroc mare că l-a îmbrobodit pe acel om de treabă iar acum o mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu Mariuța alături! Aista-i adevărul adevărat, că ce știi dumneata sînt doar niște scorneli! Iar eu îți spun ce-am văzut cu ochii mei... N-ai văzut bine, băiatul mamei! Tare mă tem că ai băut apă neîncepută de la fântâna cu cumpănă de sub Dâmbu Mare și ai mâncat creieri de motan negru pe inima goală... Că numai așa te-au prostit, ți-au întunecat vederea și ți-au tulburat sufletul!.. Tu ai prins câte ceva numai dintr-o vară! Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub lespede". Greu am priceput ce înseamnă lespede. Greu am înțeles și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
legată de Dianetică) despre care se spune că oricine o citește înnebunește. Am râs și muream de curiozitate să o citesc. Acum nu măi râd și nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin norii lui Ilie Pavel. Chiar credeai că mă voi duce să mă izbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tine te doare când îți vorbesc urât. Ce crezi că n-am observat că sufereai. De aceea am și plecat repede să pregătesc masa că, cu atâtea câte îmi veniseră pe limbă, nu te ai mai fi spălat cu șapte fântâni. Îmi pare rău, dar trebuie să înțelegi, și când mă vezi furioasă, să fugi din calea mea, să nu mă dezlănțui. — Și dacă nu fug? —Ai să-ți primești partea și ai suferi. Voi suferi alături de tine când știu că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
superiorilor și celor cărora trebuie să le mulțumești pentru vreun serviciu. Soțul prietenei mele trimite, anual, șase-șapte astfel de asemenea daruri șefilor săi de la firmă, cheltuielile ajungând, vară de vară, până la trei sau patru sute de dolari. "Ciutura este coborâtă în fântână" povestește un alt cuvânt, tsurube-otoshi, trimițând la căldura zilelor încă mângâiate de soare, care dispare însă brusc după apusul acestuia: toamna se simte aproape. Restaurantele McDonald's se împodobesc, peste noapte, cu reclame ciudate, prezentând un iepuraș, luna și un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise Dondică în gândul lui. „Măi, da mari-i satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi atrage atenția, și îndreptându și privirea într-acolo, vede un tânăr care scotea apă. Grăbește pasul pentru a intra în vorbă cu el, dar nu reușește. Băiatul și-a umplut două găleți cu apă și se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-se s-o prindă, zise: -Lasă că îți arăt eu, m-ai urmărit ca să mă torni stăpânilor? ... Și nici una, nici două, a prins pisica de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți arăt eu, m-ai urmărit ca să mă torni stăpânilor? ... Și nici una, nici două, a prins pisica de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de coadă, a învârtit-o deasupra capului de câteva ori, după care a aruncat-o în fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea să-i povestească necazul din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fântână. -Miau! Miau! făcea pisica disperată în fântână. Ca să n-o mai audă, a pus peste ghizdele un panou în așa fel încât gura fântânii să fie complet acoperită. După aceea Dondonel s-a urcat în nucul ce străjuia deasupra fântânii și scruta orizontul după Dondică, căruia dorea să-i povestească necazul din acea zi. N-a durat mult și a sosit Dondică, care după ce l-a ascultat pe Dondonel, a pus mâna pe o gralie și fuga după el pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna de zor. Fântâna era veche și cu timpul cărămizile s-au deplasat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna de zor. Fântâna era veche și cu timpul cărămizile s-au deplasat de la locul lor ieșind în afară. Ca s-o salveze, fetele au aruncat o găleată legată de frânghie și așa pisica a fost salvată. Pe de altă parte, Dondică și Vasile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]