1,988 matches
-
M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește pe Zaharia Fărâmă, observă fragilitatea și fragmentarismul pe care le exprimă numele, idee la care aderă Gheorghe Glodeanu (legând numele, asemeni Lăcrămioarei Berechet, de tehnica narativă), iar în Șanțurile, Moșu exprimă stratul legendei, al mitului. Dacă Eugen Simion găsește în tipologia personajelor lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
s-a gândit la legătura care putea fi făcută. Eludare a unei întrebări incomode sau creativitate a inconștientului de care vorbesc Marta Petru și Alain Paruit? Un nume în cazul căruia există o intenționalitate recunoscută de Eliade este numele învățătorului Fărâmă (Pe Strada Mântuleasa) tradus de Eliade prin "miez", "fragment", aluzie a aparentei lui fragilități. Or tocmai el va supraviețui, pe când cei puternici vor cădea"23. În Încercarea labirintului, Eliade decriptează personajul ca întruchipare a memoriei, "puer-senex: copil și bătrân în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fără de tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, Dayan)188. Pe lângă tipologia "idiotului", caracterizat ca fiind cel care nu înțelege ce i se întâmplă (de exemplu, Gavrilescu, Eusebiu Damian), Ștefan Borbely adaugă o alta, a personajului care vorbește întruna, generând imagini sau mituri (Zaharia Fărâmă)189. Culianu consideră că trecerea de la ciclul "idiotului" la cel al "spectacolului" o face În curte la Dionis și că în acest din urmă ciclu, fantasticul nu mai înseamnă o "irupție în cotidian", ci este relaționat cu știința modernă și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct de vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cădea"), este "capacitatea de a "mișca" istoria prin poveste, grăbindu-le unora sfârșitul (...), întoarcerea către Cel Veșnic (către IHWH, Iahve, Divinitatea Vechiului Testament) prin amintire concentrată. Completă, ecuația cosmologică sună în felul următor: lumea e alcătuită din entități disparate, din "fărâme", care continuă să existe tocmai datorită disparității lor, în virtutea faptului că sunt "fragmente". Când un "Zacharias" leagă "fărâmele" între ele prin puterea unei viziuni, a unei "vedenii", se declanșează apocalipsa: mișcarea freatică a istoriei..."387. Puterea extraordinară a personajului se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
IHWH, Iahve, Divinitatea Vechiului Testament) prin amintire concentrată. Completă, ecuația cosmologică sună în felul următor: lumea e alcătuită din entități disparate, din "fărâme", care continuă să existe tocmai datorită disparității lor, în virtutea faptului că sunt "fragmente". Când un "Zacharias" leagă "fărâmele" între ele prin puterea unei viziuni, a unei "vedenii", se declanșează apocalipsa: mișcarea freatică a istoriei..."387. Puterea extraordinară a personajului se camuflează în această nimicnicie. Eliade ni-l decriptează pe Fărâmă ca fiind "puer - senex: copil și bătrân în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
faptului că sunt "fragmente". Când un "Zacharias" leagă "fărâmele" între ele prin puterea unei viziuni, a unei "vedenii", se declanșează apocalipsa: mișcarea freatică a istoriei..."387. Puterea extraordinară a personajului se camuflează în această nimicnicie. Eliade ni-l decriptează pe Fărâmă ca fiind "puer - senex: copil și bătrân în același timp. Puer-senex și Puer-aeternus: veșnic renăscând, veșnicul "renăscut"... el este memoria"388, o memorie a originii ascunsă în mit, la rândul său ascuns în povestire, memorie pe care - cum spune Claude
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se știe nimic, nici măcar numele adevărat pentru că nimeni nu îi cunoaște copilăria - v. În curte la Dionis: "Și câte altele n-am fi înțeles dacă am fi aflat ceva precis despre familia ei, despre copilăria ei"393), iar scopul lui Fărâmă este enunțat de la bun început: l-a căutat pe Borza ca să mai vorbească despre copilărie și să-l întrebe dacă mai știe ceva de Lixandru. (Nu trebuie uitat un element cardinal din exegeza consacrată lui Eliade, funcția salvatoare a narațiunii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o poveste, e totuna"395 rezonează cu "funcția irealului" lui Bachelard, amintită de Eliade în Jurnalul său, funcție care, dacă nu e satisfăcută, duce la nevroză și sterilitate 396. Copilul divin cu care Henri Rocquet îl pune în relație pe Fărâmă - decriptare pe care Eliade o găsește "foarte adevărată" - este încărcat de un simbolism inițiatic revelând misterul unei "renașteri" de ordin mistic 397. În ceremoniile de inițiere, simbolismul renașterii mistice presupune și primirea de alte nume de către neofiți, care vor fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
foarte adevărată" - este încărcat de un simbolism inițiatic revelând misterul unei "renașteri" de ordin mistic 397. În ceremoniile de inițiere, simbolismul renașterii mistice presupune și primirea de alte nume de către neofiți, care vor fi numele lor adevărate 398. Aparent insignificantul, Fărâmă, cu tonul mereu umil, cu veșnica atitudine încurcată pe care o afișează, cu nesfârșitele plecăciuni și mulțumiri (se dezvoltă o retorică a insistenței prin fraze ca: "Vă foarte mulțumesc, spuse Fărâmă sculându-se de pe scaun și înclinându-se de mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care vor fi numele lor adevărate 398. Aparent insignificantul, Fărâmă, cu tonul mereu umil, cu veșnica atitudine încurcată pe care o afișează, cu nesfârșitele plecăciuni și mulțumiri (se dezvoltă o retorică a insistenței prin fraze ca: "Vă foarte mulțumesc, spuse Fărâmă sculându-se de pe scaun și înclinându-se de mai multe ori"399), cu banalitățile ("Asta trebuie să fie: am sărit brusc din pat și m-a luat cu frig"400) pe care le servește celorlalți pe aceeași treaptă ca importanță
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă povestea și odată cu ea limbajul, reinventează povestea, conferindu-i o altă ordine și, în același timp, reinventează limbajul"403. Povestirile lui mitice sunt, cu un termen al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă povestea și odată cu ea limbajul, reinventează povestea, conferindu-i o altă ordine și, în același timp, reinventează limbajul"403. Povestirile lui mitice sunt, cu un termen al lui Ilya Prigogine, structuri disipative (teoria structurilor disipative descrie sistemele deschise prin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificație este decisă de către un alt semn, adică de o poveste care-și asumă rolul de text interpretant, la rândul ei definită printr-o altă poveste, un semn extins, într-o semioză ilimitată (Peirce, Eco), iar povestea (Marea Poveste) lui Fărâmă reprezintă macrosemnul tradus pe rând în sisteme diferite de semne 407. La nivelul întregului text, Fărâmă este un intermediar între lumea povestită (erzählte Welt) și lumea în care el povestește (Erzählwelt), el fiind în același timp un erzählendes Ich și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
text interpretant, la rândul ei definită printr-o altă poveste, un semn extins, într-o semioză ilimitată (Peirce, Eco), iar povestea (Marea Poveste) lui Fărâmă reprezintă macrosemnul tradus pe rând în sisteme diferite de semne 407. La nivelul întregului text, Fărâmă este un intermediar între lumea povestită (erzählte Welt) și lumea în care el povestește (Erzählwelt), el fiind în același timp un erzählendes Ich și un erlebendes Ich, cel care povestește ce a văzut și cel care a trăit ceea ce povestește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
susține Sorin Alexandrescu, nuanțând că bătrânul învățător se prezintă în fața anchetatorilor în ipostază de martor (intradiegetic) exterior, neangajat în cele povestite (heterodiegetic), spre deosebire de povestirile lui Lixandru și Leana, puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i memorie nu se poate înșela cu privire la fostul său elev, Borza, care nu este același cu maiorul Borza. Din acest punct de vedere, ceea ce vizează romanul este strategia de care uzează un intelectual într-un sistem totalitar, căruia
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru a-și realiza propriul scop. Se observă că totul pornește de la o "confuzie" de nume pe care se bazează învățătorul pentru a intra într-o instituție închisă lui; de aici și importanța care se acordă numelui. Poveștile prin care Fărâmă, și, prin intermediul lui, autorul, creează "o nouă mitologie", așa cum potrivit spune unul dintre personaje ("Oana, am să scriu cu tine o nouă mitologie"410), se desfășoară după un anumit ceremonial: întotdeauna "emoționat", "încurcat", înclinându-se "de mai multe ori" în fața
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
emoționat", "încurcat", înclinându-se "de mai multe ori" în fața auditorului, "respectuos", mulțumind de mai multe ori la final și folosind anumite formule narative: "avea și el o întreagă poveste"411, "toate li s-au tras de la...". Felul în care povestește Fărâmă dă anchetatorilor impresia că "toate poveștile astea cu Școala Mântuleasa le spune ca să câștige timp"412, ca să scape mai ușor (Dumitrescu) sau că inventează lumea asta pe măsură ce o povestește, pentru a scăpa de o primejdie (Anca Vogel). La toate acestea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deznădăjduit din cap, parcă s-ar fi întrebat cum îi va fi cu putință să se facă înțeles dacă nu e lăsat să povestească așa cu s-au întâmplat lucrurile"413. Sorin Alexandrescu 414 afirmă că, de fapt, povestirile lui Fărâmă sunt nule din punct de vedere informațional, deoarece disparițiile lui Iozi și a lui Darvari erau cunoscute din presă. Preluând terminologia barthiană, semioticianul consideră că naratorul Fărâmă utilizează, după capitolul al doilea, indicii, funcții narative care dau atmosfera epocii fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
au întâmplat lucrurile"413. Sorin Alexandrescu 414 afirmă că, de fapt, povestirile lui Fărâmă sunt nule din punct de vedere informațional, deoarece disparițiile lui Iozi și a lui Darvari erau cunoscute din presă. Preluând terminologia barthiană, semioticianul consideră că naratorul Fărâmă utilizează, după capitolul al doilea, indicii, funcții narative care dau atmosfera epocii fără a adăuga evenimente noi celor cunoscute, în discuțiile cu Economu și Anca Vogel. Funcțiile cardinale - cele mai încărcate de informație și care deschid alternative la cursul narațiunii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Vogel. Funcțiile cardinale - cele mai încărcate de informație și care deschid alternative la cursul narațiunii sau rezolvă ambiguitățile existente - sunt folosite foarte puțin, deși sunt reclamate, în repetate rânduri de către Dumitrescu și apoi de nr. 1 și 2; strategia lui Fărâmă este de a aduce permanent doar indici și catalize, și de a amâna producerea funcțiilor cardinale, încălcând repetat un "contract narativ" elementar, acela de a povesti fapte noi, ceea ce determină prăbușirea a ceea ce Greimas și Courtes numesc "le contrat fiduciaire
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și de a amâna producerea funcțiilor cardinale, încălcând repetat un "contract narativ" elementar, acela de a povesti fapte noi, ceea ce determină prăbușirea a ceea ce Greimas și Courtes numesc "le contrat fiduciaire" (cu privire la încrederea ascultătorului) și reprimarea actului narativ de către ascultător. Fărâmă prelungește intenționat narațiunea, oferind doar detalii - fascinante, ce e drept - în speranța că agitația produsă de povestirile lui i-l va aduce pe Lixandru. Tot demersul narativ nul din punct de vedere informațional, dar spectaculos în ceea ce privește detaliile își atinge scopul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
speranța că agitația produsă de povestirile lui i-l va aduce pe Lixandru. Tot demersul narativ nul din punct de vedere informațional, dar spectaculos în ceea ce privește detaliile își atinge scopul prin apariția din final a lui Lixandru. Felul în care scrie Fărâmă este "frumos", "curgător", "artistic", dar "greu de citit"415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
415, "teribil de prolix"416 (Anca Vogel), el însuși își recunoaște o grafie "anevoie descifrabilă", o scriere "ilizibilă"417, care se poate interpreta ca dificultate de constituire a narațiunii mitice 418. Vom observa existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje care și-au uitat propriul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]