1,938 matches
-
straniu. Cred că are legătură cu starea de supunere totală față de cineva. Era o temă de discuție profundă. Încercam să mi-l imaginez pe Monkey Îmbrăcat În uniforma de băiat de serviciu, asemănătoare cu pe care-o poartă membrii unei fanfare militare. Supunerea dă naștere unui erotism straniu. Aveam impresia că Înțeleg oarecum ce voia să spună. În cazul ăsta, de ce anume este subjugat un băiat de serviciu? Am deschis frigiderul, am scos două beri Corona cumpărate cu o zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta în Piața Teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
șefi de stat gesticulează, ca pe vremea filmului mut, zâmbesc, se îmbrățișează, își dau aere; peste un ceas - ori șapte - vor hotărî soarta unei regiuni a lumii. Așa cred ei, așa cred mulțimile. Întuneci ecranul, deschizi sonorul: se aude o fanfară; luminezi, oprești muzica: tipii se urcă în mașini negre. De undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea, am început să fluierăm și noi; mărșăluiam încet, ca o fanfară irezistibilă, simțindu-ne în același timp victime și învingători. S-a întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ce nu se prinde fumul prin interiorul meu. Gore aruncă pe gât suta de vodcă. Gicule, te fac ăștia cobai și te-mbogățești. Mori până la urmă, da’ bogat. Să vezi ce Înmormântare o să-ți facem, cu dric de lux și fanfară. Sau aducem lăutari... Ehe, o să arunce Îndoliata populație cu trandafiri peste copârșeul din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
trebuie oameni care să care sicriul, tu stai cam sus, e cu belea. S-au mai văzut cazuri sicrie scoase pe geamuri, date jos cu macaraua, da` parcă aș vrea mai mult În cazul tău. De, pretenții... Poate chiar o fanfară, Sandule. Să-ți cânte veșnica pomenire la trombon. Iar dacă te vor da jos cu liftul să nu te superi, ieși pe ușa blocului În picioare, așa cum ai ieșit o viață. Demn. Gicule, la cum vorbești Îmi vine să spun
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l determinaseră să-și riște viața cântând, la niște parăzi duminicale, din instrumentul acela. Tarrou părea să fi fost favorabil impresionat de o scenă care se desfășura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vitală. El nu putea străbate hiperspațiul și învinge anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
seminar când a trecut trenul cu osemintele Eroului Necunoscut prin gară la noi, la Buzău. Îl duceau la București, să-l îngroape la Filaet, la Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca la parada de 23 august la noi, cu autoritățile și biserica, cum era la burgheji, că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum le răsucește, dar la el se plânge ca la filmele indiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Neam cu neam urmîndu-i sborul și sultan după sultan. Astfel țară după țară drum de glorie-i deschid... Pîn-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid... La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; {EminescuOpI 145} {EminescuOpI 146} Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și Spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspîndindu-se în roiuri întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari. Iată
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Eugeniu Bulbuc,unde I.L.Caragiale și alți scriitori și-au marcat trecerea cu autografe pe o fața de masă,oferită de doamna Bulbuc,scriitorul Alexandru Vlahuță tronează în mijlocul naturii: „Iubire e-n rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întrebă candid pe invitată:”Cum vă numiți?”... O profesoară și-a testat elevii din clasă. S-a realizat proiecția unui film de război. Un detașament militar pleca pe front.Sunt conduși de părinți,de rude,de iubite și de prieteni. Fanfara cânta marșuri militare. La final,i-a întrebat pe tinerii spectatori: Ce v-a plăcut?”. Liniște în clasă. Un elev a spart gheața:”Mie mi-a plăcut fanfara.Cânta frumos....”. Un student și-a testat colegii de cămin. A pus
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
front.Sunt conduși de părinți,de rude,de iubite și de prieteni. Fanfara cânta marșuri militare. La final,i-a întrebat pe tinerii spectatori: Ce v-a plăcut?”. Liniște în clasă. Un elev a spart gheața:”Mie mi-a plăcut fanfara.Cânta frumos....”. Un student și-a testat colegii de cămin. A pus pe o masă din cantină 8 tacâmuri. Coada la ghișeu era mare.Sala era aglomerată.Era o căldură sufocantă. Deși nu se mai găseau locuri,nimeni nu a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cony mic. Umplu trei balonașe de sticlă și toastă. -Pentru plăcerea de-a fi împreună.Mulți ani!... Sfârșit de august.Aleea principală din parcul orașului era înțesată de lume.Oamenii muncii reveneau spre orașul dormitor.Acest itinerar era plăcut. Terasă,fanfară Aer curat de pădure. In această aglomerație doi bărbați se opriră din mers și se priviră circumspecți. Se apropiară.Emil și Nic. Iși strânseră mâinile. -Ce faci?Ai revenit?Ești neschimbat. -Mă bucur că te întâlnesc Nic.De unde vii? -Am
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În Îndepărtata lui copilărie, o să iasă din vamă ultimul, penultimul. Și chiar așa a și fost! A mai ieșit după el doar una, arăta ca În Vizita bătrânei doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar eu sunt un om agitat - mai bine zis, „un om revoltat“ - și am atâtea pe cap. Știi, de când am împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte solicitată, în viața mea totul e pe dos, Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
muntelui Kármel. Un drum nebătut de mine ani întregi. Acolo creșteau brazii cu cruce și, când se înmulțeau, asta se auzea la difuzoare. Iosif și fratele său a fost primul pe care l-am însoțit până acolo. Pășeam în ritmul fanfarei de la cafenea. Prin noroiul de primăvară. Dimineață. De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și bunăstarea celor care stau împrejurul tău, gâtul tău este jurōjin, cel ce conservă viața lungă a regimentelor tale, mâna ta dreaptă este bishamonten, antrenorul iscusinței în luptă a servitorilor tăi credincioși, mâna ta stângă este benzaiten, cel ce dirijează fanfara întregii oștiri, pântecul tău este hotei, furnizorul de hrană pentru soldații tăi hămesiți, piciorul tău drept este daikokuten, cumpărătorul de arme, iar piciorul tău stâng este ebisu, conducătorul campaniilor tale pe apă. tu ești înțelepciunea și norocul din miezul trupelor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde miraculoase care saltă fibrele musculare ale gastrocnemienilor tăi, terminațiile nervoase simt marșul cadențat, se bucură, trimit această
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
flutura, plictisit... Dar venea, special pentru spectacolul cu motociclete, fanfara Garnizoanei... Uniforme bleumarin... Coborau în ritm de marș, cu alămuri și cu talgere, dinspre calea ferată și cutele pantalonilor le zvâcneau ritmic sub genunchi în timp ce intrau pe poarta larg deschisă... Fanfara străbătea peluza, dând ocol terenului, între groapa de sărituri în lungime și piciorul zidurilor dosnice de cărămidă roșie ale caselor din colonia Concordia și se oprea chiar lângă tribuna acoperită, pe un loc special îngrădit, unde aproape că nu ajungea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea cu motocicleta lui, turbat, cu capul înainte, drept în panou. Geamul sărea în țăndări... Praf și pulbere... Fanfara începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș! Rareș!... Din poarta stadionului, Radocea, c-o găleată veche în mână, își agita de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]