2,528 matches
-
știe că Marele Monstru și-a dat libertatea, că s-a legat la cap, că și-a pierdut puterea precum Samson. Ești de acord?“ „De acord, dar trebuie s-o faci chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-l anunț pe Bazil ca mâine să fie prezent la Sfatul Popular al Sectorului 3 pe post de martor din partea mirelui. (miercuri) „O iei În căsătorie pe...?“ Se uită la mine pierdută, Înfricoșată; crede că-i voi face o farsă și că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tocmai o figură eroică. Nu avea niciun fel de simț al moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost mereu jucat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îmi voi reveni în orice clipă, voi înțelege unde mă aflu și voi porni din nou râzând spre casă, anticipând pe drum glumele și tachinările amuzante care vor avea loc când voi recunoaște că toată șarada nu fusese decât o farsă elaborată. —Cum? m-am auzit spunând, să fug de-acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-o mult mai mult să abandoneze sărbătoarea decât să se clatine în timpul ei ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic. În fiecare moment păreau să fie semne care ne aminteau că tata nu era și el acolo: cum ar fi farsele teribile sau glumele răsuflate care-au lipsit când ne-am desfăcut cadourile în jurul bradului - ziua de Crăciun era singurul moment în care bea dimineața, și stătea acolo cu un pahar de sherry și mânca bomboane de ciocolată, comentând la deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și eu să plâng. — Uite, mamă, știu c-ai fost foarte supărată în ultima vreme. A fost greu pentru tine cu chestia cu tata și celelalte. Dar astea-s pur și simplu prostii, mamă, să cheltuiești atâția bani pe... pe farsele astea. E o nebunie, mamă, de fapt tu știi bine, nu? Găsești doar ceva pentru care să te-ngrijorezi și să te chinuiești, pentru că grijile adevărate sunt atât de greu de înfruntat - sunt sigură că de așa ceva e vorba. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prietenelor ei: de ce erau atât de convinși că e bine așa cum zic ei? Adriana devenea tot mai furioasă cu fiecare stradă pe care o parcurgea; când au trecut în viteză pe lângă clădirea MetLife, se hotărâse deja să pună capăt întregii farse odată pentru totdeauna. Ei, și? O să piardă un pariu — mare brânză! Limuzina trecu pe lângă Bear Stearns, iar Adriana își aminti de Duncan al lui Emmy așa cum făcea de fiecare dată când trecea pe lângă clădirea unde se lăudase el (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu am văzut-o niciodată atât de îndrăzneață. — Ușor, șoptesc chicotind, ușor. Dar ea este mai puternică decât mine, are planurile ei. Revarsă peste mine o încărcătură de energie refulată, în noaptea aceasta sunt priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum și-a pus Cervantes cunoscutele nuvele în Quijote-le lui, s-o introduc oricum într-un roman pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea din b, sau cea din c, sau cea din x, sau oricare alta din n? — Cred că nu-i un moment potrivit pentru glume. — Dimpotrivă, e chiar momentul cel mai potrivit pentru glume. Ascultă, nu dragostea mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din b, sau cea din c, sau cea din x, sau oricare alta din n? — Cred că nu-i un moment potrivit pentru glume. — Dimpotrivă, e chiar momentul cel mai potrivit pentru glume. Ascultă, nu dragostea mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
b, sau cea din c, sau cea din x, sau oricare alta din n? — Cred că nu-i un moment potrivit pentru glume. — Dimpotrivă, e chiar momentul cel mai potrivit pentru glume. Ascultă, nu dragostea mă doare, ci farsa, farsa, farsa! Și-au bătut joc de mine, m-au luat peste picior, m-au ridiculizat, au vrut să-mi demonstreze..., ce știu eu?..., că nu exist. — Ce fericire! — Nu glumi, Víctore. — Și de ce să nu glumesc? Tu, iubite Augusto, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
propria mea existență, închipuindu-mi că sunt un personaj fantastic pe care un geniu ascuns l-a inventat ca să se distreze ori să se elibereze; acum însă, după tot ce mi-a făcut, după tot ce mi-au făcut, după farsa asta, după farsa asta atroce, acum, da, acum mă simt, acum mă pipăi, acum nu mă-ndoiesc de existența mea reală. — Comedie! Comedie! Comedie! — Cum adică? — Da, face parte din comedie, cine joacă rolul regelui crede că și este. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
închipuindu-mi că sunt un personaj fantastic pe care un geniu ascuns l-a inventat ca să se distreze ori să se elibereze; acum însă, după tot ce mi-a făcut, după tot ce mi-au făcut, după farsa asta, după farsa asta atroce, acum, da, acum mă simt, acum mă pipăi, acum nu mă-ndoiesc de existența mea reală. — Comedie! Comedie! Comedie! — Cum adică? — Da, face parte din comedie, cine joacă rolul regelui crede că și este. Dar ce urmărești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soția mea era fericită. Războiul făcea parte din trecutul îndepărtat, atât de îndepărtat încât unii oameni ziceau că Holocaustul, cum era numit acum, nu avusese niciodată loc. Și dacă Holocaustul nu avusese loc, Anne nu își scrisese jurnalul. Era o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
provocate - Încerca să și le imagineze pe toate, se chinuia iar și iar să simtă ceea ce lui nu-i fusese dat și i se Întâmpla ca, În timp ce se gândea, să-și frece inconștient sfârcurile cu degetul. I se păreau o farsă, o relicvă jalnică. Apoi se simțea cuprins de un val de compătimire profundă pentru toți bărbații și femeile, de parcă diferența dintre sexe nu era decât o glumă răutăcioasă. Avea senzația că venise timpul să i se pună capăt, cu ajutorul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o ureche de la mama sa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ne, pretinzând că trăim împreună, la propriu, numai de dragul lui Harry și al lui Lynn și pretinzând că trăim separat de dragul prietenilor noștri. Mai demult, când eram încă la școală, tata și mătușa Lynn m-au dus să văd o farsă de Brian Rix1, în West End. Mi-a plăcut la nebunie, bineînțeles, cu scene interminabile cu uși care se închideau și se deschideau într-o sincronizare la secundă, bărbați cărora le cădeau pantalonii dând la iveală șosete haioase ținute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcut permanent, îmbrăcate în cămășuțe de noapte ca pentru păpuși. Dar nu era verosimil, nici nu era asta intenția, și asta a stricat cumva efectul pentru mine. Nu aș fi ghicit niciodată că peste ani și ani voi trăi propria farsă. Dacă știam că vin Harry și Lynn, mutam toate lucrurile lui Mark în dormitorul mare (așa îi spun acum ca să evit dilema camera mea/noastră) în caz că ar fi aruncat o privire în dormitor. Dacă știam că ne vin prietenii, puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu va reuși vreodată să Îl atingă. În anii petrecuți la Paris, frecventase Comédie Française și se familiarizase cu repertoriul lui Scribe, Sardou și Dennery. Mergea regulat la teatru În Londra, deși, după părerea lui, gama obișnuită de melodrame și farse aproximativ interpretate era mult inferioară producțiilor de pe scena pariziană. Parcă păcatul cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În stal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deschisese la sfârșitul lui iunie, cu o reluare a popularei Scorpii, dar piesele care Îi urmaseră nu avuseseră succes nici la critică, nici la public. Melodrama Cocoșatul fusese percepută ca Învechită, comedia franțuzească Dragoste În tandem ca prea frivolă și farsa Dolarii și rațiunea ca prea amplă pentru a fi demnă de talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la decoruri și costume, directorul se arătă mai puțin Încrezător și expansiv decât la prima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În seara aceasta și În fiecare seară la ora 8.20. Guy Domville, piesă În trei acte de Henry James.“ Urma lista cu distribuția completă și amplasarea scenică a fiecăruia din cele trei acte, iar În Încheiere, o mențiune despre farsa lui Field. Furia Îi trecu. Citi cu atenție anunțul a doua oară, fără a-i găsi nici o greșeală, după care Își aruncă ochii mai departe, pe aceeași coloană. Era anunțată cea de-a 372-a reprezentație cu Băiatul cel nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Field. Furia Îi trecu. Citi cu atenție anunțul a doua oară, fără a-i găsi nici o greșeală, după care Își aruncă ochii mai departe, pe aceeași coloană. Era anunțată cea de-a 372-a reprezentație cu Băiatul cel nou. „Ce farsă extraordinară“ - Daily Telegraph. „Hohote de râs“ - The Times. Ce va putea citi aici săptămâna viitoare despre Guy Domville? „O piesă de o raționalitate fină și o Înțelegere profundă a firii omenești.“ „O dramă de o inteligență și o elocvență poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Norocosul de Wilde! Nu-i plăceau piesele prolog: dacă erau foarte bune, puteau face ca textul principal să dezamăgească și, dacă erau foarte proaste, puteau crea publicului o dispoziție nepotrivită. N-ar fi putut spune din ce categorie făcea parte farsa lui Field, dat fiind că nu asistase la nici o repetiție, dar, În orice caz, funcția ei principală era de a oferi spectatorilor din Înalta societate obișnuitele trei antracte, În care să socializeze, să bârfească și să Își arate finețurile. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva mai calm. Farsa lui Field trebuie să fi fost În plină desfășurare și ultimele trăsuri și birje trăgeau probabil În fața Teatrului St James, aducându-i pe acei membri ai publicului, cei mai avuți și mai rafinați, care preferaseră să sară peste prolog. [- Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]