2,688 matches
-
mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
închipuie personajele într-o postură veșnic "de rîsul lumii", fără deosebire, într-o proporție uriașă: ca un alt "pedagog de școală nouă", aflat în fața rîndurilor de inepuizabile, potențiale, victime ale sarcasmului auctorial. Cu cît autoritatea este mai vie, cu atît ...fascinația victimei este mai puternică. De ce nu se dezechilibrează, însă, lumea robită a maestrului șfichiuitor? Răspunsul este la îndemînă. Dezastrul persecuției "victimei" este reprodus în varii situații care ne arată o categorie consistentă de personaje preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a detaliului? În măsura în care vom considera valoarea "rețetei", a retoricii călinesciene, afirmate în eseistică și în opera istoricului literar, aceasta se va arăta. Scriitor cu voluptate, avînd de-a dreptul geniu lingvistic, G. Călinescu este un autor a cărui putere de fascinație se leagă strîns de capacitatea de a da relief estetic discursului critic. Plăcerea nedisimulată a textului construit, regizat, jucat se însoțește, cu preaplinul știut, de una "profesionalizată", care este aceea a lecturii. Pentru criticul de profesie, vocația înseamnă deopotrivă aptitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
NOTE 38 UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI 39 IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU 42 CASE DE STICLĂ 42 SPRE SCENA ORAȘULUI 49 "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cîte o carte. Din prima tură nimeni n-a reușit să obțină pereche, s-o așeze cu fața în sus, lîngă paharele cu suc de la genunchii mereu în primejdie să le răstoarne, la care Cornel se uita hipnotizat, cu o fascinație a neliniștii. Iată că a doua oară Cornel a tras un zece roșu și mai avea în mînă un zece roșu. Le-a arătat perechea celorlalți și i-a întrebat: E bine așa? Da, foarte bine, pune perechea jos, a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Degetele butonau o telecomandă imaginară. Picioarele i s-au încordat, dispărînd în lemnul de la capătul patului. Și totuși nu era de-ajuns. Era flămînd după un joc, oricare, numai să simtă, pentru o clipă, cum se cufundă din nou în fascinația unui univers familiar. Următorul atac al dragonului cu șapte capete a fost ademenitor: Uite, dacă înveți și iei notă bună la teze, îți vom lua un nou joc. Îți promit. Ce joc? Pe care-l vrei. Ce-nseamnă note mari
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
apoi, Cina); 3. Poetul rămâne solidar cu cei mulți care trudesc în anonimat (1907-Peizaje), dar și în poeziile-pamflet Cuvânt înainte, Pe răzătoare, Lipsesc morminte); 4. Sociogonie (Născocitorul, Cel ce gândește singur). V Poezia jocului, a boabei și a fărâmei exprimă fascinație pentru universul înconjurător (Un plop uscat, Har, Horă în grădină, Vaca lui Dumnezeu, Cântec de adormit Mițura, Cântec de cununie). VI Poezia peisajului (Vânt de toamnă, Prigoana), VII Poezia inscripțiior. Reflecții profunde (Inscripție pe-o ușă, Inscripție pe biserică). OMUL
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
alter ego al autorului. Matilda Matilda este unul din personajele feminine ale romanului Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. În viziunea protagonistului ea este plină de feminitate, enigmatică, aducând euforia dar și perplexitatea. O feminitate schimbătoare care exercita fascinație cu instinctele ei contradictorii; o feminitate voluntară, un fel de Vidra a epocii moderne, care nu acceptă principii străine. Fusese soția lui Petrică Niculau, care trăia o dramă conjugală. Matilda s-a căsătorit cu Victor Petrini căruia i-a oferit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1982; Călinescu, G., Prefață la M. Sadoveanu: Romane și povestiri istorice, E.P.L., București, 1961; Ciopraga, Const., Mihail Sadoveanu, Editura Tineretului, București, 1966; Ciopraga Const., M. Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, Editura Eminescu, București, 1981; Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, vol. I, Editura Minerva, București, 1977; Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1984; Georgescu, Paul, Polivalența necesară, E.P.L., București, 1967; Manolescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sufletească. Slavici are talent de portretist. Lică este un erou realist, unic în literatura noastră prin chipul său satanic, inteligent, bun cunoscător de oameni, se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor și a statului. Față de Ana exercită o fascinație diabolică, acest om fără suflet, fără lege, fără credință, gata oricând la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat". Moartea lui Ghiță sugerează că nimeni nu e mai presus de lege. Caracterizarea lui Lică Sămădăul Lică Sămădăul, personaj secundar negativ, este un spirit malefic care exercită fascinație asupra celorlalte: "...e mai ales om aspru și neîndurat care știe toate înfundăturile, cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi". Lică e un fel de stăpân absolut, peste locurile de la Moara cu noroc: "Eu voiesc să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
A treia etapă a poeziei lui Nichita Stănescu începe cu Epica Magna, conceptul "epică" însemnând "exaltarea întâmplării" (Ioana Em. Petrescu). Poetul preferă acum o poezie conceptuală, iar emoția lirică trece pe loc secund. Din noul val de poeme dispare ludicul, fascinația este provocată de amplele desfășurări cerebrale ale discursului, schimbările la nivel tematic și la nivelul discursului, tendința spre epic, în expresionismul imaginilor (volumele: Epica Magna, Operele imperfecte, Noduri și semne, Oase plângând, Opere impersonale). Leoaică tânără, iubirea Nichita Stănescu "are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
București, 1966. Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900 și 1918, Editura Junimea, Iași, 1970.. Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române. O încercare de sinteză, Editura Junimea, Iași, 1970. Ciopraga, Constantin, Hortensia Papadat-Bengescu, Editura Cartea Românească, București, 1973. Ciopraga, Constantin, Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, Editura Eminescu, București, 1981. Cistelecan, Al., Poezie și livresc, Editura Cartea Românească, București, 1987. Cistelecan, Al., Parabola Groșan, în Vatra, nr. 7, 1996. Constantinescu, Pompiliu, Tudor Arghezi, Fundația pentru literatură și artă, Regele Carol II, 1940. Constantinescu, Pompiliu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare a tânji după siguranța timpului real, amețit de viteza celui iluzoriu - Vezi dumneata cum trece vreme cu vorba -, în timp ce Efimița dorește să mai întârzie sub fascinația iluziei - Ei! Cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. 3.4. Gazeta - cheia dramei Așa cum am mai afirmat, în teatrul caragialian ziarul ocupă locul cel mai înalt. În Conu Leonida față cu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
gest previzibil numai întrucât există o presiune destul de puternică a noilor generații. Timpul, I, 18-19 (17 mai 1990), p.1, 4 SPERANȚA NOASTRĂ Un cântec de odinioară invita pe oricine să vadă Bucureștiul noaptea. Era un fel de a mărturisi fascinația produsă de o metropolă a cărei vitalitate pitorească atrăgea numaidecât luarea-aminte. A fost așa până în anii dictaturii, când capitala a intrat într-un declin progresiv, înecându-se, odată cu țara, în mizerie, trivialitate și disperare. Mizeria există și acum, după atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s-a putut forma între timp o opoziție destul de puternică pentru a le mărgini exercițiul și a descuraja o eventuală ispită totalitară. Ceea ce surprinde oarecum e cât de puțin au știut ei să învețe din evenimentele acestui sfârșit de ciclu. Fascinația puterii e redutabilă și naște, pare-se, un fel de cecitate care pe mulți i-a dus la pierzanie politică. Desigur că politica numai rareori a făcut casă bună cu morala. Dar este o nevoie tot mai acută a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
filmările în India sunt dictate nu numai pentru redarea culorii locale, pentru respectarea didactica a textului, ci pare mai degrabă o strategie avută în vedere pentru succesul de piață, comercial. Fiind un film făcut pentru europeni, s-a mizat pe fascinația pe care Orientul, cu misterele și cutumele lui milenare, a provocat-o dintotdeauna. Sunt de notat, indiscutabil, culoarea și atmosfera misterioasei Indii pe care regizorul a reușit să o surprindă și să o redea, intru susținerea partiturii românului. Despre jocul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cu dialogul. Elipsa este una spațială și generează un paradox (Antim s-a deplasat stând nemișcat) care ne induce sentimentul fantasticului. Trecerea să în lumea de dincolo apare firească, fără nici un decor fantastic, și din acest motiv este fascinantă. Forță fascinației vine, însă, tocmai din rezultatul povestirii filmice: alături de Antim, si poate, mai acut, trăim sentimentul de dezorientare și senzația de translație dintr-o lume fiindcă privirea ne este condusă de autor că de un magician. Eliade este filmic în măsura în care proza
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acestui om, strigoiul din visurile copilăriei? Și pentru care sfârșit aceasta?" O stranie dorința de a triumfă asupra posibilului rival în dragoste pune stăpânire pe (ceea ce a mai rămas din) conștiința protagonistului. El nu intuiește adevărată natură a amestecului de fascinație și ura obscură cu care începe să îl vadă pe Ordeanu: moșierul scăpătat nu este doar un dublu incarnat al omului din vis, ci și o copie fidelă, premonitorie, a propriului viitor, o incarnare perfectă a inerentei sale prăbușiri. Simte
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
regizoral Mircea Daneliuc: "Regizori că Dan Pita și Mircea Daneliuc abordează cu succes mai multe genuri, insă notă specifică a fost reprezentată de filme realizate în cheie parabolica, cum ar fi Concurs (1984), respectiv Croazieră (1981). Pentru primul mai adăugăm fascinația clarobscurului și a atmosferei (1973, Nuntă de piatră, alături de Mircea Veroiu, 1978, Tănase Scatiu, 1986, Pas în doi), iar la cel de-al doilea se mai pot observa obsesia autenticității (1978, Cursa, 1980, Proba de microfon, 1988, Iacob) și sarcasmul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
toate acestea, există ceva care persisită, la fel de profund că instinctul sexual, fără de care n-ar mai fi nici supraviețuitori. Este nostalgia Facerii, a Evangheliei și a Apocalipsei. Chiar dacă aceasta poveste e deformata, aflați că până la ultima suflare, omenirea va păstra fascinația acestei istorii și a reînnorii sale." (Cimitirul de mașini. Mai bine decât Fellini, Bergman și Buñuel de P.Bruckberger pe site-ul www.arrabal.org). 57 Dar Arrabal urăște ordinea clasică. Așa se va întîmplă în cazul momentelor cu Lasca
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lupta permanentă dintre contrarii rațiune și nebunie, obiectiv și subiectiv, lumina și întuneric sunt cuvinte care ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului "amar" pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
amintit, ca și în El Obsceno pájaro de la noche (Pasărea obscena de noapte) al lui José Donoso Yánez, se produce o ruptură de modelul tradițional al românului psihologic. Apar cu mai mare frecvență decât înainte scene inspirate din peisajul urban, fascinația pentru oraș da naștere explorării relației dintre scris și oralitate, dintre urban și rural, ca și unei reflectări asupra relațiilor de dependență între cultură latino-americană și cultura populară a marilor metropole postcoloniale. Aceste caracteristici inseparabile: renovarea aspectelor formale, tehnicile narative
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Acedia este descrisă de creștini că un vitium (un păcat mortal). Este neputința de a fi atent. Lipsa de interes pentru orice, chiar pentru bine, chiar pentru aproape, chiar pentru Dumnezeu. Avem de a face cu o letargie diabolica. Cu fascinația sinuciderii"48. Plictisul, sau, așa cum îl numește Cioran, "aceasta convalescenta incurabilă"49, melancolia să ne duce la Sartre, atins de acelasi rău al secolului: Cred că eu m-am schimbat. E soluția cea mai simplă, dar și cea mai neplăcută
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându-se sub picioare. Eram în pragul sinuciderii. Și atunci, m-am gandit din nou, cu nostalgie și fervoare, la matematică... Am retrăit aceeași fascinație a universului obiectelor eterne și incoruptibile"48. Întors în La Plata, unde și-a urmat carieră de fizică-matematică, o profundă criză spirituală l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]