3,956 matches
-
un danț egiptean, Fermecarea șerpilor, cu costum național de Harem executat de domnișoara Nanone pentru prima oară înaintea E.s. Mehmet Ali, pașă din Egipt. Priciurile locuriloru. Fauteluri, trei taleri. Chaizuri, doi taleri. Bănci, un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
haine, care mai de care mai frumoase, unele chiar deosebite. ― Ei, nu, maman! Nu înțelegi? Am nevoie de niște haine... niște haine irezistibile. Clucereasa așeză tava pe o măsuță, după care se așeză și ea pe un scaun, examinându-și feciorul. Arăta ca un bărbat în haine de copil. Moțul ei crescuse. Dar apăruseră și elemente noi. Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința asta spontană de a fi remarcat și plăcut de la prima vedere. Mai văzuse asta la Alecu, fostul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
repetase de multe ori: un mare boier, un boier evghenit, de viță, nu trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sfârșit, suma pe care putea să i-o ofere? Julien zâmbi triumfător. Reușise și de data asta să evite săpuneala. N-avea nici o veste pentru Excelența Sa, bineînțeles, dar nu îi era greu să brodeze ceva. PAGINĂ NOUĂ 8 Doi feciori nu mai pridideau să salte din sănii spectatorii sosiți pentru reprezentația din acea seară. Așteptau cu căciulile în mâini bacșișul, apoi dădeau fuga spre alte și alte sănii. Cei care veneau pe jos își ștergeau singuri încălțămintea de zăpadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ea deschisă. Babic trase de mânerul care spânzura de o sârmă, chiar lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună un clopoțel. Dar nu apăru nimeni. Prințul apucă frâul calului, gata să-l întoarcă. ― Să mergem! Chiar atunci însă pică un fecior care le luă caii. ― Intrați, intrați! îi îndemnă el. Aici e cam vraiște. Când pictează, stăpânu’ meu nu mai vede, nu mai aude. Babic intră primul, apoi îi făcu semn prințului să-l urmeze. Încăperea era goală. Câteva lumânări ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu o expresie de supremă surpriză. Liniștea și clipele de desfătare din casa marelui boier Filipescu... Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu! Rămân și chiar mă așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia, de către doamna contesă. După toate probabilitățile, asta se întâmpla în timpul unei pauze, când ea tocmai lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia, de către doamna contesă. După toate probabilitățile, asta se întâmpla în timpul unei pauze, când ea tocmai lăuda din vârful buzelor cataiful și iaurtul cu stafide servite cu grație de același fecior. Primul bilet fu aproape imediat ghemotocit și aruncat undeva, nu se știe unde, fără a mai fi citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
imediat ghemotocit și aruncat undeva, nu se știe unde, fără a mai fi citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese să-l arunce, deși feciorul înclina să-l păstreze. Îi aspira cu plăcere parfumul... Dilema feciorului înainte de culcare era însă de cu totul altă natură. Pe dumnealui, consulul, îl văzuse când luase pana pictorului și una dintre hârtiile acestuia ca să-i scrie biletul. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai fi citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese să-l arunce, deși feciorul înclina să-l păstreze. Îi aspira cu plăcere parfumul... Dilema feciorului înainte de culcare era însă de cu totul altă natură. Pe dumnealui, consulul, îl văzuse când luase pana pictorului și una dintre hârtiile acestuia ca să-i scrie biletul. Dar pe dânsa nu. Dânsa nu se atinsese toată seara nici de pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spulberă visul și clucereasa Elenca se trezi. Dar nu deschise încă ochii. Zâmbi. Savura blândețea fără margini a clipei de conciliere dintre vis și realitate. Știa că Iancu și Safta erau deja în grădină împreună cu Nicolae, cu toate fetele și feciorii casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări din pat și deschise fereastra. ― Iancule, Nicolae! Să nu aprindeți focurile fără mine! Își luă un cojocel și o broboadă peste cămașa de noapte, încălță niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată să cucerească anume pe cineva. Dincolo de conturul ei deosebit de feminin, simțea totuși autonomia, determinarea și gândirea unui bărbat. La un moment dat se trezise cu un fecior lângă ei. Nu știa cum anume făcuse de îl chemase, cert este că el sesizase chemarea, venise și Marioritza îi ceruse atunci o cafea. Apoi se întorsese spre el și îl întrebase mai mult din priviri: „Poate... două?” Refuzase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl întrebase mai mult din priviri: „Poate... două?” Refuzase. În primele momente, independența ei i se păruse de-a dreptul jignitoare. Apoi, fermecătoare și incitantă. Nici o femeie din acel salon, având un bărbat alături, nu s-ar fi adresat direct feciorului, ci i-ar fi oferit bărbatului prilejul de a fi galant, rugându-l pe acesta să-i îndeplinească dorința. Ciudată femeie! Foarte ciudată! Ca și viziunea acelui oraș, Alexandropol... Nu se mai gândise niciodată să construiască un oraș și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șopti cu tristețe. ― Încă mai cred, dragul meu Além. Ceva mai târziu, Guibert o surprinse „voaierind”. Cu un șal aruncat peste cămașa de noapte, privea prin vizorul montat discret în peretele camerei lui Luciano. Urmărea, desigur, împreunarea acestuia cu proaspătul fecior angajat, acel prince charmant. Medicul dispăru repede și intră în laborator. Știa că ea va veni să-l caute, așa că se apucă să-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ridică indexul lui osos.) Dar să pretindă, în schimb, o alianță ruso-turcă îndreptată împotriva lui Napoleon. Asta da idee! PAGINĂ NOUĂ 19 Prima problemă se ivi după-amiază. Consulul francez îl așteptă în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reflectau mai bine culoarea ramurilor de sălcii care se pregăteau de înmugurire. Se gândea la apropiata plecare a tânărului Iancu în surghiun. Își amintea cuvintele domniței Ecaterina despre frământările cluceresei Elenca. „Atâta bărbat mai are și ea în casă. Un fecior. Răsfățat, crescut în rafinamente de femeie. El este singura ei iubire și bucurie. Se va prăpădi de dorul lui. Nu vorbește cu nimeni despre asta, nici măcar cu mine, prietena ei. Dar eu văd prea bine ce se petrece cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altora. Probabil că și uitase de acel incident de la reprezentația primadonei Nanone. Desigur, i-ar fi fost ușor să-i pomenească, între două feluri, despre suferințele unei mame care va rămâne, în curând, cu totul singură după plecarea iubitului ei fecior în acel surghiun și să-i sugereze generalului o revenire. Însă, tocmai pentru că îl cunoștea prea bine, se îndoia de rezultat. Ca bărbat, Kutuzov n-ar fi recunoscut în ruptul capului că atunci împinsese lucrurile mult prea departe doar dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
accepte că asta se întâmplase din momentul în care șoimarul de la Păuna îi trimisese vorbă că Além revenise la casa șoimilor. Pictorul îi invită în atelier, arătând o atenție deosebită față de Mariam. Îl chemă imediat pe Luciano și îi ceru feciorului să le aducă băuturi răcoritoare. Apoi se apucă grăbit de treabă, deși nu arăta un chef prea mare pentru așa ceva. Cu un pahar de limonadă în mână, Mariam cerceta pânzele rezemate pe pereți. Un mare tablou domina aproape întreg peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta covrigului (care se confecționează Învârtind aluatul În jurul unei găuri date), Învălătucesc și eu cuvinte de-jur-Împrejurul calidorului. Calidor, fecior de Bohr... SATUL - Când maică-ta a alcătuit monografia Manei, a coborât... - sau a urcat - În timp până la... Ia să te văd: cât? Până la cine..? - Până la inevitabilul Ștefan, zic. Nu poți sta de vorbă cu un basarabean fără ca, de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi mai zic: Să-ncerce! - nu-mi era frică de nici un copil din sat. Nici de flăcăi. Chiar dacă eram mai mititel decât unii, chiar dacă eram orfănel și nu aveam tată căruia să mă plâng, nu mă temeam: eram băiatul mamei! „Feciorul babei”, cum glumea ea. Știam să mă apăr - adică să atac, primul - cu capul... Caut mai departe, pe sub rădăcini, pe sub pietre; pun peștii prinși În lăculețul anume făcut pentru ei. Copiii nu dau semne că ar avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea ca lupta între doi războinici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sau că era protejat de o ființă malefică, care ataca păstorul dezarmat când își păzea turma și dispărea ca înghițit de pământ când sosea Gacel cu pușca lui. De acea, stătuse îngropat în nisip timp de trei zile înainte ca feciorul lui cel mai mare să sosească cu turma, așteptând răbdător ca fiara să-și facă apariția. îl văzuse venind, strecurându-se din tufiș în tufiș, atât de lipit de pământ și atât de tăcut, că nici băiatul, nici animalele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]