4,205 matches
-
trece pe casetofon. își pune un Vivaldi și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două felii de șuncă. închide frigiderul. taie o felie de pîine. Cafetiera pufăie ca o locomotivă. Ceașca plină de lichid negru, în momentul cînd o reașază pe farfurioară, face clang. Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spune Vocea. asta și face. Intră liniștit. Deschide ușa și intră liniștit în loja portarului. Pe masa din mica sa bucătărie domnul Busbib și-a abandonat un mic dejun din care nu a apucat să înghită nici măcar o îmbucătură : o felie de pîine cu unt, un iaurt și o ceașcă de cafea pe jumătate plină, cu puțin lapte alături. în ce privește sunetul sîcîitor, el vine de la un vechi patefon : acul alunecă la nesfîrșit pe zgîrietura unui disc. Pare o insectă cu picioare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
umărul stîng, iar în zilele fără soț era gol umărul eu drept. — Zece, spunea Domnișoara ri la a zecea mea agresiune vizuală, iar eu mă uitam imediat la ceas ca să văd cîte minute îmi mai rămîneau pînă la ora exactă, felia de timp rimînd cu interdicția definitivă de a mai abuza de torționara mea. acest joc devenise atît de subtil, de interesant, de prețios pentru mine încît încercam să mă arăt cît mai disciplinat cu putință. ori de cîte ori reușeam
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de altfel după ce stăm la masă și mîncăm fiecare cîte un măr Domnișoara ri îmi servește un ceai de mere ne uităm apoi îndelung cum înflorește un măr iar din merele pe care orologiul din sufragerie le taie în mici felii pregătim împreună un delicios lichior de mere s-a făcut tîrziu, Domnișoara ri mă privește suav, îmi ghicește viitorul într-un măr tăiat în două vești bune, în seara aceasta Domnișoara ri va fi a mea ne vom iubi în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din canalele orașului ! De ce nu răspunzi ? „nu știu, nu-mi amintesc.” Și muștele ? „Care muște ?” muștele ! Cum așa, nu-ți mai amintești cum era cu muștele ? Primăvara, muștele înviau dintr-o dată și începeau să intre prin bucătării, se așezau pe feliile de pîine, pe fructe... o desfătare. Ce frumoase erau muștele. Chiar nu-ți mai amintești nimic ? „nu.” Și țînțarii... o, Dumnezeule, unde sunt țînțarii și gîndacii negri de bucătărie ? Și buburuzele ? Și cărăbușii ? Și gîndacii de Colorado ? Și fluturii ? De ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dispăruseră mesele și scaunele, dar mobilele masive rămăseseră lipite de pereți, iar tavanul din mahon avea în continuare același aer protector. Guy mă privi cu oarecare compasiune, ca și cum ar fi vrut să-mi transmită condoleanțe pentru pierderea ireversibilă a unei felii din trecutul meu. Da, acolo, în acel spațiu care acum mi se părea mai degrabă mic, cunoscusem poate cei mai interesanți oameni din viața mea și participasem la cele mai subtile conversații. Dacă aș fi fost miliardar aș fi încercat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deschise o paranteză și enumeră, pentru mai multă motivare, cîteva sub-probleme ținînd de problema numărul unu a poluării : topirea calotei glaciare, creșterea nivelului oceanelor, încălzirea atmosferei. mulțumit, domnul Busbib sorbi o gură din cafea și începu să-și ungă o felie de pîine cu unt. Ce se impunea oare pe locul al doilea ? mușcînd din pîinea unsă cu unt și sorbind încă o gură de cafea, domnul Busbib găsi aproape în mod natural răspunsul : Foametea. Planeta nu reușea să-și hrănească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se arătă fericit și sărută printr-o aplecare a capului mâna Otiliei de pe umărul său drept. Marina aruncă o față de masă peste masa de tablă și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se aflau lucruri de mâncare fine, felii de pateu, brânzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemată, la cererea lui Pascalopol, și Aglae, care sosi pe o portiță dindărătul casei, însoțită de Aurica și de Simion, cu broboada pe el și cu ghergheful în mână. La lumina unei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
seara", se strecură pe ușă afară. - Am vorbit ca nebunii, și băiatul ăsta era aici! se mustrăAglae. - Nu mai e pîine? întrebă îngrijorat Simion. Mi-e o foamegrozavă. - Cum Dumnezeu? observă iritată Aglae. A fost pe masă unmorman întreg de felii! Noi nici n-am apucat bine să mâncăm. Se aduse pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu mai e pîine? întrebă îngrijorat Simion. Mi-e o foamegrozavă. - Cum Dumnezeu? observă iritată Aglae. A fost pe masă unmorman întreg de felii! Noi nici n-am apucat bine să mâncăm. Se aduse pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
masă unmorman întreg de felii! Noi nici n-am apucat bine să mâncăm. Se aduse pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai adu pîine! zise el către servitoare. - Simioane, se răsti Aglae, ce comedii sunt astea? Estedestulă pâine. -- Moș Costache e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgîndindu-se, patru. Apoi luă pâinea și dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încît coșul se goli. - Mai adu pîine! zise el către servitoare. - Simioane, se răsti Aglae, ce comedii sunt astea? Estedestulă pâine. -- Moș Costache e sfătuit bine, medită tare Stănică, are pe Pascalopol îndărăt, care urmărește, se vede, să pună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof, îi dădu tisane și-i recomandă ca, altă dată, să fie mai prudent. Aglae luase în stăpânire desăvârșită pe Titi, având aerul de a spune că, fără ea, Titi e un nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Erau, probabil, daruri de-ale lui Pascalopol. Toți, afară de Felix și Otilia, se așezară foarte bine dispuși în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să simți ce muști. Olimpia tăie o felie groasă, pe care Stănică o și înhăță, mîncînd-o fără pâine. - Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveți, Otilio? Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică: - Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l aveți, Otilio? Fără să mai aștepte răspunsul, Stănică turnă în pahare la toți. Convivii ridicară întîi paharul în sus, cu gândul de a ciocni, apoi o oarecare rușine îi reținu, și băură în tăcere. Olimpia făcuse un morman de felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
indiferent la mâncare, strânse paharul în mâini și în așteptarea țuicii cîntă: - "Nu fi bețiv, nici te întinde la sfaturi și la cumpărături de cărnuri." - Bată-te să te bată, porc de câine, așa-i zău, zisepărintele, trăgând pielița altei felii de salam, "că de vei da ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmă vei umbla mai gol decât pilugu". - He, he, he! râse popa Țuică, văzând că Otilia făcea hazde glumele lor. Râzi, porumbița taichii! îți mai aduci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viață" bucureșteană, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj constă în introducerea listei socotelilor lui Costache Giurgiuveanu descoperită de Felix Sima, prin care acesta află furtișagurile din banii săi făcute de tutore. Găsim textul scrisorii pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prilejul, acum, să ne delectăm, cu producțiile câtorva din cei mai proaspeți poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am auzit. Nu l-am citit încă deloc. Un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primit ea singură patru perechi? Și lunile trec. Atmosfera e veselă. Bandele Perju și Odoacru își sună singure adunarea și operează- n oraș. Devalizează bănci, fac harcea-parcea caseriile, taie în bucăți cîte-un seif de-al poliției și îl fură-n felii. Lumea se amuză. 173 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI perdeluită și cu ștaif, cu grădiniță și salonașe pictate, bineînțeles poreclită Halima. Și mult s-a mai minunat Ulpiu de întîmplarea aceasta și sufletul înalt către tării i-a tresărit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în care o întindeai cu lama unui cuțit, pe la încheieturile lemnăriei, se fărâmița de plăcere. Părea atât de mulțumită de sine încît mi s-a făcut greață. Am tăiat cu același cuțit sub care se întinsese bucata de chit, o felie de cozonac, doar pentru a-i mai astâmpăra din vulgaritate. Am halit cozonacul. Am simțit înlăuntrul meu ceva bun și curat, am primit unul dintre acele mesaje ciudate, care-ți dau ghes să dai drumul la maxim la pick-up și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plânge și el plânge mocnit, însă nu se aude, nu se simte însă ea bănuiește. Totul se pierde în zgomotul mării care acoperă toate frământările. Razele lunii luminează șuvița subțire de pâclă a țărmului care șerpuiește și împarte plaja în felii de întuneric și lumină în orele fără de sfârșit ale nopții. Marea nu știe și nici nu-i pasă că pe lângă ea, poate cineva a râs, a izbucnit în plâns, a urlat de groază, a strigat de bucurie. Ea este eternă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și fierbinte, în care el strivea ardei verzi, iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]