2,317 matches
-
instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la lumina palidelor felinare de seu. Nimeni nu pricepea veselia lui. Dar Utnapiștim strigă din nou: - Sărutați toporul ăsta: el v-a scăpat! Și fiindcă ceilalți îl priveau nedumeriți, Utnapiștim ridică toporul de jos și se făcu că vrea să spargă puntea. Abia atunci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
negru sau roșu începeau să se înalțe pe bănuita zare a apusului. Marea era turbată. Vântul sălbatic îi mâna întruna spre răsărit, aruncîndu-le corăbiile de pe un munte de apă pe alt munte de apă. Cerul era negru. Marea era neagră. Felinarele de pe catarg se stinseseră de mult. Marea și vântul prefăcuseră călătorii în niște făpturi neputincioase și oarbe. În cele din urmă, una din corăbii se sparse și oamenii ei fură înghițiți de valuri. Numai o minune i-ar fi putut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai nimic. Alții s-au scuturat de beleaua asta și s-au căznit întruna să afle mai mult. Asta e lupta milenară despre cunoaștere și ignoranță, dintre spiritul progresului și spiritul retrograd. La început lumea era un sat și stelele felinare. Insecta fragilă pictată cu două din cele șapte culori vizibile ale lumii s-a urcat până în vârful firului de iarbă și, găsind acolo sfârșitul universului ei, a fost mulțumită de record și a coborât îndărăt. Ca și omul ignorant al
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai aflat că exiști, și că nimeni nu mai poate să aibă o inteligență ca a ta, după ce ai crezut că o ai! Dar beatitudinea asta stearpă te oprește încarcerat în conștiința că lumea e un sat și stelele sunt felinare. - Nu te pot contrazice aici, deși te îmbeți de lirism. Și toată fantezia dumitale pe care ai lăsat-o să zburde azi-noapte nu zic că nu m-a amuzat. Ba aș spune că mi-a creat și probleme. - Vrei să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de multă vreme, profită de odihna celor din coloană și-l căută. Anton era agent veterinar, casa lui avea curtea la șosea. Bătu la poartă și așteptă. Într-un târziu, fratele apăru îmbrăcat în halat, încălțat în papuci, cu un felinar în mână. Îi ghici îngrijorarea, după glasul tremurat. Firesc, era noapte și el deslușise doar silueta unui militar: - Cine-i acolo, ce doriți? - Sunt eu, Ioan. Se apropie și-i întinse mâna. Grele vremuri, nu? Vezi în ce condiții ne-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
băuturile și plecăm spre Stockbridge. Drumul e alunecos, căci a Înghețat la suprafață. Vedem un taxi care abia se mișcă Încercând să Întoarcă Încet pe o stradă laterală, dar alunecă pe gheață și Își zgârie caroseria de un stâlp de felinar. După ce se oprește, bulangiul ofticat țâșnește afară și cercetează stricăciunile. — Morții măsii... se răstește el, apoi smucește de portiera taxiului deschizând-o brutal. Îi fac un semn din cap lui Gus. Puțoii dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe Bladesey. Prietenul meu. Însoțitorul meu În călătorie. Confratele Blades. Cel mai bun dintre masoni. Un confrate. Cobor treptele Înguste, Împleticindu-mă pe lângă tipul blond de la recepție. Pe stradă, o curvă zdrențuită și dependentă de heroină Îmi zâmbește de sub un felinar, un vestigiu al unui tricou cu Amsterdam care rareori amintește de viața normală reală. Intru Într-un bar și comand o Heineken. Mă gândesc la Bladesey, puțoiu ăla mucos și patetic care se mulțumește cu foarte puțin și care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acțiune. În alte cazuri Însă, este surprins un fapt făcînd apel la un verb la gerunziu sau la un mod personal: “la urma urmei / dorm și eu cu cineva” “licuricii strălucesc / parcă mai tare” “paznicul se-ntoarce / cu fluturi pe felinar” “zarzărul Înflorește / ca niciodată” “curățind tăcut zăpada / de pe mașină” “la soare uscându-se / pielea unui cal” “am totul dinainte / pe masa goală” “până și lemnul din gard / Înmugurește” “ Încă o coajă de ou / plesnește În cuib” “un câine pribeag / adulmecă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
etalării specificului cultural fără oboseala de a vedea dacă ele au fost realmente folosite În haiku-uri. Singura sursă românească demnă de Încredere În această privință este antologia sezonală de poezie zen Întocmită de Șerban Codrin și intitulată Stîlpi de felinar, care poate fi găsită online În BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI. Este vorba Într-adevăr de o antologie În care poemele selectate sînt grupate pe cele patru anotimpuri, al cincilea fiind destinat Anului Nou. În fața fiecărei selecții există o listă de kigo-uri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
m.) pe sine.” Abundența cerșetorilor și a orbilor În poemele prezentate la concursurile lunar și săptămînal m a Îndemnat să caut frecvența acestor cuvinte și În cele patru antologii În limba română existente pe internet, Luna În țăndări, Stîlpi de felinar, Surîsul crizantemei și Antologia ROMANIAN KUKAI. Spre surpriza mea, poemele care conțin cuvintele cerșetor și orb sînt mult mai puține În antologii și acest lucru poate fi atît rodul unei selecții exigente a poemelor de către cei care le-au Întocmit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
armonioasă. Pentru a produce o schimbare, trebuie mai întâi CONȘTIENTIZATE CORECT propriile povești, apoi ASIMILATE poveștile celorlalți și abia după aceea luate decizii asupra destinelor oamenilor. Lumina cerului Din infinitul astralului, Dumnezeu ne-a oferit o făclie. Soarele, ca un felinar, cu toate potențele sale care să folosească vieții pe pământ, cu certitudinea că este raiul universului. Acest luminător ne face să trăim cu impresia că el domină galaxia ca un rege, ca o autoritate de care depindem și care ne
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și de la o fereastră de sus se răspândea o lumină blândă. Nieve trase aer în piept și intră. Alarma încă era dezactivată. Asta însemna probabil că Max era tot în casă. Se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se sprijine de cotieră ca să nu cadă. O privi pășind prin grădina îngrijită și oprindu-se în fața fântânii de marmură pe care o instalaseră cu un an în urmă. Era încă frumoasă, se gândi el, observând-o în lumina unui felinar de grădină. Chipul îi era neted, nebrăzdat de nici un rid, iar părul negru încă îi cădea pe umeri în acea cascadă de bucle dezordonate care îl dezarmase cu desăvârșire cu zece ani în urmă. Încă emana forța neobosită și puternica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era nevoie să se îngroape sub așternut), își dădu seama că nu putea să adoarmă. Atunci se ridică din pat și aprinse lumina la baie, realizând că tocmai întunericul camerei o deranja. Nu era chiar așa de întuneric, pentru că razele felinarului din stradă pătrundeau prin perdelele ei diafane, scăldând camera într-o lumină aurie slabă, care i se părea de obicei plăcută; dar în această seară nu era suficientă. Așa că aprinse becul la baie și lăsă ușa deschisă ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
NEGRE! E superbă! Dar cam...mică! Dac-o pierd prin pat? Mi-e frică! Constat după: La esență, Nu e nici-o... diferență! IONEL, IONELULE! Te iubesc! Dar n-am habar, De cât timp ne facem curte?! Avea-n brațe-un...felinar, Și-un enorm cucui pe frunte! CE MANEA? Port în suflet noapte grea! Să beau și să-mi cânți aș vrea! Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
iubirea prin glasul tău iar enoh și gabriel (înainte de ultima rugăciune) îi povestesc lui dumnezeu despre toate acestea 07 iunie 2011 Noaptea în care am crezut că luna va muri mergeam pe trotuar vânat de propria umbră am văzut un felinar era strâmb se înfipsese în inima lunii mi s-a părut că rana sângera peste calea lactee noaptea aceea avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aceea avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus în noaptea următoare am mers din nou acolo luna râdea printre acoperișurile țuguiate iar felinarul strâmb (întins de-a lungul trotuarului) își cerea iertare cu lacrimi de rugină 08 iunie 2011 Sub genele tale, o lume... Din ochii tăi verzi îmi extrag poezia, Acolo mă pierd când doresc liniștiri, Când nu am nevoie de crize
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la jumătatea drumului presar melancolie peste gânduri acesta este un ingredient nelipsit mă îndrept către amintirile pe care le voi colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
speranță decât aceea de a fi singur. Chiar aceste locuințe dintre palmieri au simțit nevoia să se grupeze. Bineînțeles, nu e o consolare să opunem stării naturale o singurătate "modernă". Îmi amintesc un tablou al lui Jordaens unde Diogene cu felinarul aprins e în mijlocul unui grup care se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se amuză, îi dă cu tifla, mănâncă, bea, se uită și râde batjocoritor. Înconjurat de această veselie trivială, Diogene e mai singur decât în deșert sau într-o pădure. El va trebui să devină cinic și indiferent, asemenea celorlalți, azvârlind felinarul, sau râsetele îl vor face din ce în ce mai singur. Ținta noastră este azi un oraș cu nume complicat. Coatzacoalcos. Acolo ne așteaptă un hotel cu aer condiționat. Veacul nostru nu-l mai poate reciti pe Rousseau decât așa. două pietre Mexicul e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tulburare, căutăm mașina, Nu mai știu exact unde am parcat-o, eram atât de emoționată venind încoace încât, ce culoare are? o întreb eu realizând dintr-o dată că mă uit după o mașină despre care, Roșie! La lumina udă a felinarelor toate mașinile apar negre, ca pisicile, numărul? Fiat? cer și alte detalii, deși sunt convins că nu vom găsi nici o mașină în noaptea asta și ne vom întoarce amândoi în atelierul, Citroen?! nu i-am reținut numărul preocupat de gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi viclene, Trebuie să ajung acasă în seara asta! trebuința aceasta este a ei și tremurul din glas îmi dovedește că, De ce, mă întreb în sinea mea, dacă soțul tău tot e plecat la Frankfurt, Am lăsat-o sub un felinar uriaș, Ce?! Mașina! și demonul din mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să mai găsim mașina aceea roșie și să te întorci cu mine în, Uite-o! Anne bucuroasă, ți-am spus! am parcat-o sub un felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
felinar uriaș, Ce?! Mașina! și demonul din mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să mai găsim mașina aceea roșie și să te întorci cu mine în, Uite-o! Anne bucuroasă, ți-am spus! am parcat-o sub un felinar înalt, da! E roșie! la lumina alburie a neonului văd și eu că e roșie, 18 martie, n-am mai văzut în viața mea un roșu atât de frumos în părul unei femei, tabloul lui Toulouse-Lautrec de la Musée d’Orsay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]