2,281 matches
-
propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
vorba doar de toaletele și coafurile intrate în legendă. Nu cred că respingerea familiei Grimaldi care a atacat filmul (prințesa Stéphanie a îndemnat direct la boicot) se trage din ideea însăși de a o exploata un mit, cât din adaosurile ficționale. Spectatorii îngăduitori vor savura, poate chiar unul dintre aceste momente comice și anume acela în care Hitchcock, regizorul preferat al actriței Grace Kelly, vine la Palat pentru a o convinge să accepte rolul din Marnie. Serviciul de protocol nu se
Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..." by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79219_a_80544]
-
pare să și-a decolorat părul și își spunea Joker. Tatăl lui Heath Ledger a ținut să precizeze pentru The Herald Sun din Australia că astfel de asocieri nu au sens. Nu putem da vina pe Joker. Este un personaj ficțional. Nu știu cât rău îi poate face asta personajului. Cred că asta este una dintre cele mai mici griji ale mele. Aș fi mai îngrijorat de familile celor care au murit și de cei implicați în tragedie", a spus tatăl actorului. Tot
Tatăl lui Heath Ledger: "Nu daţi vina pe Joker pentru atentat" by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/22298_a_23623]
-
firescului. Replicile trebuie să sune natural, să pară că nu mai sunt scrise, ci rostite, or tocmai asta îi lipsește lui Liviu Cangeopol. Personajele declama pretențios sau împletesc monologuri interioare, adeseori incitante, dar care nu sună niciodată normal. O lume ficționala în care se vorbește astfel își lasă prea la vedere șforile, iar artificiul este evident. Deschidem la întâmplare și surprindem o discuție despre comunism purtată de Filip Mircea cu doamna Mușat, sora profesorului asasinat: "-Comunismul a distrus tot ce era
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
care subzistă în analiza fenomenologică a literaturii perioadei comuniste sunt, credem, reprezentate emblematic de critica romanului Groapa a lui Eugen Barbu, critica a două dintre operele lui Paul Goma - determinat să plece din țară de refuzul constant al compromisului, deși ficțional - și analiza operelor lui Marin Preda, aflate sub semnul unui "Glas din pământuri" după Anca Hațiegan. La Eugen Barbu Mihaela Ursa află fundamentele matriciale ale inițierii într-una din mahalalele bucureștene și expresivitatea uneori sălbatică și alteori răscolitoare a traiului
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
citit, cu creionul în mână, câteva biblioteci. Aceasta se simte imediat în opera lui, în care torentul de experiență a realității se întâlnește cu un flux bogat de impresii, idei, evaluări, judecăți, inducții oferite de cărțile citite. Petrini, fratele său ficțional din romanul lui Marin Preda, știe filozofie numai din auzite - notează el undeva, cu maliție; în ce-l privește, a făcut filozofie la școala lui Blaga și Liviu Rusu și o poate explica (pe un pat de închisoare reală sau
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
aduce contribuții dintre cele mai serioase la istoria dreptei radicale și a ortodoxismului românesc „periferic” dintre 1918-1944. (De curînd, interesul pentru resorturile așa-numitului „legionarism bucovinean” care l-a produs inclusiv pe Corneliu Zelea-Codreanu, au fost investigate și cu instrumente ficționale în romanul Cînd ne vom întoarce al lui Radu Mareș). Dincolo de acribia cercetătorului care a defrișat răbdător și atent cărțile de istorie a Bucovinei interbelice și colecțiile presei literare bucovinene (bibliografia finală indică aproape 20 de periodice locale din epocă
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar și maestru al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară realizându-se fără prea mari opreliști. Mefistofel apare în mai multe ipostaze, încercând să-l convingă pe Kordian că sacrificiul pe care îl
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu socotește că în domeniul prozei criza a trecut. Dacă într-o primă perioadă se observa creșterea bruscă a elementului documentar și biografic și descreșterea pînă la zero a elementului ficțional, de la un moment încolo ficțiunea a început să urce iar în diagramă, configurînd în proza românească un nou realism, hrănit din cotidianul tranziției. * ;Nicolae Breban își repetă apăsat convingerea: "calitatea unei cărți - am mai spus-o și adesea am fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
însă curînd de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) și mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986). Tradusă în franceză, italiană, spaniolă și română, Lumile ficționale a devenit o carte de referință în domeniul hermeneuticii literare actuale și una dintre puținele tentative originale de a defini pur și simplu literatura la sfîrșitul secolului al XX-lea. Au urmat Le mirage linguistique (Paris, Ed. du Minuit, 1988
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin Le miroir persan, Montreal, 1978), autorul realizează în această lucrare o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește Lumi ficționale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993), și Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani și publicului din țara sa natală, Toma Pavel a început să influențeze benefic gîndirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generații. Prin prestigiul
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
cumpănesc vreme îndelungată decizia, cer referate specialiștilor din domeniul cărții, propun modificări. Rezultatul este că la apariție, lucrarea este de obicei mai bună, pentru că autorul a perfecționat-o la sugestia evaluatorilor ei. De pildă, forma finală a cărții mele Lumile ficționale, care a apărut în America, este net superioară manuscrisului inițial. Referatele evaluatorilor cărții conțineau o mulțime de observații extrem de utile, care m-au ajutat să îmbunătățesc textul. Sistemul nu este însă perfect... într-adevăr, cred că nu e întotdeauna plăcut
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
care îl privesc: prima, deloc bogată, consumată în timpul vieții scriitorului; o a doua, datorată celor care au scris la moartea sa (1889) și în anii de după nefastul eveniment; în sfârșit, memorialistica de după 1920, una recuperatoare, dar pe alocuri anecdotică și ficțională, încercând să facă față interesului crescând al publicului față de opera clasicizată a humuleșteanului. Această etajare a definirii personalității sale are câteva avantaje certe: face ordine în materialul evocativ; permite stabilirea imaginii, de la percepția imediată, directă, de o concretețe vie, netrucată
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
imaginii țicăuanului, cu un curent pozitiv în creștere, din ce în ce mai viguros, de partea sa. Totuși, în viziunea de ansamblu, și aceste inserții „negative” își au locul lor, deoarece nu doar că divulgă invidie și patimă pe succesul scriitorului, dar dezvăluie norul ficțional în care începe să-i fie învăluită imaginea, efortul de fabulație care să explice izbânda. Cam din aceste amănunte se închega imaginea lui Creangă în anul care a urmat imediat morții sale, o imagine care se impune atât ca mărturie
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
de sens, atât spre semnificantul biografic, cât și spre interpretarea operei. Obiectivul final este profilul personalității creatoare, unde detaliile sunt adesea hotărâtoare; III. Valoarea unei reprezentări de imagine este cu atât mai distinctă, cu cât generează o mai mare vivacitate ficțională. De altfel, se poate spune că orice interpretare eșuează în subiectivitate narativă; IV. Modul de reprezentare inițial, ca limbaj-obiect (Roland Barthes), incită unul sau mai multe valuri de individualizare a imaginii, ducând la configurarea mitului unui autor. Este pragul de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
ceea ce se scrie că există. Când Carrère promite să spună adevărul despre el și mai ales despre Limonov, programează o lectură de tip referențial, pe care, folosindu-se de farmecele literaturii, tot el o demontează, lăsând calea deschisă unei lecturi ficționale. Ezitând să opteze ferm pentru una dintre ele, el se situează în terenul alunecos al autoficțiunii. Cartea nu e doar povestea lui Limonov, ci și povestea lui Carrère care-l „povestește” pe Limonov. De altfel, e interesant că Limonov însuși
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
nume importante din pictura noastră de astăzi. însă, dintr-un anumit moment al acestui interes pentru natură sau pentru interior, Ioana Bătrânu rămîne un artist cu totul singular; un căutător înfrigurat al armoniilor și al marilor convulsii, al unui spațiu ficțional în măsură să descarce o enormă avalanșă de trăiri interioare. Poate mai mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
experimentală, antiutopică, subversivă, liric evocatoare, demonstrativă și tezistă etc. Materia epică fiind amplă - în cazul prozei scurte -, Antonio Patraș este nevoit să-și rezume abordarea critică la câteva contururi “în cărbune” pentru a facilita comprehensiunea și accesul cititorilor la microuniversurile ficționale. Romanele, în schimb, se bucură de un spațiu mai larg, dar și de un loc mai înalt în ierarhia valorică a operei lui Sârbu. Lupu și Catedrala și Adio, Europa!, sub lupa criticului, își relevă multiple chei de lectură, toate
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
recunoaște patentul autobiografic al cărții: „Întâmplările ș...ț sunt fictive, dar au la bază multe lucruri adevărate”. În mod previzibil, povestirile conturează împreună o alegorie a relației tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu”, nu sunt elemente de noutate în
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu”, nu sunt elemente de noutate în practica literară recentă. Ce este, poate, nou sau, în orice caz, foarte interesant e modul în care se organizează povestirile, legate de același eveniment, dar fără să
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
o tristă dexteritate multe, prea multe romane fals-problematizante. Un meniu, chipurile, mai exotic, în fond aceleași sănătoase merinde comuniste ieșite din cuptorul ideologic. In acest câmp de relații mortificante, Lumea în două zile oferă un regal, un triumf al imaginației ficționale ce nu ascultă decât de propriile constrângeri artistice. Rezonanța socio-politicului nu acoperă și nu stârnește vocile romanului, fiind totuși perceptibilă în fundalul cărții și în trecutul unora dintre personajele ei. Aduse în prim-planul narativ, prin extrasele din "presa vremii
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
Marin își explică propria nevroză, nu? Și o atribuie unei femei" (fragment reluat în acest volum ca anexă la jurnal, p.60-61). Persistența scriitorului în jurnal nu e folositoare, căci singura lui soluție onorabilă și durabilă e salvarea prin creația ficțională, adevărata menire a unui scriitor epic. Prozatorul trebuie să iasă victorios din acest periculos triunghi al Bermudelor reprezentat de femeie, nevroză și creație: "În literatură, în creație, acolo se află domnia spiritului meu, în viață fiind vulnerabil și sclav în
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
eseizantă, scriitorul nu-i un răsfățat al premiilor, iar turneele și traducerile în străinătate l-au ocolit. Deși nu sunt un adept al antimodernismului apocalitic, îmi place radicalismul lui idealist, și-mi pare rău că-l regăsesc prea rar transpus ficțional la intensitatea serialului de „mărturii” pe care le publica, prin anii ’90, în suplimentul Aldine al „României libere”. Asociat atmosferei crepusculare, de litanie a sfîrșitului de lume, radicalismul în speță imprimă scrisului său un caracter de confesiune existențială patetică despre
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
arta de a arăta cum o vocație inițială se împlinește în pofida împrejurărilor ostile, pe cînd valoarea romanului stă în arta de a descrie bogăția sufletească a lui fitecine. De aceea, biografia e exemplară și are rol educativ, în vreme ce romanul e ficțional și nu te învață nimic. În cazul volumelor lui Cosmin Budeancă, protagoniștii sînt oameni comuni, care la momentul arestării nu excelează printr-o virtute anume, intrarea în pușcărie tăindu-le ultima posibilitate de împlinire. Vor ajunge niște ratați cărora le
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
ciclu este înlocuit de haosul și de confuzia Frondei, iar apoi, în final, de nașterea și de instaurarea unei ordini noi, într-o lume a fiilor. Ciclul romanelor care îi are ca eroi și ca pretext pe muschetari este expresia ficțională a unei civilizații și a unor mentalități. Chiar și eroii, acum în pragul senectuții, se referă astfel la faptele lor de la tinerețe și maturitate. La fel o fac și fiii lor.Vicontele de Bragelonne e, între altele, un roman al
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]