9,442 matches
-
a avut foarte mult succes. Când romanul nu a câștigat Premiul National Book și nici Premiul National Book Critics Circle, un număr de scriitori au protestat împotriva acestei omiteri. La scurt timp după aceea, cartea a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune. "Mult iubită" a fost adaptat în 1998 în filmul Mult iubită (film) având ca protagoniști pe Oprah Winfrey și Danny Glover. Morrison a folosit mai târziu povestea vieții doamnei Margaret Garner iarăși într-o operă, "Margaret Garner", pe muzica lui
Toni Morrison () [Corola-website/Science/308617_a_309946]
-
(n. 29 martie 1947 - d. 27 iulie 2012) a fost un operator și regizor român. Este tatăl lui Jr.. A lucrat ca operator și regizor la Televiziunea Română, unde a realizat numeroase filme documentare și de ficțiune. A primit Premiul ACIN în 1981 pentru "Săteasca", premiul ACIN în 1987 pentru "La început a fost cântecul" și premiul UCIN în 1992 pentru "Domnișoara Cristina". În anul 1993, pentru filmul "Domnișoara Christina" a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor
Viorel Sergovici () [Corola-website/Science/330274_a_331603]
-
în 1987 pentru "La început a fost cântecul" și premiul UCIN în 1992 pentru "Domnișoara Cristina". În anul 1993, pentru filmul "Domnișoara Christina" a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR) la categoria „Imagine film de ficțiune” și la categoria „Film de ficțiune”.
Viorel Sergovici () [Corola-website/Science/330274_a_331603]
-
fost cântecul" și premiul UCIN în 1992 pentru "Domnișoara Cristina". În anul 1993, pentru filmul "Domnișoara Christina" a primit două Premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România (APTR) la categoria „Imagine film de ficțiune” și la categoria „Film de ficțiune”.
Viorel Sergovici () [Corola-website/Science/330274_a_331603]
-
cu valoare estetică. În sens restrâns, mai ales în formularea „literatură de specialitate”, reprezintă totalitatea lucrărilor publicate într-un domeniu, bibliografia necesară aprofundării unei probleme". Oamenii pot percepe o diferență între "literatură" și câteva forme cunoscute de proiecte scrise. Termenii "ficțiune literară" și "merit literar" au ajutat mereu la diferențierea celor două proiecte individuale. De exemplu, aproape toți literații percep lucrările lui Charles Dickens ca fiind "literatură", iar unii critici sunt de părere că lucrările lui Jeffrey Archer sunt nedemne de
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
părere că lucrările lui Jeffrey Archer sunt nedemne de apartenența la "literatura engleză". Criticii pot exclude lucrări din "literatură", pe motive de nivel slab sintactico-gramatical, povestii necursivă, necredibilă sau fără sens, sau personaje nepotrivite sau neconvingătoare. Și unele categorii de ficțiune precum romanele științifico-fantastice sau de dragoste pot fi excluse din "literatură". Odată cu apariția unor forme de modernism mai mult sau mai puțin radical, unii autori au scris în mod intenționat lucrări (uneori total împotriva ideii de "literatură") care să contravină
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
Marcel-Valentin-Louis-Eugène-Georges Proust (; 10 iulie 1871 - 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită românului "În căutarea timpului pierdut " (în limba franceză "À la recherche du temps perdu"), operă monumentala de ficțiune a secolului XX, publicată de Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Această colaborare cu Gallimard nu a fost lipsită de peripeții, autorul a propus volumul editurii, care în epoca purta titulatura de Nouveau Revue
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
căutarea timpului pierdut" consista din șapte volume groase, cu peste 2,000 de personaje. Graham Greene l-a numit pe Proust "cel mai mare romancier al secolului XX", iar William Somerset Maugham a numit românul lui Proust "cea mai mare ficțiune din toate timpurile până în ziua de azi". Proust a murit înainte de a putea să-și corecteze șpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert. Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerată de critici drept absolut originală
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
de dragoste. Și mi se părea că e tare subiectul, că merită scris. Nu s-a atins genul ăsta de... Bine, Aldulescu mai atinge genul ăsta de marginalitate, de devianta, dar la Aldulescu mi se pare că-i mai multă ficțiune, omu-i clar că are legătură cu mediile astea lumpene, dar le mai și fabulează. Am vrut să vin cu o perspectivă de la firul ierbii. Și să dau o descriere societății în ansamblul ei. M-a mâncat chestia asta, dincolo de Ferentari
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Leland E. Kirkemo. Filmul a atras din nou atenția asupra istoriei programului Apollo și a misiunilor spațiale americane în general. Filmul din 1974 "Houston, We've Got a Problem", deși prezintă evenimente din jurul incidentului Apollo 13, este o dramă de ficțiune despre crizele cu care s-a confruntat personalul de la sol, când situația de urgență le-a dat peste cap programul de lucru și a amplificat stresul vieții membrilor acestuia; doar câteva știri și vocea solemnă a naratorului tratează aspectele reale
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
Marcian), Ioana Ciomârtan (baba), Ada D’Albon Azimioară (Nory), Radu Ionescu (prințul Maxențiu), Ovidiu Schumacher (Vladici/Vardali) și Liane Birenberg (Mika-Lé). Filmul a fost produs de Televiziunea Română - Redacția emisiunilor culturale. Regizorul Dinu Tănase se afla la debutul în filmul de ficțiune, el fiind de meserie operator de imagine. Filmările au avut loc între toamna anului 1974 și primăvara anului 1975 și au durat 30 de zile. Sunt incluse în secvența de la hipodrom și câteva imagini provenite din filmul "Lia" (1927) al
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
de film). Clair a debutat inițial ca jurnalist. În 1926 publică primul său roman, "Adams" (tradus în engleză ca "Star Turn"), despre o vedetă de la Hollywood care nu mai face distincția între real și imaginar. Ocazional a scris literatură de ficțiune ("La Princesse de Chine" și "Jeux du hasard"), dar multe din lucrările sale au tematică cinematografică, inclusiv reflecții asupra unor filme proprii. În afară de numeroasele articole jurnalistice, operele sale literare principale sunt: Clair a lucrat și în radio sau în teatru
René Clair () [Corola-website/Science/332688_a_334017]
-
din devizul de 365.000 lei), fiind considerat film "„de interes național, de importanță deosebită pentru cultura românească”". Pe genericul de început al filmului este făcută următoarea mențiune: "„În afara scenelor privind execuția din 25 decembrie 1989, toate celelalte sunt pură ficțiune. Orice asemănare de nume este întîmplătoare. - Autorii”". Coloneii Neculai Grigoraș și Ion Predescu au fost folosiți pe post de consilieri. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Filmul „Punctul Zero” este o ficțiune presărată cu elemente documentare. S-a
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
decembrie 1989, toate celelalte sunt pură ficțiune. Orice asemănare de nume este întîmplătoare. - Autorii”". Coloneii Neculai Grigoraș și Ion Predescu au fost folosiți pe post de consilieri. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Filmul „Punctul Zero” este o ficțiune presărată cu elemente documentare. S-a vorbit, s-au scris nenumărate aprecieri despre revoluția română. Această peliculă este mult mai aproape de adevăr. Execuția lui Ceaușescu este milimetric și exigent reconstituită. Este filmată în locurile și cu martorii acelor evenimente. Desfid
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
o actriță adolescentă (Medeea Marinescu, în vârstă de 18 ani) în rolul Siminei, anulând astfel funcția de copil fermecat a personajului. Ecranizarea lui Viorel Sergovici a obținut 4 premii UNITER în anul 1992: premiul pentru cel mai bun film de ficțiune, premiul pentru imagine film de ficțiune realizat în tehnică video, premiul pentru scenografie și premiul pentru montaj electronic. Criticii de film au avut opinii pozitive. Paul Alexandru Georgescu îl descria ca un „joc de forme și culori, de sensuri și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
vârstă de 18 ani) în rolul Siminei, anulând astfel funcția de copil fermecat a personajului. Ecranizarea lui Viorel Sergovici a obținut 4 premii UNITER în anul 1992: premiul pentru cel mai bun film de ficțiune, premiul pentru imagine film de ficțiune realizat în tehnică video, premiul pentru scenografie și premiul pentru montaj electronic. Criticii de film au avut opinii pozitive. Paul Alexandru Georgescu îl descria ca un „joc de forme și culori, de sensuri și sugestii”, în timp ce Grid Modorcea îl considera
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Ilie Mocanu, uneori și I. Mocanu, pe numele real Mihai Ilie, (n. 14 septembrie 1929, Chiajna, județul Ilfov - d. 1981, București) a fost un general român de securitate, care a publicat mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj. S-a născut în localitatea Chiajna, aflată azi în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A fost elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950-1951), după
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
Eficiența lui Ilie era proverbială în rândurile puținilor oameni care știau adevărata lui misiune”, afirma el. Generalul Ilie a fost trecut în rezervă la 22 aprilie 1977. Începând din anii '70, generalul Mihai Ilie a scris mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj, sub pseudonimele I. Mocanu sau Ilie Mocanu. Numele său figurează în lista ofițerilor și subofițerilor de securitate care au desfășurat activități de poliție politică, comunicată de CNSAS la 19 mai 2004. La
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
afirmă direct acest lucru, se sugerează că „Ovidiu” ar fi Paul Goma, iar cartea respectivă ar fi "Gherla". Generalul Ilie nu mai lucra însă în Securitate din 1977. Generalul Mihai Ilie și-a publicat ideile sale politice în cărțile de ficțiune și non-ficțiune scrise în anii '70. Astfel, în volumul "Rețeaua cenușie" (1978), el îi cataloghează pe cei care voiau să fugă din România, în timpul regimului comunist, ca oameni „descompuși moral”, „elemente instabile din punct de vedere politic, aventuriste, lipsite de
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
și dezvoltarea Africii ca superstat tehnologic și expansionist timp de câteva secole în următorii 11.000 de ani. Prima carte este intitulată "Amintirea albastră a Pământului". Romanul său din universul "Doctor Who", "Harvest of Time", a apărut în iunie 2013. Ficțiunea lui Reynolds a primit trei premii și a fost nominalizată în câteva ocazii. Al doilea roman al său, "Orașul Abisului", a câștigat în 2001 premiul BSFA pentru cel mai bun roman. Povestirea "Weather" a câștigat premiul Seiun acordat de Convenția
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
Națională ("Polytechnion") și de Muzeul Național de Arheologie, precum și în Pireu și Nicosia. Bouboulina a fost reprezentată pe reversul bancnotei grecești de 50 de drahme din 1978 și pe reversul monedei grecești de 1 drahmă din 1988-2001. Un film de ficțiune grec, "Bouboulina", a fost produs în 1959, scenarizat și regizat de Kostas Andritsos și având-o în rolul titular pe Irene Papas. "Ego Y Laskarina", o piesă de teatru având-o în rolul principal pe actrița greacă Mimi Denisi () a
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
se datorează, în al doilea rând, promovării imaginii lor că practiciene ale unor meserii ”tradițional masculine”: de la siderurgie și munca în subteran, la chirurgie și științe experimentale. ”Bărbătoasele tovarășe de Partid, si/sau de viață, nu erau, vai, doar o ficțiune: portretele lor se etalau cu ostentație pe toate zidurile, biografiile lor eroice și asexuate erau propuse drept exemplu, solitudinea lor militanta, care nu recunoștea decât o singură familie, Partidul, ar fi trebuit să stârnească emulația ambelor sexe.” (260) Definitorie în interiorul
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
Nantucket" în iulie 1838, dar nu a menționat numele lui Poe, fiind prezentat ca o poveste relatată de însuși Pym. Poe s-a scuzat pentru versiunea anterioară în foileton, comentând că "Messenger" a transformat-o în mod eronat „într-o ficțiune”. Așa cum recomandaseră cei de la Harper & Brothers, romanul a fost împărțit în două volume, subtitlul complet fiind: Prima publicare peste ocean a romanului a avut loc după doar câteva luni, când a apărut la Londra fără permisiunea lui Poe, iar paragraful
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Manuscris găsit într-o sticlă” pornind de la "Symmes' Theory of the Concentric Spheres", publicată în 1826. „Manuscris găsit într-o sticlă” se aseamănă cu romanul în ceea ce privește cadrul, caracterizarea și unele elemente ale intrigii. Printre alți scriitori care au transpus în ficțiunea lor această teorie se numără Edgar Rice Burroughs și L. Frank Baum. Pentru a descrie viața în timpul unui periplu prelungit pe mare, Poe s-a inspirat și din experiența personală. În 1815, pe când avea șase ani, Poe a călătorit împreună cu
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
acord cu recenzia, comentând că „în principiu a fost corectă” și că romanul era „o carte prostească”. Alte recenzii au condamnat tentativa de a prezenta o poveste adevărată. Un recenzor de la "Metropolitan Magazine" nota că, deși povestea era bună ca ficțiune, „când o prezinți publicului ca pe un lucru adevărat nu poate apărea într-o altă lumină decât aceea a unui eșec — o încercare nerușinată de a profita de credulitatea celui ignorant”. Cu toate acestea, unii cititori, mai ales britanici, au
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]