1,924 matches
-
inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un neștiut fior/ Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții fior biruitor". Topirea făpturilor în fire vorbește de la sine despre intima contopire a ființei cu posibilitățile sale de ființare, deplina ei asimilare în substratul "plăpândului țesut", absorbție în somnul "prelung" al uitării de sine, în visul "de desfătare, un vis sătul și grav/ De lucruri presimțite abia, dar fără nume". Regresia spre originar consemnează desfacerea înceată a imaginii ființei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
timpul realității scurse 12. Aceeași desensibilizare caracterizează și glasul "fără cuvinte" sau "cântul numai", fără nume: semne obscure în care limpezimea însăși nu dă nimic de văzut, ocupă distanța creată de profunzimea altei dimensiuni. Desensibilizare nu înseamnă aici non-afectare, ci ființare ne-suferită, dezafectată, în afara oricărei experiențe; este procesul prin care ființarea se întoarce la simpla ei posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde ea e pozitivitate a unui sensibil insesizabil 13. Cât despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau "cântul numai", fără nume: semne obscure în care limpezimea însăși nu dă nimic de văzut, ocupă distanța creată de profunzimea altei dimensiuni. Desensibilizare nu înseamnă aici non-afectare, ci ființare ne-suferită, dezafectată, în afara oricărei experiențe; este procesul prin care ființarea se întoarce la simpla ei posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde ea e pozitivitate a unui sensibil insesizabil 13. Cât despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor vii, nevăzute și nespuse, neposedate de o privire 14. Vedere destituită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum se dă ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spus se vede și se spune pe față18: pelerinajul tot mai departe care trece prin materia cuvântului, până la "blândețea unei vremi de moarte", acolo unde rostirea se sfârșește și renaște mereu din spuma posibilului. Ion Pillat. Jocul imaginii în fuga ființării Vederea din umbră - în lumina neobișnuitului "Amurgul cade. Toamna și ornicul se-ntoarce./ Viața își răstoarnă nisipul vremii. Totul/ Se-ntunecă, se-nchide. Da, ado lampa. Prinde/ De geana umbrei ochiul luminii. Dă privirii/ Ce-mi scapă, alta care să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e acesta oare imposibilul neobișnuitului, acel cu-neputință să fie așa cum apare? Dar așa cum apare, în lumina lumii și în cea a poemului, e în chipul ființei prin care lumina lumii trece. Ceea ce transpare prin această trecere e abia posibilul ființării. Nu "jocul cuvântului", desfătător în trăirea comună, pieritor în orizontul comunicării, ci "jocuri de imagini tot mai pure" (Trepte),6 ieșite din departele ascuns al sufletului, cuvântul luminos privit din umbră: În suflet, mai departe - în zarea lui, acolo/ Privesc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibil, împletirea stranie dintre sunet și sens: imaginea neprevăzută a "unor zei de care n-ai bănuit nimica", "miezul tainei însuși". Ceea ce se vede apare însă ca ascuns; iese din ascundere cu ascuns cu tot, invizibil al vizibilului inaparent; arcuirea ființării în căutarea ființei, doar fuga8, trecerea insesizabilă a rostirii ce-și profilează forma, un joc al imaginii care se dă și se ascunde, se dă în propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o dansatoare albă" care transpare "ca să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
propria ascundere, precum "o statuie în umbră" sau "o dansatoare albă" care transpare "ca să răsară goală și iar să se-nvelească"9. Prin urmare, nu jocul plin de sens al ființei cuvântului, ci jocul straniu - dejucat - al imaginilor în fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
m-afund și dispar" (Seară pe ape)16, aceasta pentru a vedea începutul inimaginabil, ivirea în lumina unei alte lumi, "minunea unei nașteri străină de dorința/ Ce-o cheamă" (Elegie pentru mine)17. Vedere non-intențională a unei apariții nechemate la ființare, dar care cheamă vederea, învelindu-se în "lumina ca un văl uluitor" (Dansatoarea)18. Faptul că lumina este un văl nu indică închiderea în ascunsul inaccesibil; ea arată ascunsul, îi luminează transparența. Mai exact: transparența însăși e lumină, deschidere prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în undă. Energia este "unda captivă în spațiu, principiul care se zbate în marile lucruri ale lumii"7, și de aceea zbaterea ei e asemănătoare unor aripi care își iau zborul sau cuvintelor abia rostite, unduirea în care se imprimă ființarea lor în drumul spre ființa posibilă: "Acest spațiu îmi apare ca un deșert de paseri ce-și iau zborul - plecări mai line ca exodul norilor, limpezi, eterne plecări. Aceste gesturi vagi, aceste cuvinte abia rostite, au și plecat, imprimate în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fără ajutorul simțurilor, printr-un fel de raționament hibrid (...). El este de bună seamă cel pe care îl vedem ca într-un vis"14. Acest al treilea gen este locul ca receptacol (khôra) - sau doica devenirii - care nu este nici ființare inteligibilă, nici sensibilă; fără formă proprie ("lipsit de oricare dintre formele pe care urmează să le primească de undeva dinafară")15, el oferă loc de întipărire și de manifestare còpiilor, căci "tot ceea ce există trebuie neapărat să se afle într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
creație, ce cristalizează în imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate, sufletul poemului este forma care focalizează multiplele oglindiri ale tuturor celor ce, căutând să exprime esența, se nasc în locul de așezare în care se întipăresc, hrănindu-și ființarea din armonia acestei necurmate treceri. Cerul, formă a inaparentului Poemul Aripile absente 31 aduce în prim plan, pe de o parte, contemplarea priveliștilor invizibilului de către sufletul dionysiac, "chipul din undă setos de splendida sa realitate, chipul care-și caută modelul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis", omul își trăiește dureros condiția duală, rătăcind "nebun" printre sferele de argint ale armoniei cosmice, "în văzduhul bătut de himere", zbătându-se totodată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prezență imediată", care nu întârzie să apară în chiar miezul acestei iluminate așteptări. Vom vedea însă că, din punctul de vedere al intuiției eidetice a înțelegerii albe, în lumea poetală nu cu apariția unei prezențe imediate ne întâlnim, ci cu ființarea posibilă, inaparentă, a unui mundus imaginalis ce își revelează transparența 1. O astfel de lume imaginală ne este înfățișată în poemul XVIII. Au fost oameni? din ciclul Patmos de I. Voronca 2. Că această lume e înfățișată e un fel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce bine/ Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri/ Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine". Sufletul nu reduce ființa la ceea ce ea nu este în mod plenar; dimpotrivă, îi potențializează - și-i potențează - ființarea prin reducție, o arată în putința-de-a-fi după modelul esenței - "sus" însemnând culmea din adâncul intim al sufletului 8 -, la fel cum din plante nu deslușim decât aroma, iar din albine zumzetul suav. Reducția e aici inclusiv o întoarcere a manifestării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fie obraz/ Flori palide vor crește pe unde au trecut ochi. Zi-mi/ Alte povestiri - îmi cereai - . Nu mai era timp. Etern azi". Vederea, auzul nu mai sunt funcții sensibile legate de organul care le face posibile. Posibilul are propria ființare, se desprinde de cauzalitatea ființei determinante, astfel încât - din acest punct de vedere - un obraz poate fi frumos și fără să fie obraz, arătând frumosul ca ridicare la esență, suprasensibil. Or, fiind deasupra configurațiilor și conformațiilor, esența e lipsită de figură
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de jos al adâncului germinant, se urcă pe "cărare prin lăstare de lumină", pe "pârtii către rai"; "ajunge ochii să ridici,/ Și-un plai de aburi curge-n zare"15. Ascensiunea nu e posibilă decât hrănită din adâncul deschis al ființării înscrise în orizontul ființei, impulsionată de invizibilul ce iese din ascundere, la fel cum în poem semnificabilul începe să dea de văzut și de înțeles, se încheagă în figura inaparentă a originii. De aceea tot ce se înalță în imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cele pe care le ridică spre cerul formelor eterne: "știm pe/ Ce formă ideală ne împlinim unirea"16. Astfel încât coborârea și înălțarea nu sunt la drept vorbind două acte succesive; ele configurează - abia în figura văzută a nevăzutei creșteri - dinamica ființării orientate, absorbită în orbita Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura-ți frumusețe în mine se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolut spre care se tinde; coboară el însuși în adâncul zămislitor al lumii, răsare în imanența în care el rămâne inaparent în sine, transcendent oricărei apariții în faptul-de-a-fi al exteriorității fenomenale. Iată de ce, în muguri, fructul e încă tainic acoperit, ființare in potentia, iar ceea ce duce la apariție (ducând cerul mai departe) e inaparentul imaginii cerului, invizibilul care se arată în forma pe care o duce la vedere. În adâncul imaginii pulsează însăși posibilitatea ei, inimaginabilul aprioric al originarului care nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unuia sentimental (ceea ce ne-ar îndreptăți să vorbim despre un așa-zis "sentiment" al fondului, cum face Dufrenne)66; el e începutul inaparent al luminii care dă sens și pune totul în lumină, fondează însăși posibilitatea fundamentării, se fondează orientând ființarea în ființă 67. Imaginea a ceea ce începe să semnifice nu arată altceva decât lumina acestei limpeziri; nici nu e de fapt o imagine propriu-zisă, căci nu prezintă în lumină chipul reflectat al frumosului nevăzut, așa cum iubirea - "în pura-i goliciune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
esența lucrurilor apare ca invizibil. Ce e de văzut - cu ochiul spălat, cu fața întoarsă - dacă ceva răsare în nevăzut? Dar în nevăzut apare totuși ceva, se arată ca și cum n-ar fi, ceva ce este în modul purei posibilități de ființare. O ipostază care se deschide sub nivelul privirii, acolo unde "dintr-o dată/ s-ar deschide un ochi, -/ te miri cine știe unde"6. Un ochi deschis care nu are ce să vadă, un ochi fără vedere, nu orb ci orbit, răsfrânt în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai iute". În acest tablou dezertat de lumină, sufletele globulare par să fie singurele încă vii, conștiințe pure, descărnate de orice urmă a existenței sensibile. Intuiția nu surprinde aici decât imaginea epurată a unei suspensii sau, altfel spus, epura unei ființări încă posibile, abia răzbătătoare prin deriva pustiirii și a absenței. Cât despre "alb pe clișeul negru al lacului", contrar aparențelor, nu e imaginea-clișeu a unei antinomii facile, ci expresia developării imaginii interioare în camera obscură a exteriorității. Cu cât exteriorul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei lumi imaginale, suntem constrânși să ne confruntăm cu ceea ce s-a numit irealul sau pre-realul unei întruchipări încă nerealizate de facto? Și atunci, dacă imaginea poetală nu e realizată ca prezență semnificantă ci se dă doar ca potență a ființării, în ce constă realul pe care ea are ambiția să-l propună? Referindu-se la observația lui M. Dufrenne potrivit căruia realismul rămâne o tentație permanentă, atât pentru artist, cât și pentru spectator, deși niciunul nu ajunge la expresia sa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să și nască - în expresia specifică a textului - o realitate vie de ordin artistic", "un spațiu virtual între semnificant și semnificat"9. Dacă realul apare prin posibilitățile pure ale unor a priori semnificabile, el deschide spațiul virtual al unui ascuns, ființarea de interval a inaparentului care se întrevede în lumina acestei deschideri. Iar ceea ce se aduce la vedere sunt "ordinea și datele unei noi lumi văzută prin interstițiile lumii reale", "un azur insuportabil întrezărit prin ochiurile cerului comun", "ca un alt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]