3,469 matches
-
artă). Fenomenul are o Întreită explicație. Mai Întâi, faimoasele „forme fără fond“ românești invitau parcă la umor absurd; multiplele disfuncționalități făceau și mai fac din România un loc privilegiat al absurdului, așa cum apare Încă din schițele lui Caragiale. Caragiale-Urmuz- Ionescu, filiația este logică. În al doilea rând, România tradițională oferea, prin arhaismul său folcloric, o importantă sursă de modernitate artistică, exploatată de Brâncuși. Și, În sfârșit, ponderea evreilor În avangarda literară și artistică este iarăși un fapt; ei aduceau propriile lor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a devenit inactuală, Matei, după ce a făcut o prestație extraordinară ca cronicar la Gazeta literară, „organ” nu numai al U. Scriitorilor, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în conducerea U. Scriitorilor. Eu, de altfel, am mers și mai departe pe această linie: am devenit membru de partid în toamna lui ’67, după două romane publicate și după ce eram așezat deja, de cei mai prestigioși critici, într-o filiație flatantă, între H.P. Bengescu, Camil Petrescu și Dostoievski sau Faulkner, și am acceptat, la insistențele lui Dumitru Popescu, secretar al c.c., în ’69, să devin și membru supleant c.c., foarte lucid că-mi pierd o parte din stima colegilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în critici, mai ales Matei, știutor a deosebi filiații în literatura română, engleză sau spaniolă. El însuși citea rar, prima lectură a lui de care mi-amintesc a avut loc în locuința sa de tânăr căsătorit - de fapt, a socrilor săi, Tamara Gane și N. Gane, excelent traducător al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se cheamă succes. Câteva cronici aproximative, o recenzie negativă în Flacăra, apoi „marile cronici” în revistele literare, Raicu la Gazetă... Regman la Luceafărul lui E. Barbu (cu care eram în război declarat, cronică în care sunt pus alături sau în filiația celor mai mari - Faukner, Dostoievskiă, surpriză, N. Manolescu, pe care nu-l cunoșteam, în Contemporanul, o cronică de „salut literar”, plină de prospețime, de o vivacitate intelectuală și, mai ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încetat; primele două cronici, apărute în publicații de mare tiraj - Flacăra și Informația Bucureștiului, au fost net negative. Apoi, explozia: Contemporanul - N. Manolescu, Gazeta literară - Lucian Raicu și Luceafărul - Cornel Regman, reviste ce dădeau tonul criticii, m-au situat în filiația celor mai mari prozatori naționali sau europeni: Faulkner, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu. Cununa a fost „masa rotundă” în jurul romanului organizată de Matei Călinescu și patronată de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în filiația H.P. Bengescu și a lui Camil Petrescu. În ședința juriului pentru premiile Uniunii, Stancu însuși s-a opus ca Francisca să fie premiată - în acel an a primit premiul Uniunii Bănulescu, pentru Iarna bărbaților, și al doilea premiu pentru proză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din impas masivul și „atipicul”, încă o dată, roman Drumul la zid, ce-i fusese propus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată, se poate transforma într-un energumen dezlănțuit de îndată ce drepturile comunității i se par a fi amenințate (contradicție pe care mi-a semnalat-o Georges
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însușit plenar măsura, reacționez spontan, ca bun latin occidental, la ideea unei sfințenii ereditare, dar trebuie să admitem totuși că islamul lui Mohamed a fost mai întâi o afacere de familie. Convingere pe care adepții lui Ali și ai bunei filiații a Profetului nu se tem s-o afișeze. * * * Kafr Kana, un sat cu case tip, răspândite pe două sau trei coline, de două ori victimă a războiului: o sută doi civili omorâți, pe 18 aprilie 1996, de o rachetă israeliană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a confunda ideea de națiune cu cea de grup profesional ("Națiunea evreiască ar fi în acest caz ansamblul credincioșilor Sinagogii"). El evidențiază rolul capital al Americii ("sionismul, în loc să opună două naționalități antinomice, leagă Palestina de Statele Unite într-un raport de filiație reciprocă și reversibilă"), pivotul, spune el, care va face într-o zi din sionismul american un mijloc pntru americanizarea imigranților evrei din Europa răsăriteană. Aceleași premoniții și în Jurnalul de călătorie din 1923 al lui Leopold Weiss, tânăr (pe atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului le are asupra naturii. De fapt, toate detaliile ținutei eroizante aparțin armăsarului care este de cele mai multe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frâu calului tău” (IpateleIași). Ofrandele și sacrificiul (simbolizat de păruldepozitar al energiei spirituale) închinate imperativ lunii relevă puntea de comunicare directă a fecioarei cu astrul nopții, devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât moartea, cât și fecundi¬tatea, drama și inițierea”. Cufundată adânc în energiile primordiale, fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită să plece după foc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
meu vizând recuperarea poeziei tradiționale de la Sama-Veda, la trubaduri. Întrebarea d-tale preia un fals acreditat de leneșa noastră critică literară care a refuzat să remarce structura binară a operei și s-a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de după ei, sau nemultiplicați în succesiune imediată. Voi aduce exemplul lui Ion Caraion, un mare poet lipsit de urmași literari, cel puțin deocamdată. Geo Dumitrescu, în schimb, sau, în alt registru estetic, Leonid Dimov s-au „reprodus“ bogat, au generat filiații, chiar dacă opera lor, a primului în orice caz, este restrânsă cantitativ. Dar Geo Dumitrescu, la rândul său, nu a continuat pe nimeni? De bună seamă că da. El a continuat spiritul avangardei antebelice (îl aflăm inclus, de altfel, în Antologia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în spațiile catolice și protestante în timpul unei vârste commune de "confesionalizare"54. Acest lucru este valabil mai ales pentru istoria narativa italiană, pentru capodoperele sfârșitului secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, aparținând în mod clar unei filiații renascentiste care a trecut de la Bruni prin Machiavelli și Guicciardini. Și multi cititori din Europa de Nord care au achiziționat lucrări italiene atât în original, cât și în traducere păreau să înțeleagă că acestea au fost cumpărate în cadrul unei tradiții a scrisului
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă abordările operei eminesciene din perspectiva criticului literar care se pronunță fie asupra editării operei acestuia, a centenarului, sărbătorit partinic în 1950, a filiațiilor cu Shakespeare, a traducerilor efectuate de Al. Ciorănescu, despre gusturile muzicale, despre religiozitatea familie Eminovici, despre Latura sacral-edenică a poeziei eminesciene, chestiunea evreiască, receptarea în poezia lui Nichita Stănescu ș.a.m.d. Sunt glosări pertinente, comentarii aplicate pe teme alese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Un rol important în această bătălie l-a jucat poetul Grigore Vieru care "descoperise țara prin Eminescu", dezvoltând o poezie de o vibrație patriotică aparte, universul vierian "împăcând suferința și bunătatea" unui întreg popor, și "dezvoltând patetic linia oracular-mesianică" pe filiația Mateevici-Goga, poetul Grigore Vieru reprezintă, în vederile exegetului, "ramura basarabeană a eminescianismului". Eseurile lui Adrian Dinu Rachieru, polemice în esență, reprezintă de fapt o atentă examinare analitică a comentariilor contradictorii privind receptarea lui Eminescu azi, căutând o linie de mijloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cercetarea actuală (și viitoare, de ce nu?), în favoarea deschiderii înțelesului acestei literaturi (considerată aproape obsesiv pe coordonata tragică) și sub aspectele sale... comice. E "o încercare cum însuși autorul studiului afirmă de a trata global dimensiunea comică a operei eminesciene, urmând filiația temelor, persistența procedeelor, unitatea, în fond, a acestei laturi a creației" eminesciene. Fără îndoială, avem de a face și cu un demers de analiză stilistică, de subtilă interpretare, adăugând astfel o notă de noutate, de originalitate în arealul atâtor intervenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a textului eminescian [...] marele monument pe care-l ridică Perpessicius lui Eminescu este poezia postumă, maldărul de manuscrise, imensa parte de sub ape a ghețarului. Aici, Perpessicius rămâne inegalatul editor, cel care a descifrat atâtea texte, cel care a făcut atâtea filiații de manuscrise". Demersul exegetului este unul ce privește oarecum panoramic edițiile din opera lui Eminescu, raportate la contribuția lui Perpessicius. De la "arhitectul ediței princeps, T. Maiorescu, cu succinte dar diagnosticale popasuri asupra edițiilor unor C. Botez, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
uite ce premoniție a avut. R.P. Închei așa cum am început: bat în lemn. Și vă sărut mâinile. Interviu cu Saul Bellow „Sunt un observator și un istoric“ (1975) Domnule Bellow, v-aș propune să pornim de la rădăcini: vă recunoașteți vreo filiație, vreo rădăcină în tradiția literaturii americane, sau vă extrageți cumva seva din backgroundul dumneavoastră european? S ar putea vorbi, în cazul dumneavoastră, de generație spontanee? SAUL BELLOW Nu sunt prea sigur în ce privește rădăcinile. Lucrul acesta prezintă multe dezavantaje, dar, pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
astfel prima femeie profesor universitar în psihologie la universitatea ieșeană. În 1968 a obținut titlul de doctor în psihologie cu lucrarea Concepția lui Pietre Janet despre om, sub îndrumarea distinsului academician Vasile Pavelcu, fost elev a lui Janet la Sorbona. Filiația psihologiei conduitei era asigurată. Asta explică remarca conducătorului tezei, făcută în ședința publică de susținere: „Toată viața mi-am dorit să scriu o carte despre Pierre Janet. N-am reușit și nu știu dacă o voi mai scrie. Dar teza
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]