51,126 matches
-
Antonescu și că, bazîndu-se pe documente incontestabile, condamnă ideologia și practicile extremei drepte din anii '30. S-ar părea că Mircea Platon e un fan al acelei ideologii. De aceea cărțile lui Zigu Ornea i se par "profund necinstite": Spre finalul opului său [Glose despre altădată, n.n.] Z. Ornea scrie, duios: "Sîntem o generație înșelată de timpuri și oameni și mă mîngîi cu ideea că măcar unii dintre noi am apucat să facem cîte ceva, scriind, în condiții potrivnice, cărți (și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
imprevizibile pînă la limita confuziei. Se-nțelege, probabil, că în această ultimă "categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
categorie" le plasez pe cele care mi-au plăcut cel mai puțin, tocmai pentru că m-am simțit cumva trasă pe sfoară. "Fata și moartea" e parcă ciobită în final, superba dezvoltare de pe parcurs se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
se năruie sub lovitura prematur simbolică a finalului: personajul principal, o kierkegaardiană autentică intoxicată din copilărie de "boala de moarte", a cărei disperare e atît de adîncă încît numai o sumbră cochetărie cu gîndul morții o poate vindeca, moare, în final, în împrejurări neclare. Flirtul lui Mélanie cu moartea e amețitor: personajul își găsește vlaga, puterea de a trăi, strict în proximitate maximă cu moartea. Își petrece timpul colecționînd scenarii de sinucidere: prin împușcare, otrăvire, spînzurare. Pistolul, ciuperci sălbatice și o
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e brusc și contorsionat, confuz după limpezimea fără ambiguități a povestirii: Mélanie e găsită moartă, doborîtă de o criză cardiacă subită, exact atunci cînd un vechi prieten, un bătrîn care o înțelege pentru că el însuși trăiește, prin vîrstă, atît
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
opunând caracterului lor urât o noblețe a firii pe care prințesa nu a mai ăntălnit-o la nici un bărbat. Balzac poate să fie satisfăcut. Iubirea lui pentru femeile superioare și de vită nobilă a fost ămplinită. Măcar prin literatura. * Memorabil este finalul cărții. După ce ia apărarea prințesei atacată cu violența de musafirii răutăcioasei marchize d'Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele oamenilor. Ea
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
redactor de editură, condamnat la asemenea lecturi-pedeapsă. Iar dacă ajunge și mai departe cu cititul, e neîndoielnic că profesia, care l-a deprins să citească meticulos, cu creionul în mină și din scoarță în scoarță, îi va fi, într-un final, fatală. La 10 ani după revoluție, după un deceniu de proliferare a documentalului deseori brut, a jurnalelor, a memoriilor și a monografiilor, ca și cum ar fi singur pe lume, A. Calafeteanu scrie (iar Editură Eminescu îi și publică opera) un... roman-frescă
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
această ipostază, ci mai degrabă trist. Așa cum tristă, dar fără cuvinte, plină doar de subăntelesuri, este istoria copilului ănfiat, despre care nu aflăm de fapt mai nimic. El e victima care tace, tragedia e a lui, nu a Masenkăi. an finalul povestirii, a doua zi dimineață, cănd visele de peste noapte s-au dus odată cu ăntunericul și toată lumea revine la rolul pe care l-a avut dintotdeauna, cititorul se desparte de cei doi călători pe fundalul vorbelor aspre și al muștruluielii severe
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
EVENIMENTUL ZILEI scrie despre cele petrecute la Istanbul cu perspectivă celui pe care evenimentul l-a găsit în străinătate: "Mass-media din Europa chiar n-a pomenit nimic despre admiterea României între cele trei țări care vor ține cîrma organizației..." În finalul editorialului sau, Nistorescu e și el de acord că "Pentru România, președinția OSCE va reprezenta o șansă enormă". Dar, adaugă prevăzător directorul Evenimentului: "Încerc din răsputeri să nu fiu pesimist, în speranța că vom ști să folosim această poziție. Ba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
se lasă descoperite în intimitate. Ambiguitatea naturii feminine se menține, sau chiar sporește, și dincolo de certitudinea orgasmului: "Sub ține, ai din nou o fetiță care a închis ochii ca să nu mai vadă ce-i faci, care scâncește melodios, pana cand finalul împins cât mai departe sosește. Partea de jos a corpului, smucita cu furie, contrazice aerul angelic al fetei acoperite de o roșeața ciudată." Cu toate ca Educație târzie își asumă, încă din titlu, o ascendentă flaubertiană, eu îl văd pe Mihai Zamfir
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
dar, mai ales, tineri publiciști ansa mai toți cu haz și cu hâr. Se ăncepea, invariabil, cu un chapeau al intervieverului despre scriitorul chestionat (aici darurile publicistului trebuiau să se dezvolte lămuritor), apoi, firește, se consemna răspunsul scriitorului și un final al celui ce conducea conversația. Această anchetă din Facla, ămpreună cu câteva altele din alte publicații, au fost adunate ăntr-o ediție de doi cercetători ieșeni, regretatul Gh. Hrimiuc-Toporas și Victor Durnea. Știu cât efort, erudiție și consum de energie intelectuală
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
ce o duc, nu-mi lipsește nici conștiința vieții de sine: am convingerea că numai puțin administrată sau ădirijată cum se spune astăzi, din activitatea mea s-ar fi putut tăia câteva cariere academice și universitare". Cum se știe, acest final de raspuns explică dramă tăcută a marelui critic: refuzul de a i se acordă o carieră universitară și laurii Academiei. Arghezi răspunde spiritual: "Enormă ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
atunci (anul 1809). Bravura cutezătoare, multiplele ipostaze și reliefuri desfășurate ăntr-un imens ciclu armonic (partea I). Protejat de partenerul său, dirijorul Nuanjo Mena, Dan Grigore duce ideile muzicale, volutele configurațiilor pianistice acolo unde "clasicul" este și "romantic" sau invers, până la finalul, "capcană" pornire an avânt cu elan irezistibil. Nimic violent; echilibrul este marele câștig al acelei seri. La Nuanjo Mena trebuie să luăm an considerare o calitate esențială; el apreciază "nuanță" cu o observare constantă a sonorității compuse ămpreună cu orchestră
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
de Beethoven și timbralizarea tipică a Simfoniei a IV-a de Brahms. Abila distribuire de intensități, raporturi interesante ăntre masivitate și cursivitate. Muzicianul ănfruntă cu o anume lipsa de experiență, să spunem dificultate?, spiritul bachian (Ciaccona) care impregnează nu numai finalul, ci și structurile complicate ale primei mișcări. ăntelege ansa cam ce este melancolia de toamnă despre care tot vorbim când vine vorba despre Brahms. Vom mai auzi, probabil, numele oaspetelui spaniol (din Țară Bascilor) care a ănteles să se alăture
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
Cristian Teodorescu Spre finalul carierei sale, Nicolae Ceaușescu (sau cei care-i scriau discursurile) a ăncercat să mobilizeze masele făcând ăntr-un discurs o trimitere la istorie. Modelul ănaintasilor, cu care Ceaușescu se străduia să-și garnisească politică, constă an acel discurs an cuvintele lui
Pestele cu cap de Motoc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17508_a_18833]
-
1973 cu diferite însemnări personale ale scriitorului de la 1 la 19 septembrie și respectiv 31 octombrie - 31 decembrie; Un carnet intitulat Jurnal foarte intim, numerotat de scriitor de la 1 la 36; O agendă 1976 cu însemnări ce aparțin scriitorului La finalul întrebării - ce să scriu la datele 5 iulie - 26 noiembrie; Cel mai iubit dintre pământeni; Autobiografie 1 martie 1977." Se știe că aceste manuscrise, ca și diferite obiecte personale, au fost înmânate ulterior Elenei Preda. Nu se știe însă ce
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
urmat: vizită la standul 520 al ACSR, autograful, pe care eu l-am dat lui Danny, pe cartea mea, sub privirile nedumerite ale scriitorului Eugen Caraghiaur, surprins de această vizită, tradiționalele fotografii, strângeri de mâini și discuțiile de curtoazie. În final, celebrul scriitor Danny Laferriâre, înainte să plece, îmi șoptește discret: „Dacă mâine, mai uit ecusonul acasă, mă mai ajuți?” I-am strâns mâna pe care mi-o întinsese și i-am spus, tot pe șoptite: „Poți conta pe mine, oricând
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
care se desfășoară acțiunea; cum mirosea, de exemplu, cabaretul parizian Very, unde, alături, prin peretele subțire al localului se auzea clar conversația celor patru ași ai lumii gazetărești, Bixiou, Blondet, Finot, Couturier; ce parfum folosea prințesa de Cadignan cînd, în final, îi declară lui d'Arthez, scriitorul, iubitul ei genial: "O, neghiob, ilustru! dar tu nu vezi că te iubesc la nebunie?"..; sau, de ce nu, tot în filmul respectiv, după ultimele noutăți ale tehnicii mileniului al treilea, noi, spectatorii, am află
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
instruit "filozofarea" aceasta introdusă în plină acțiune a intrigilor devine sîcîitoare, făcîndu-l să "sară" paginile. Nu mai vorbesc de considerațiile economice, de reflecțiile pe marginea băncilor și a burselor, a finanțelor, transformînd românul într-o enciclopedie a vremii. Să luăm finalul Casei Nucingen. Speculații, pește speculații. Vorbește, cred că Blondet, în separeul cabaretului Very, alături de Finot, Bixiou, Couturier, conversație reprodusa de Autor care o aude prin peretele despărțitor împărțind în două salonul mare al cabaretului. După o frază lungă, pe teme
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
pildă interpreta Idei, țigăncușa blondă cu ochi albaștri, Branka Katic, sau un actor drag lui Kusturica, Miki Manojlovic, interpret principal an Tata e an călătorie de afaceri și an Underground, acum an rolul secundar al oficiantului drogat al căsătoriilor, din finalul filmului). Din 3500 de țigani, Kusturica a ales, cum făcea Fellini, figurile și staturile cele mai surprinzătoare (cântăreața planturoasa, care extrage cuie dintr-un stâlp cu posteriorul ei fastuos, i-ar fi plăcut, cu siguranta, și lui Fellini)... Figuri pitorești
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
de șeful ziarului să șpioneze cu sparatul de fotografiat un personaj politic abject și incomod, cu creșteri alarmante în sondaje, în prag de alegeri, și să vină cu imagini compromițătoare ("Îl vreau pe prima pagină cu pupăza de gît!"). În final, după ce documentul va fi tipărit, aflăm că liderul încurcat cu o minoră "s-a înecat în ștrandul de la Ciurel". S-ar putea deduce că nu e vorba de lumea noastră, în care, prin tradiție, politicienii au o cu totul altă
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
Adriana Trandafir a o pasare de noapte viu colorată, Draga Olteanu a o vecină surda și inimoasa, în prag de scleroza. Mai mult decît povestea unui "faimos paparazzo", filmul îți rămîne în memorie că povestea lui Miss... Cu exceptia opțiunii pentru final (un final excesiv de "în serie" și "deschis"), filmul are o construcție impecabila, fără nici un moment de plictiseală, în alternanta de anchetă polițista și de flash-back-uri. Maestrul Suchianu ar fi fost singurul care ar fi știut să povestească "unitățile de frumusețe
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
a o pasare de noapte viu colorată, Draga Olteanu a o vecină surda și inimoasa, în prag de scleroza. Mai mult decît povestea unui "faimos paparazzo", filmul îți rămîne în memorie că povestea lui Miss... Cu exceptia opțiunii pentru final (un final excesiv de "în serie" și "deschis"), filmul are o construcție impecabila, fără nici un moment de plictiseală, în alternanta de anchetă polițista și de flash-back-uri. Maestrul Suchianu ar fi fost singurul care ar fi știut să povestească "unitățile de frumusețe și adevăr
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
Un vast inconștient poate al culturii universale, al culturii universului însuși va fi fiind locul acestei intercitiri." Mai mult vorbind (scriind) în numele unei interiorități (exersate la maxim) decât dintr-o exterioritate ce preceda "cuvintele și lucrurile", autorul ne ofera în finalul cărții un "autoportret care este și auto, dar nu și portret", reieșit parcă dintr-o conștiința a inadecvării, inevitabilă de altfel, la intenția declarată. Dar, "după cum unii tot cântă în altă parte obiectul ce-l au în mâini, așa și
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
concepe o colecție de Contes pentru oameni mari, e de un orgoliu, în sens bun, fără seamăn: căci poveștile adunate de el în acest volum te fac, cu adevarat, să uiți de Anna Karenina și de Mizerabilii, numai pentru că în final să iți reamintească puternic de ele. Purtîndu-ne prin eposul fondator, cel al snoavelor și basmelor, Carrière ne călăuzește, de fapt, spre literatura. Poate că aceasta este o interpretare profund egoistă, a literatului frustrat, o pledoarie pro domo. Dar cred, totuși
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]