2,798 matches
-
pârșul de alun. Blana este deasă, vara cu peri subțiri, scurți și aspri și ceva mai lungi, iar iarna mai lungi moi și groși. Culoarea blănii este roșcată pe spate la adulți și cu amestec de cenușiu, la juvenili. Pe flancuri culoarea devine cenușie, în toate stadiile de dezvoltare. Abdomenul și membrele au o culoarea cenușiu-albicioase. Coada bicoloră, acoperită cu peri scurți, pe fața superioară este roșcată și se termină cu un smoc de peri mai lungi, de culoare neagră. Blana
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
americane și britanice, el a reușit să stăvilească atacurile Aliaților printr-o serie de operațiuni defensive, cum a fost cea prin care i-a învins pe americani în Bătălia de la Pasul Kasserine. Pe ansamblu, forțele germane au fost depășite prin flanc, datorită superiorității numerice și în artilerie. După ce britanicii au slăbit apărarea germană de pe Linia Mareth, Aliații au reușit să preseze forțele Axei până când rezistența lor în Africa a fost înfrântă. Forțele Axei au capitulat pe 13 mai 1943, când Aliații
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
izolat, stă ascuns mai tot timpul sub pietre mari pândind prada și rareori înoată, fiind mai mult sedentar. Corpul alungit și gros este cilindro-conic, aproape rotund în partea anterioară și ușor comprimat posterior. Linia laterală este completă, mergând pe mijlocul flancurilor și ajunge până la baza înotătoarei caudale. Capul este mare, aplatizat și gros. Gura terminală, destul de largă, ajungând până sub ochi; fălcile și vomerul sunt prevăzute cu serii de dinți foarte fini. Falca inferioară este puțin mai scurtă. Botul scurt și
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
poziții avansate pe râul Dyle din Belgia, unde au angajat elementele înaintate ale germanilor pe 10 mai. Britanicii au primit ordinul să se retragă de-a lungul râului Escaut pe data de 14 mai, atunci când pozițiile franceze și belgiene de pe flancuri au cedat sub presiunea germană. În timpul vizitei la Paris de pe 17 mai, premierul britanic Winston Churchill a fost uimit să afle de la generalul Maurice Gamelin, că francezii își angajaseră în luptă toate forțele disponibile și că nu dispuneau de nicio
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Chief Franz Halder, au încercat să pună acest ordin exclusiv în sarcina lui Hitler. Totuși, consultarea jurnalului de război al lui Rundstedt demonstrează că acesta este cel care a dat ordinul de oprire a înaintării, el având temeri cu privire la vulnerabilitatea flancurilor armatelor sale și fiind conștient de dificultățile apărute în aprovizionarea trupelor cele mai avansate. Runstedt se temea de asemenea că regiunea mlăștinoasă din jurul Dunkerque va fi o piedică de netrecut pentru tancuri. Forțele blindate trebuiau cruțate în vederea viitorului marș împotriva
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
trimis un mesaj garnizoanei de la Port Arthur prin care cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul liniei de la Fort Sung-shu la bateria Chi-Kuan. Pozițiile rusești defensive de pe Dealul de 174 de Metri erau opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub comanda colonelului Tretiakov
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
preluat controlul Ciliciei. Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Totuși, o furtună a distrus flota iar mamelucii au fost capabili să înainteze spre Cilicia. Cele două armate s-au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
printr-un limbaj codificat, își propun, cu cărțile de care dispun, să realizeze un anumit "contract" și a doua parte în care se desfășoară jocul propriu-zis, adică "jocul de levată", în care perechea contractantă încearcă să-și realizeze "contractul", iar „flancul” încearcă să-l împiedice. Fiind 52 de cărți împărțite egal între patru jucători, în joc sînt 13 mîini sau „levate”. O axă poate de pildă să ia 8 levate din cele 13, înseamnă că în mod necesar axa adversă ia
Bridge () [Corola-website/Science/299197_a_300526]
-
Cîștigătorul licitației devine „declarant”, iar partenerul său „mort”, în engleză „dummie”. Mortul etalează pe masă cărțile sale care devin vizibile pentru partener și adversari. În jocul de levată, declarantul manevrează și cărțile sale și pe ale „mortului” iar axa adversă (flancurile) fiecare pe ale sale. Contractul poate fi jucat în una dintre cele cinci denominații (numite uzual „culori”): trefla, caro, cupa, pica și fără atu. La jocul cu atu, culoarea stabilită ca atu poate cîștiga levata dacă „taie” o culoare jucată
Bridge () [Corola-website/Science/299197_a_300526]
-
Generaloberst") baronul de Böhm-Ermolli ordonase la sfârșitul lunii iulie 1916 rezervele corpului de Armata nr. 5, cu ele regimentul nr 72 și părți ale regimentul 44, acum sub comanda colonel-brigadierului Băcilă, către Troscianiec. Colonelul a trebuit să sprijine corpul de pe flancul drept în bătălia de la Zalošče (4-8 august). Purtătorul Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 3-a, a Crucii de Merit Militar de clasa a 3-a, ambele cu decorație de război, și a Crucii de fier de clasa a
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
Bacăului (740 m altitudinea maximă în vârful Capătă), este o structură anticlinală ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei. Este considerată cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 km. Este situată între Culoarul Șiretului - la est - si ulucul depresionar format pe structura de sinclinoriu al Depresiunii Tazlău-Cașin - la
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
est pe valea Tazlăului - în partea sudică de DN11 între Onești și Sănduleni și de DJ118 între Sănduleni și Tescani. DN11 între Bacău și Sănduleni traversează culmea în apropiere de vârful Măgura. O altă serie de drumuri județene asigura pe flancuri comunicațiile: DJ 119 Bacău - Sărată, DJ119H DN2 - Faraoani, DJ206B DN2 - Parava - Gură Văii - Onești (traversează culmea, este însă doar parțial modernizat), DJ119D DN2 - Valea Seaca - Parava (DJ206B), DJ119A Sascut - Urechești (DN11A), DJ118B Enăchești (DJ118) - Strugari. În partea de est Magistrală
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
află la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita, în Munții Hășmaș la nord de cariera de calcar Bicaz-Chei, Râul Bicaz și DN12C la km 34. 10% din suprafața rezervației se suprapune Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș, la limita flancului nord-estic al acestuia. Rezervația reprezintă o zonă montană ce asociază peisajului deosebit (sălbatic și tipic unei zone montane de carst), biodiversitatea. Accesul este mai dificil, datorită dominanței morfologice a abrupturilor calcaroase. Zona propriuzisă a cheilor (cursul inferior al pârâului Șugău
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
pârâului Șugău, înainte de confluența cu râul Bicaz - cu o suprafață de circa 3 hectare) este de forma de canion cu o lungime de 350 m, pe care se afla un șir de cascade. În aria protejată sunt 17 izvoare. Pe flancul sudic al rezervației, la 200 m de DN12C este construită lângă poteca principală cabana "Ecolog". La ieșirea din chei la marginea șoselei, o construcție artizanală - șteaza, poate fi observată. Aceasta este un fel de butoi cu doagele rare, în care
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
nave ci și pentru a anihila complet inamicul fără a pierde mulți oameni. Formația avea o formă de ,U” cu cele mai grele cuirasate în centru și navele ușoare pe aripi. Exista o navă țestoasă la capătul fiecărei laturi, ancorând flancurile. Rezervele erau plasate în spatele navelor centrale, acoperind golurile și formând extinderile. Navele situate în partea din față confruntau flancurile pentru a maximiza numărul de tunuri ațintite spre inamic. Mai mult, forma de ,U” permitea centralizarea domeniilor de foc astfel încât multe
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
cu cele mai grele cuirasate în centru și navele ușoare pe aripi. Exista o navă țestoasă la capătul fiecărei laturi, ancorând flancurile. Rezervele erau plasate în spatele navelor centrale, acoperind golurile și formând extinderile. Navele situate în partea din față confruntau flancurile pentru a maximiza numărul de tunuri ațintite spre inamic. Mai mult, forma de ,U” permitea centralizarea domeniilor de foc astfel încât multe nave japoneze să fie lovite din unghiuri diferite. În acest sens, formația ,aripil de cocor” era si similară tacticii
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
poloneză. Apoi tunurile moldovenilor au inceput să tragă în ele, dar fără prea mare succes. În schimb, artileria poloneză a provocat mari daune tunurilor moldovenești. O treime din cavaleria poloneză a lansat apoi mai multe atacuri încununate de succes asupra flancului stâng al moldovenilor, forțându-l pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
O treime din cavaleria poloneză a lansat apoi mai multe atacuri încununate de succes asupra flancului stâng al moldovenilor, forțându-l pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă. Restul cavaleriei poloneze a atacat flancul drept al moldovenilor, dar trupele au suferit pierderi din cauza artileriei moldovenești. Un ultim atac polonez a răvășit întreaga armată
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
pe Rareș să trimită întăriri. Cu toate acestea, Rareș a lăsat câteva trupe de infanterie pentru a-și apăra flancul său drept și pentru a proteja drumul spre Obertyn, în caz că era nevoie să se retragă. Restul cavaleriei poloneze a atacat flancul drept al moldovenilor, dar trupele au suferit pierderi din cauza artileriei moldovenești. Un ultim atac polonez a răvășit întreaga armată moldovenească. Moldovenii au pierdut aproximativ 7.000 de unități de cavalerie, 1.000 de oameni au căzut prizonieri, toate tunurile au
Bătălia de la Obertyn () [Corola-website/Science/323621_a_324950]
-
imperial Giorgio Basta, care se afla tocmai la Satu Mare, se temea că Radu Șerban va lua în stăpânire întreaga Transilvanie, la fel ca Mihai Viteazul, dar voievodul român s-a mulțumit doar cu această victorie prin care și-a asigurat flancul nordic și s-a retras în Țara Românească. Au urmat câțiva ani de pace și relativă liniște pentru țară. Cu granița nordică asigurată și cu pericolul invaziilor tătarilor respins, Radu Șerban a reușit să stabilească un „modus vivendi” cu turcii
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
Aachen, aliații duceau lupte de tranșee în mijlocul unei rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-o a doua fază, aliații doreau să înainteze spre râul Rur ca parte a Operațiunii "Regina". "Generalfeldmarshall" Walter Model urmărea să blocheze pentru multă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
minate, sârmă ghimpată și capcane ascunse de zăpadă înaltă. În regiune au existat și numeroase buncăre, cele mai multe aparținând sistemului de apărare în adâncime ale Liniei Siegfried. Pădurea deasă le permitea germanilor să desfășoare acțiuni de infiltrare și de ocolire prin flanc. Americanii nu au reușit de cele mai multe ori să stabilească o linie a frontului și nu au fost siguri nici după acțiuni desfășurate cu succes că au curățat o regine de toate elementele inamice. Numărul redus de drumuri și de zone
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-a lungul defileului Kall al unui râu adânc. În
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]