425,743 matches
-
un pas mai departe, reprezentînd lucrurile care trebuie făcute ca fiind plasate pe o listă imaginară, bifarea metaforică semnifică rezolvarea lor rapidă și superficială, „așa, ca să fie”. A bifa intră astfel în seria cuvintelor ironice care denumesc acțiuni din sfera „formelor fără fond”, a principiului „repede și prost”: lucrul de mîntuială, expedierea, fușereala, rasoleala etc. De fapt, a bifa se folosește în prezent foarte mult (inclusiv în mediile electronice), pentru a indica modul de alegere a unei opțiuni din mai multe
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
peisaj apăsător, fără nici un orizont, în care, desfigurîndu-se, materia desfigurează totodată, cu supurările și vitriolurile ei, valorile duhului... Trei sînt capitolele acestei remarcabile unități ce nu îngăduie diversității decît marja unor servicii subordonate. Cel dintîi țintește despărțirea ființei de sine, formă de suicid care se autoanalizează la rece, de inventar al organelor risipite într-un amestec al sîngelui cu sufletul, al țesuturilor cu cuvintele: „scenă repetată exasperant la infinit./ noaptea cad în mine însumi/ de la cea mai mare înălțime a mea
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
uitau spectatorii romei la gladiatorii sfîșiați de lei,/ așa mă uit eu la mine cum cad și/ mă fac praf. dimineața/ adun ce-a mai rămas. un braț,/ inima golită (ce s-a ales și de ea, binecuvîntata, cea în formă de/ cruce!...),/ gura plină de cuvinte aiurea,/ creierul (în care tocmai a sucombat iarăși visul despre/ limba ideală) și tot felul de organe sîngerînde cărora/ nu le știu numele, în școală am avut notă mică la anatomie” (noaptea dimineața cimitir
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
și transformă spectatorul. Astfel energiile circulă în contextul unei concentrări maximale. Concentrare care permite teatrului să depășească stadiul expresiei fragmentare pentru a se afirma ca “un mic univers” unde “percepțiile devin mai vii ca în viață”. Atunci teatrul devine o formă concentrată de viață , “o bună, o puternică viață”. În biroul lui Brook nu e agățată decît o singură fotografie: grupul său reunit în cerc. În programul Tragediei lui Carmen redescoperim interpreții dispuși în cerc. În Australia, aceeași imagine se impune
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
eram tînăr, mi s-a spus că rîul Merl care-și are izvorul în Munții Hindukus curge pînă cînd ajunge în deșert unde, la un moment dat, dispare. Acolo apare o oază” povestește Grotowski. Parabola fundamentală. Cercul e încă o formă de afirmație, fluviul una de dispariție. Această complementaritate explică, poate, de ce Brook și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
celor pe care îi dezaprob și cu care am polemizat de-a lungul anilor (mă gândesc, de pildă, la Ion Bogdan Lefter). Succesul “firmei” ar fi mai important decât vanitatea de-a avea numai eu dreptate. Practic, publicarea manuscriselor sub formă de cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă o formă de verificare a valorii lor înainte de ducerea la îndeplinire a adevăratului obiectiv: exportul. Asta visez să fac: export de literatură română. De altfel, nici nu m-aș ocupa doar
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
a lungul anilor (mă gândesc, de pildă, la Ion Bogdan Lefter). Succesul “firmei” ar fi mai important decât vanitatea de-a avea numai eu dreptate. Practic, publicarea manuscriselor sub formă de cărți, în România, n-ar reprezenta decât încă o formă de verificare a valorii lor înainte de ducerea la îndeplinire a adevăratului obiectiv: exportul. Asta visez să fac: export de literatură română. De altfel, nici nu m-aș ocupa doar de manuscrisele care mi s-ar trimite pentru evaluare, ci de
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
multe rânduri, în rame albe, cuminți, guașe și litografii de Ionesco. Amprenta picturii lui Ionesco: tensiunea dintre naivitatea expresiei și gravitatea subiectelor; tematica ionesciană, rafinată printr-o expunere repetată, pana cand scrisul s-a tocit, confruntata cu prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
qui me préocupe, ce qui me tient trop à cœur, c’est la gloire littéraire, ou maintenant la recherche d’une simple maîtrise des formes, des couleurs, du dessin s...ț.”6 În stăruința să de a ajunge să stăpânească formele și culorile, Ionesco merge chiar până la a scrie despre ele. În Fragment dintr-un tratat pentru pictorii autodidacți putem citi: “Ainsi, lorsque je mets du vert à côté du noir, je tombe presque, - ou je monte, - dans l’extase. Le
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
descrieri pe care le-am făcut vreodată. Trec și peste faptul că niște domni care-mi scormonesc asiduu biografia (”după atâția ani de relații strânse cu prieteni de peste ocean, unii dintre ei specialiști de necontestat în stalinism, ceaușism sau alte forme de totalitarism european postbelic jurnalistul n-a aflat încă..” — oare de unde-mi cunosc ei prietenii, pentru că nu țin minte să-mi fi făcut vreodată publică agenda de telefoane?!) au tupeul să vorbească despre Dosar, și intru în fondul chestiunii. Am
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
de Gabriel Dimisianu pune în evidență personalitatea contorsionată a acestui scriitor, adesea greșit înțeles: „Relațiile cu tinerii ale lui Paul Georgescu (de fapt era el însuși tînăr în anii de care vorbesc, fiindcă nu împlinise 40 de ani) luau repede formele prieteniei. Nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și colocvial, admitea să fie contrazis, replicînd însă șfichiuitor, ce e drept, în termeni a căror causticitate cîteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
faci și nu-ți mai aduce nimic. Afară ninge. Fără anvergură. Pe toate canalele aceeași imagine. Saddam bătrîn, cu o claie enormă de păr, cu o barbă lungă, albă, căutat ca un cal de vînzare în gură, măsurat craniul, cercetată forma...Alături, fotografia din luna mai, plină de bărbăție sfidătoare. Amîndouă ipostazele îl compun, îl alcătuiesc. Și totuși, un dictator ca și ninsoarea din acest mijloc de decembrie. Fără anvergură. Hitler, Goering și-au pus pastila în gură, au preferat să
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
de pe șantier, a preotului, a femeii de serviciu a preotului, a polițistului) ce practic nu duce nicăieri; mai mult, notațiile obsesiei monomaniacale a personajului fac riguros parte dintr-o tradiție literară bogată (recent tradusa Flori pentru Algernon, de pildă). O formă benignă de didacticism, de demonstrativism, minează și Bunicul s-a întors la franceză, avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
Rodica Zafiu Derivarea regresiva (despre care s-a scris mult în ultimele decenii, cel mai constant cercetător al fenomenului fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
și la socoată..!!!” (Ciberplai 5.04.2003). În paralel, verbul a socoti - pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație regionalisme și arhaisme, în care expresivitatea colocviala poate să-și găsească noi surse
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
creațiile de gen și de a le recupera, de a le integra în industria culturală sau în alte industrii. Prin urmare, aceasta este o problemă secundară, care trebuie să ia în considerare mobilitatea în societate. Mobilitatea oamenilor, dar și a formelor și modalităților de expresie. - Teoretic, sună bine. Totuși, chiar nu crezi că riscăm să cădem în non-valoare, poate și mai rău? - Ar trebui să ne oprim asupra relației dintre norme și valori, pe de o parte, și contranorme și contravalori
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
că acest catalog adevărat al Bibliotecii include miile și miile de cataloage false și chiar și demonstrația falsității catalogului adevărat, am putea avea într-adevăr o posibilă dublură a Bibliotecii, absolut identică în conținut, dar - nota bene! - nu și în formă și, mai ales, nu în spirit. Catalogul Bibliotecii are, prin definiție, structura formală a unui inventar, catalogul e enumerativ și presupune ghilimelele reproducerii. Catalogul e un citat. Prin urmare, catalogul nu poate fi scris/alcătuit decât de un... Pierre Menard
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
vorbe ale lui Ion Mircea Pașcu, care le comunica amical jurnaliștilor că pe lumea asta „se mai și moare”, încep tot mai des să devină realitate. O realitate plăcută precum cimitirul. Mesajul individului de la „forțele armate” a fost preluat, în forme voalate, de însuși premierul Năstase. Iar în ultimele săptămâni a atins cote isterice prin vocea ca o trâmbiță a Apocalipsei purtând intrigantul nume Agathon. Când un fost ministru (fie și peste palmieri) face o afirmație precum: „Să le iasă din
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
astfel s-ar fi înțeles că pe cât de riscantă e meseria de ziarist, pe atât de riscant e să încerci să oprești acest „dulău de pază al democrației” să-și pună în practică menirea. În acest moment, există o singură formă de a-i contracara pe pesedei: prin instaurarea unui embargou asupra a tot ce e legat de acest partid. Dacă liderii Clubului Român de Presă ar avea, cum se spune, sevă în pixuri, asta ar urma să facă: să se
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
și faptul de a spune că nu mai e, lumea poemelor lui Romulus Bucur rămîne prin excelență felină. Întocmai ca Pisicii de Cheshire, din Alice în țara minunilor, pisica din poemele lui Romulus Bucur poate fi pretutindeni, poate lua orice formă și avea orice pretenție. Într-un poem se prezintă la concurs, gata să-și arate „cv-ul, diploma și celelalte“, într-un altul e „mița“ rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
concurs, gata să-și arate „cv-ul, diploma și celelalte“, într-un altul e „mița“ rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare“ (și textul, ca într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte numele/ e tînăr și relativ cultivat“). Nu cred că Romulus Bucur s-a supărat, asemenea lui Ion Barbu cînd a văzut
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
în puținul lichid rămas. Nervurile negre s-au rotit, s-au închegat într-un anumit tipar și s-au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în zațul de cafea, în frunzele de ceai, în măruntaiele de porc, în formele norilor. De parcă toate acestea ar fi spus ceva ce merita să fie cunoscut. Ținînd seama de felul aiurit, întîmplător, în care se succed lucrurile, oricine și orice se poate constitui într-un oracol. E lesne să ghicești viitorul cînd omul
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]