2,086 matches
-
dramatic Carandino (prieten cu Stancu!Ă, care critica fără menajamente noua, splendida pleiadă de regizori, Pintilie, Esrig, Penciulescu ce, în frunte cu Liviu Ciulei, au dat, de fapt, primul semn al înnoirii și revenirii artei românești la parametri antebelici, obținând formidabile succese și în Vest, oferindu-i rubrica de teatru, permanentă, unui tinerel de la ziarul Munca, George Banu, azi profesor de teatrologie la Paris... De fapt, încheiasem un fel de contract cu secretarul c.c. Dumitru Popescu, admirator total al Animalelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omagiu mi s-a adus de către unii critici, din provincie sau din București, și anume că „nu am făcut, eu și generația mea, la urma-urmei, decât să reactualizăm criteriile estetice de dinainte de război!”. Da, dar... nu a fost acest lucru formidabil, în luptă cu un sistem brutal și opresiv care se opunea tocmai, în esență, acestor „criterii”, acestor „valori”, visând „omul nou sovietic și comunist”, un sclav ideologic, de fapt, al unei Împărății panslavise, fără trecut sau cu unul inventat din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fragmentul respins de Steaua. Și - regret acum! - nu am uitat afrontul pe care mi-l făcuse D.R. nici când a fost vorba de a fi înlocuit unul dintre membrii propuși pentru Biroul Uniunii, în acea atmosferă încărcată de electricitate, de formidabile contradicții „ideologice” - un singur exemplu: activiștii superiori erau mai „deschiși” tinerilor „revoluționari” decât mulți colegi „consacrați”, țin minte că atât Ghișe, dar și Marin Rădoi, când se făceau listele pentru vorbitori, au insistat, uimind și stupefiind pe unii scriitori, „tovarăși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acord cu adulții din jurul meu că „valorile sociale, practice, nu au nimic în comun cu cele ilustrate de o literatură romantică și idealistă!”. Și, oricât le-ar părea unora de neverosimil, nu-mi explic prea bine nici azi tenacitatea „stupidă”, formidabilă, încăpățânarea ridicolă - în ochii multora, dar și în ai mei, adesea - de care a dat dovadă acel „tinerel”. Oare „realizarea”, „cariera” - în sensul ei exemplar! - să aibă nevoie de acest „tip de calități” care se arată, se „prezintă” în primii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
denaturat, „defăimat” această noțiune, deși pe ea, pe această „calitate” se baza, ca să zic așa, întreaga ei „ideologie” și luptă împotriva păturilor aristocratice care o disprețuiau!... Pe muncă s-a bazat, de altfel, întregul dinamism și avansare tehnologică și civilizatorie formidabilă a burgheziei. Și, cu toate acestea, munca a devenit tot mai mult, pe măsură ce ea, burghezia, mică, mijlocie și mare, câștiga pozițiile dominante în societate, un termen depreciat. Iar noi, fiii și moștenitorii reflexelor ideatice burgheze, trebuie să facem un efort
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Îngerul de gips. Am relatat pe larg scena „rupturii de Geo” pentru că ea a însemnat în primul rând ruptura de cel pe care îl credeam cel mai fidel prieten, Adrian, aflat atunci într-o splendidă fază de creație și de formidabilă capacitate de a voi și a lupta nu numai pentru o prietenie sau alta, dar și pentru „renașterea întregului front literar”. Cu o energie greu de egalat - pe care o atestă și acum, când a trecut de barierele colorate ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în ’68 și apoi, încă o dată, magnific, în Polonia, prin înființarea unui șir de greve radicale la șantierul din Gdansk, înființarea Sindicatului liber ai cărui lideri, după ce vor trece prin închisoare și urmărire zi și noapte a securității, vor reuși formidabilul act al înfrângerii aparatului lui Jaruzelski și pătrunderea în Parlament! În Polonia, în care acele „universități la domiciliu” și comitetele de ajutorare a greviștilor închiși, sub conducerea sciitorului Andrejievski, au realizat, absolut paradoxal și pe un teren altul decât „lupta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reînvăța să citească pe ecranul calculatorului. Există în Iordania trei sute de mii de cititori de ziare, trei milioane de telefoane portabile și cinci milioane de telespectatori. Peste zece ani, toți, inclusiv beduinii, vor fi branșați. De unde va apărea și o formidabilă plasticitate a sacrului. Este o veste proastă pentru autoritățile instituționalizate politice, religioase sau aparținând ambelor categorii. Statele, inclusiv monarhiile de drept divin, pierd controlul asupra adevărului, ca și demnitarii pe acela al Șariei, tot așa cum clerul catolic a pierdut, odată cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Israelul dă o nouă strălucire nu orașelor sale, după moda antică sau sovietică, ci marilor sale artere de circulație, botezându-le cu numele vreunui erou sau martir. Legendarul său se croiește cu buldozerul. Pe oriunde mă deplasez cu automobilul văd formidabile agregate de terasare care-mi dau senzația unei națiuni mereu în șantier, nefinisate încă și împingându-și tot mai departe frontierele cu ajutorul compactoarelor, a împingătoarelor, a nivelatoarelor, a mașinilor de tranșat, de pozat stratul de nisip etc. Bitumul eponim amintește
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și se duc iar la treaba lor. Câteodată, în vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
documente, cărți rare, arhive și tablouri, aparținînd Academiei Române și Pinacotecii... etc. Acest depozit a fost efectuat în urma evenimentelor rezultate din război și în următoarele împrejurări: În luna septembrie 1916, sub amenințarea invadării teritoriului de către inamic, în momentul cînd, sub presiunea formidabilă a acestuia, forțele românești erau obligate să se replieze luptând, guvernul român a fost obligat, la rândul său, să adopte, de acord cu Statele Majore aliate, în afara măsurilor militare dictate de împrejurări, și alte măsuri de conservare, printre care, în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
produse asiatice falsificate, de care aminteai), lansarea unor scriitori prefabricați, creați 100% de p.r., lansarea unor imitații ce trec drept produse autentice și care circulă ușor pe o piață a cărții confuză. E la îndemână în vremea noastră de formidabil triumf tehnologic. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi "Povestea Marelui Brigand", carte la care am lucrat încă din 1985. N-a fost să fie. "Povestea..." a trecut aproape neobservată cu două, trei notabile excepții. În schimb "Simion Liftnicul", care a venit imediat după aceea, a avut un formidabil succes, atât în rândul cititorilor, cât și printre critici. Cred că meritul e, înainte de toate, al editorului. Cu ocazia asta, mi-amintesc un lucru de care aproape uitasem: am depus mai întâi manuscrisul la Editura Nemira și am fost refuzat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scurt, era o publicație care în nici un caz nu servea pentru spălarea creierelor. Chiar și faptul că un poet bun (fost avangardist) ca Virgil Teodorescu era invitat să răspundă acolo la "poșta redacției" mi se pare acum ca un lucru formidabil. Nu am fost singurul copil-poet care și-a văzut deci publicate acolo poeme adevărate, poeme ieșite dintr-o sensibilitate interioară și nu din diverse alte manipulări. După debutul meu în "Cutezătorii" am devenit, într-un fel, o "celebritate" națională întrucât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teatrul românesc a fost și continuă să fie interesant. Faptul cel mai important, în ultimii ani, este însă apariția unei noi generații de dramaturgi, dintre care unii, precum Gianina Cărbunariu, se afirmă acum și în străinătate. Teatrul este și o formidabilă locomotivă culturală a României, cel care "trage" România spre Europa. Faptul că orașul Sibiu a fost în 2007 capitală culturală europeană îl datorăm Festivalului de teatru de la Sibiu, lansat acum mai bine de 15 ani de actorul Constantin Chiriac. Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce este tehnică. Mi-a plăcut ce-am învățat. În fiecare lună sau la câteva luni aveam alte proiecte, lucram cu alte echipe. Am învățat... nu știu cum să spun, să lucrez cu oamenii, am avut de-a face cu niște echipe formidabile. Colaboram, lucram, stăteam lângă ei câte zece ore, am lucrat împreună cu echipe de oameni condamnați la locul de muncă. Erau la dezbatere, în Turnătorie. A fost pentru mine o experiență formidabilă, m-am dus cu frică, vai, te duci la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
oamenii, am avut de-a face cu niște echipe formidabile. Colaboram, lucram, stăteam lângă ei câte zece ore, am lucrat împreună cu echipe de oameni condamnați la locul de muncă. Erau la dezbatere, în Turnătorie. A fost pentru mine o experiență formidabilă, m-am dus cu frică, vai, te duci la ăia și când i-am văzut toți erau niște munți, niște coloși de bărbați. Lucrau în condiții cumplite, adică căldură, peste 50-60°, un praf de nu vedeai la jumătate de metru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
coloși de bărbați. Lucrau în condiții cumplite, adică căldură, peste 50-60°, un praf de nu vedeai la jumătate de metru, oameni condamnați, deci, erau categoria „oameni răi”, pentru societate și vreau să spun că am avut niște experiențe cu ei formidabile. Am învățat că un cuvânt frumos poate să deschidă sufletul oricărui om rău. Mi s-a întâmplat să fiu rugată de către ei, în felul lor bolovănos de a vorbi, să le cumpăr țigări pentru a doua zi, că nu aveau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
colabora cu dânșii. C. H.: - N-o existat oameni cu care să nu se poată colabora. Nu am avut parte de duritatea care... A. N.: - Chiar dacă erau condamnați ? C. H.: - Da’, nu, ți-am spus că au fost cei mai formidabili și, după mulți ani, mi s-a întâmplat să fiu agresată verbal și fizic într-un autobuz și eu eram în fața autobuzului, lângă șofer, într-un autobuz plin și m-a recunoscut unul dintre bărbații aceia; eu nu l-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
venit din spatele autobuzului să mă apere, acolo-n față. Mi-o zis: „- Doamnă, nu mă recunoașteți ? Eu sunt din ăia condamnați la locul de muncă, da' cum doamnă, îi strâng de gât p-ăștia !!! Cum să...”. A fost o chestie formidabilă să vezi că un om te ține minte după atâția ani, pentru că eu i-am spus, odată, „mulțumesc frumos”. A. N.: - Binele făcut nu se uită. C. H.: - Da’ nu știu dacă a fost bine, da’ am învățat să lucrez
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
vrut eu să lucrez pe strung, am învățat să sudez, știam să fac..., da' erau chestii de-acuma de finețe, de specialist și mi-a plăcut să le văd cum se fac, am pus și eu mâna, era o chestie formidabilă, în fiecare zi trebuia să-nvăț câte ceva..., plus că este un lucru formidabil să vezi că o idee de-a ta o pui pe hârtie, te duci la șefii tăi și le-arăți: „Dom'le, o să funcționeze !” și el spune
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
da' erau chestii de-acuma de finețe, de specialist și mi-a plăcut să le văd cum se fac, am pus și eu mâna, era o chestie formidabilă, în fiecare zi trebuia să-nvăț câte ceva..., plus că este un lucru formidabil să vezi că o idee de-a ta o pui pe hârtie, te duci la șefii tăi și le-arăți: „Dom'le, o să funcționeze !” și el spune: „Da, am încredere. Îți dau echipe, te duci.” Și când, după două, trei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
era nu numai "căpitan", maestru pescar, și barman, ci și bucătar, excelent după aprecierea unor "iluștri pasageri". În 1954 printre aceștia s-a numărat și Charles Ritz, patronul renumitului Hotel Ritz din Paris, căruia Grego-rine i-a pregătit un meniu formidabil, ceea ce l-a făcut pe ilustrul francez să-i propună angajarea sa la Ritz, refuzată de pescarul cubanez! Gregorine și Gutierrez i-au fost excelenți profesori și prieteni lui Hemingway și probabil ambii i-au servit în creionarea bătrânului pescar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
bagajul cel mare pe piață și a pornit cu doi saci mici la tren. Acesta era luat cu asalt, nu se mai ținea seama de bilete. În vagonul cu paturi a reușit însă să aibă un loc grație unui bacșiș formidabil. Cu el în compar timent se afla un domn foarte prezentabil, care l-a întrebat cine este, fără însă a se prezenta și dânsul. Îndată ce trecură fruntaria italiană, se sculă și, cerându-și scuze de o purtare așa necorectă, spuse
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
30 ne adunam la prânz. Îmi aduc aminte că d-l Vintilă venea cu o traistă agățată de umăr, în care avea o sticlă de țuică și niște vin, din care ne servea pe toți, foarte amabil. Avea o plăcere formidabilă ca să se facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze taberele de pictură. Mesele erau bune de obicei, mai ales în prima și ultima zi, în funcție de ce bani mai aveam la dispoziție, erau mai bogate
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]