2,904 matches
-
masiv din Bielorusia sau Rusia Albă spre râul Berezina, obligând unitățile militare poloneze să se retragă în grabă. Pe 19 iulie Armata Roșie a cucerit Grodno, pe 28 iulie au ajuns la Białystok, iar trei zile mai târziu au cucerit fortăreața Brześć. Retragerea polonezilor din nord-est s-a făcut în dezordine. Până la începutul lunii august, retragerea poloneză a devenit mai organizată. La început, Józef Piłsudski a încercat să organizeze apărarea pe malul vestic al râului Bug, cu un centru puternic de
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
est spre Varșovia, urmând să reziste cu orice preț în pozițiile din tranșee. În același timp, Armata a V-a, (cinci divizii și jumătate), aflată sub comanda generalului Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea să apere zona de nord și fortăreața Modlin și, când era posibil, trebuia să atace din spatele Varșoviei, împidicând forțele ruse să învăluiască capitala pe această direcție. Mai mult, Armata a V-a trebuia să contraatace, să străpungă frontul rusesc și să ajungă în spatele liniilor Frontului de nord-vest
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
Între timp, bolșevicii au avansat, Corpurile de cavalerie comandate de Gaik Bjișkin și de Armata a IV-a au traversat râul Wkra și s-au apropiat de orașul Włocławek. Armatele a XV-a și a III-a se îndreptau către fortăreața Modlin și Armata a XVI-a s-a îndreptat direct către Varșovia. Asaltul final sovietic asupra Varșoviei a început pe 12 august cu atacarea orașului Radzymin (aflat la 23 de kilometri est de capitală). Succesul inițial al atacului sovietic l-
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
limba rusă. Alături de Dostoievski, în aceeași noapte fatidică, sunt reținuți alți peste 200 de suspecți, din care doar douăzeci și doi vor fi duși în fața tribunalului militar spre judecare . Investigațiile durează șase luni, timp în care acuzații sunt încarcerați în Fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, cunoscută și ca « Bastilia Rusiei » pentru faptul că era rezervată în special deținuților politici. Forțați să doarmă pe saltele umplute cu paie, în camere întunecoase, în tăcere și izolare, prizonierii simțeau mereu că erau
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Scrisori despre artă", care tratează « misiunea creștinismului în artă ». Proiectul este abandonat în 1857, când autorul recapătă dreptul de a publica și devine interesat de scrierea unor romane și a unor povestiri. "Micul erou", povestire concepută chiar în timpul încarcerării în Fortăreața Petru și Pavel, este publicată în august 1857 în "Note patriotice". Este urmată în 1859 de nuvela comică "Visul unchiului" și romanul "Satul Stepancikovo și locuitorii săi". Cele două opere "siberiene" sunt complet ignorate de critica literară rusă, preocupată în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
se presupune că a fost construită ca biserică sătească, este o rotundă romanică, cu un plan de trifoi, întărită cu un zid de piatră. Este cea mai de seamă construcție arhitecturală ecleziastică și monument istoric al orașului și al imprejurimilor. Fortăreața medievală "Székely Támadt" are patru bastioane: bastionul Fóris (dreapta, față), Hajdú (octogonal, spate), Bánffy (stânga, spate), și Telegdy (stânga, față), cu rămășițele restaurate. Cetatea renascentistă, cu bastioanele în stil italian vechi și nou, a fost construită în mai multe etape
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
refugiați din estul Germaniei, care în timp au creat un nou cartier în partea de est. În anul 1933 Dachau fusese fost numit oraș, iar din 1973 este municipiu. În jurul anului 1100, familia de conți de Dachau a construit o fortăreață pe dealul Gilgberg din Mitterndorf, lânga Dachau. Konrad al III-lea, ultimul moștenitor al familiei, a murit în 1182 fără urmași, iar fortăreața, împreună cu toate proprietățile aferente, a fost preluată de ducele Otto I de Wittelsbach. Fortăreața a fost distrusă
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
oraș, iar din 1973 este municipiu. În jurul anului 1100, familia de conți de Dachau a construit o fortăreață pe dealul Gilgberg din Mitterndorf, lânga Dachau. Konrad al III-lea, ultimul moștenitor al familiei, a murit în 1182 fără urmași, iar fortăreața, împreună cu toate proprietățile aferente, a fost preluată de ducele Otto I de Wittelsbach. Fortăreața a fost distrusă între anii 1398 și 1403. Între anii 1546 și 1573, în locul fortăreței a fost construit un castel renascentist cu patru aripi. Pe o
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
a construit o fortăreață pe dealul Gilgberg din Mitterndorf, lânga Dachau. Konrad al III-lea, ultimul moștenitor al familiei, a murit în 1182 fără urmași, iar fortăreața, împreună cu toate proprietățile aferente, a fost preluată de ducele Otto I de Wittelsbach. Fortăreața a fost distrusă între anii 1398 și 1403. Între anii 1546 și 1573, în locul fortăreței a fost construit un castel renascentist cu patru aripi. Pe o placă comemorativă din interiorul castelului sunt inscripționate numele celor doi ctitori: ducele Wilhelm al
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
ultimul moștenitor al familiei, a murit în 1182 fără urmași, iar fortăreața, împreună cu toate proprietățile aferente, a fost preluată de ducele Otto I de Wittelsbach. Fortăreața a fost distrusă între anii 1398 și 1403. Între anii 1546 și 1573, în locul fortăreței a fost construit un castel renascentist cu patru aripi. Pe o placă comemorativă din interiorul castelului sunt inscripționate numele celor doi ctitori: ducele Wilhelm al IV-lea și fiul acestuia, ducele Albrecht al V-lea. Castelul a devenit resedința preferată
Dachau () [Corola-website/Science/299395_a_300724]
-
cu Armata a IV-a și unitățile Grupei Poleska au oprit avansare rușilor doar pentru o săptămână. După forțarea cursului râului Narev pe 2 august, Frontul de nord-vest al rușilor s-a apropiat la doar 100 de kilometri de Varșovia . Fortăreața Brześć, care trebuise să fie cartierul general al contraofensivei poloneze, a fost cucerit la primul atac al Armatei sovietice a XVI-a. Frontul sovietic de sud-vest îi scoseseră pe polonezi din Ucraina. Înaltul Comandament Sovietic, la insistențele lui Tuhacevski, a
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
plus a emis numeroase ordine confuze sau contradictorii și nu a acționat cu fermitatea cerută unui militar aflat într-o poziție atât de importantă. Armata a V-a poloneză de sub comanda generalului Władysław Sikorski a contraatacat pe 14 august la fortăreața Modlin, forțând cursul râului Wkra. Polonezii au trebuit să facă față Armatelor a III-a și a XV-a sovietice, superioare numeric și mai bine echipate. După doar o zi, atacurile sovietic asupra Varșoviei și Modlinului fuseseră oprite și, în
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Mediterane în nordul Libanului de astăzi. Limitele comitatului, în momentul său de maximă expansiune, sunt: la nord se întindea până după fortul Margat în munții Djebel-er-Ras având granița cu Principatul de Antiohia; în sud până la Nahr el Kelb (Pasul Câinelui), fortăreață naturală între Regatul de Ierusalim și comitat. La est până la valea râului Oronte (granița la mijlocul secolului al XII-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
-lea) dincolo aflându-se califatele selgiucide. La est marea. avea în dependeță vasalică 8 seniorii: Raymond de Saint Gilles, unul din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său fief vizând întregul Emirat de Tripoli, stat vasal Fatimizilor, țintă propusă încă din 1096 când mărșăluia spre Ierusalim. În august 1101 face prima încercare de a cuceri teritoriu
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
nu puteau asedia orașul Tripoli. Anul următor mai face o tentativă eșuată de a cuceri Tripoli ajutat de un squadron genovez însă capturează portul Gibelet, oferindu-l drept recompensă unui căpitan genovez. Tot în 1103 revine asupra capitalei construind o fortăreață în imediata apropiere a zidurilor pentru a putea ține sub control inamicul. Qal'at Saint-Gilles, odată construit, inaugurează un asediu ce a durat 6 ani. Moartea lui Raymond de Saint Gilles în 1105, fără urmași legitimi, îl aduce în prim
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers ordinului Ioaniților în 1142. Pe 29 iulie 1170 are loc un cutremur de
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Influența genoveză în comitat este puternică, prin concesiile acordate de primii conți (un cartier în Tripoli, fortăreața Puy du Connestable și confirmarea stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers ordinului Ioaniților în 1142. Pe 29 iulie 1170 are loc un cutremur de pământ devastator ce distruge multe fortărețe, printre care: Crac des Chevaliers, Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
stâpânirii familiei Embriaco peste portul Gibelet) iar necesitatea de a apropia o forță militară duce la cedarea celebrei fortăreței Crac des Chevaliers ordinului Ioaniților în 1142. Pe 29 iulie 1170 are loc un cutremur de pământ devastator ce distruge multe fortărețe, printre care: Crac des Chevaliers, Gibelet și Saint Gilles. Domnia lui Raymond al III-lea de Tripoli, personaj marcant al perioadei, reprezintă perioada de maximă înflorire a comitatului. Raymond al III-lea devine regent al Regatului de Ierusalim, a doi
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy al II-lea Embriaco, senior de Gibelet care o sprijinea. Guy caută o alianță cu Templierii, Bohémond răspunde distrugând clădirile acestora din Tripoli. Templierii ard fortăreața Boutron și asediază Tripoli. Când templierii se întorc, contele Bohémond trimite trupe pentru a asedia Gibelet. Guy Embriaco, însoțit de câțiva cavaleri, așteaptă trupele contelui în apropiere de oraș unde se dă o sângeroasă luptă al cărui singur rezultat rămâne
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
înțelegere între cele două părți prin care templierii și oamenii lui Guy se predau în schimbul garantării vieții lor. Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt arestați și duși în fortăreața Nephin unde sunt îngropați până la gât și lăsați să moară de foame. Oribilul gest creează rumoare între vasalii lui Bohémond care se solidarizează cu seniorul asasinat. Aceștia se strâng în orașul Tyr de unde pornesc împotriva contelui pentru a cere socoteală
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Probabil acest lucru l-a determinat pe Iancu de Hunedoara să încerce înlocuirea ambilor domnitori, însă relațiile se normalizează iarăși în toamnă, pentru ca în iarnă să se deterioreze grav, căci Vladislav trimite un corp expediționar care asediază și cucerește o fortăreață a regatului maghiar (probabil Bran sau Ada Kaleh). În primăvara anului următor Vladislav pătrunde în Transilvania pe fondul unor răscoale a populației ortodoxe împotriva încercărilor de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
fi eliberat sunt făcute mai multe tentative (într-una dintre ele însuși Balduin al II-lea de Bourg este luat prizonier), cea reușită fiind cea din 1124 făcută de un grup de 50 de armeni care au luat cu asalt fortăreața în care era captiv, sacrificându-se pentru eliberarea eroului care adusese prosperitatea și independența conaționalilor lor din Asia Mică. La scurt timp după eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
eliberare, în 1125, participă la asediul Acrei, apoi ca urmare a contra-ofensivei emirului selgiucid de Mosul care asediază Zerdana, aflată pe teritoriul comitatului de Edessa, conduce armata comitatului în strălucita victorie de la Azaz. În 1131, participând la asediul unei mici fortărețe la nord-est de Alep, Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
Josselin este rănit grav în urma prăbușirii unei galerii săpate de geniști. Datorită gravității acestei răni, în lumea musulmană deja se zvonise că ar fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a pornit imediat să asedieze fortăreața Kaisun. Aflat pe patul de moarte, Josselin cere fiului său, viitorul conte al Edessei, să meargă în fruntea oștilor pentru a despresura fortăreața, iar, refuzat de acesta, în ciuda rănii și a vârstei înaintate, preia el însuși comanda campaniei, dus pe
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
fi murit, zvon ce a ridicat oștile emirului danișmenid Ghazi Gümüștegi care a pornit imediat să asedieze fortăreața Kaisun. Aflat pe patul de moarte, Josselin cere fiului său, viitorul conte al Edessei, să meargă în fruntea oștilor pentru a despresura fortăreața, iar, refuzat de acesta, în ciuda rănii și a vârstei înaintate, preia el însuși comanda campaniei, dus pe brancardă ne mai putând încăleca. La auzul veștii că Josselin nu este mort și vine contra lui, Ghazi renunță imediat la asediu și
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]