2,684 matches
-
una în deceniul al treilea (sub Elagabal?), după care a fost refăcut pe același plan, și o a doua, în cursul marii invazii carpice (în jur de 247). Evoluția sitului, după acest moment, este mai puțin certă. Este posibil ca fortificația să se fi restrâns spre colțul de NE, însă nu există limite pentru acest nou contur. Pe suprafața castrului se produc însă schimbări dramatice, relația dintre construcții și drumuri fiind de alt tip, anunțând zorii urbanismului roman târziu. Circulația monetară
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
Pe teritoriul castrului s-au descoperit monede pornind încă din perioda republicii, sfârșindu-se cu emisiuni de la Gordian al III-lea, Decius și Etruscilla. Nu a fost scoasă din săpătură nici o monedă mai târzie, în ciuda convingerii lui Dumitru Tudor că fortificația a fost preluată de "populația civilă", pe vremea lui Constantin cel Mare. Există, în schimb, ceramică și complexe din secolul VI. În așezarea romano-bizantină de la Răcarii de Jos au fost descoperite (în condiții și locații necunoscute!) surprinzător de numeroase monede
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
izolată, cu trei părți, care se termină cu pante foarte abrupte. Pe această înalțime imperiul roman, în cadrul sistemului defensiv conceput la Porolissum, a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
a construit un castru pentru trupele auxiliare care au staționat aici. Acesta a fost construit pe locul unei fortificații dacice. Într-un studiu efectuat de către cercetătorul dr. Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Alexandru V. Matei și publicat în revista „Caiete Silvane” în 2007, cu titlul: "„Fortificația dacică de pe dealul Citera de la Porolissum și transformarea acesteia într-un castru integrat în sistemul de apărare roman din poarta Meseșană”" se precizează că: "„Rolul acestei fortificații dacice inițiale era de a păzi și sigur de a vămui mărfurile ce treceau prin trecătoare la intrarea sau ieșirea lor dinspre actuala Depresiune a Silvaniei spre zona dinspre est adică Transilvania.”" În urma cercetărilor arheologice efectuate încă de prin anul
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
III-V, în Itinerarium Antonini; Καρσω-Carso-Carsus, mijlocul secolului V, la Priscus Panaites; Καρσος-Carsos, prima parte a secolului VI, la Hierocles; Καρσω-Carso, mijlocul secolului VI, la Procopius; Carsion, secolul VII, la Geograful din Ravenna; Καρσος-Carsos, în secolul X, la Constantin Porfirogenetul), fortificația romană Carsium este aproape necunoscută arheologic. O vină majoră o are cercetarea defectuoasă: o campanie în anul 1939 pe zidurile de nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului. Nici una
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
o are cercetarea defectuoasă: o campanie în anul 1939 pe zidurile de nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului. Nici una nu a dat raspuns la întrebarea fundamental despre planimetria fortificației romane și fazele ei de construcție. Cauza a fost suprapunerea cetății medievale peste cea antică, desele intervenții, chiar pentru scoaterea pietrei, uneori până la stâncă, la adâncimea de 4-5 metri. Arheologic, poți săpa atât, câțiva ani, într-o nivelare cu materiale
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
s-a publicat atât de puțin în trecut. Drept urmare, atunci când s-a simțit nevoia lămuririi problemelor legate de castrul roman, în lipsa unor rezultate științifice pe care să se sprijine orice supoziție, s-a aplicat, pe zidurile vizibile, regula evoluției celorlalte fortificații dunărene: incintele mari sunt timpurii, eventual de la Traian, cele mijlocii din secolul IV, iar cele mai mici din perioadele următoare. Așa se face că mult timp, resturile de ziduri de la suprafață, de pe Dealul Cetății aproape de Dunăre, au fost considerate de
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
nu se poate data în secolul al II-lea, cum s-a presupus mult timp, după cum nici cea din mijloc nu poate fi pusă pe seama refacerii din timpul împăratului Constantin cel Mare. Zidurile de pe platoul cetății sunt legate de evoluția fortificației în perioada medievală. De fapt, cu mult înainte, încă de la sfârșitul secolului XIX, Panfil Polonic a fost cel care a încercat să lamurească lucrurile. El nota în Caietul său că pe malul Dunării se găsesc zidurile unei puternice cetăți turcești
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
de malul Dunării. Din nefericire, între perioada în care renumitul inginer topograf făcea aceste observații și anii care au urmat, exact peste ruinele romane s-a cladit o bună parte din orașul modern. Așa se face că multă vreme resturile fortificației romane au rămas total necunoscute. Si astăzi, multă lume confundă zidurile de pe malul Dunării cu ,castrul roman. Asta reprezinta o gravă eroare cum apare chiar și în imaginea din dreapta. Abia în anul 2009, în urma unor lucrări edilitare, pe o săpătură
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
apare chiar și în imaginea din dreapta. Abia în anul 2009, în urma unor lucrări edilitare, pe o săpătură de salvare, a fost descoperită poarta de intrare dinspre nord în cetatea Carsium (sf. sec. III-începutul secolului al IV-lea). Asta înseamnă că fortificația romană trebuie să se fi desfășurat în spațiul cuprins între actualele străzi Dobrogei-Carsium-Alex. Cel Bun și malul Dunării. Prin urmare, ca să eliminăm toate confuziile, trebuie să spunem că nu cunoaștem nimic despre fortificația timpurie. În săpăturile noastre am descoperit materiale
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
secolului al IV-lea). Asta înseamnă că fortificația romană trebuie să se fi desfășurat în spațiul cuprins între actualele străzi Dobrogei-Carsium-Alex. Cel Bun și malul Dunării. Prin urmare, ca să eliminăm toate confuziile, trebuie să spunem că nu cunoaștem nimic despre fortificația timpurie. În săpăturile noastre am descoperit materiale datate la mijlocul, și în a doua jumătate a secolului I p. Chr. De exemplu, ștampilele unei unități militare al cărui sediu era necunoscut în Dobrogea romană: Ala (Gallorum) Flaviana. Aceasta a fost creată
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
fost cea care a zidit castrul din piatră în anul 103 p. Chr. Ștampilele recente impun însă cu toată seriozitatea revizuirea acestui punct de vedere. Descoperirile mai vechi, dar și cele mai noi, aduc o lumină cu totul specială asupra fortificației și spațiului înconjurător. Aici au fost descoperite fragmentar elemente de arhitectură din marmură (frize, coloane) tipice unei așezări înfloritoare; cercetarea unor morminte a pus în evidență personalități cu rang militar și administrativ cu totul de excepție, nemaiîntâlnite pe linia Dunării
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
de marmură în care stă săpat: IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO. GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Arheologul Vasile Pârvan precizează că pe teritoriul fortificației au fost descoperite monede datând din perioada împăraților români Traian, Antoninus Pius și Filip Arabul . Fortificația de la vărsarea Șiretului în Dunăre a fost abandonată la sfârșitul secolului al III-lea. În timp, elemente din zidăria ei au fost folosite la
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
MAX. FEL. B. DICT. XVI. IMP. VI. CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRELIO. RVFO.” Arheologul Vasile Pârvan precizează că pe teritoriul fortificației au fost descoperite monede datând din perioada împăraților români Traian, Antoninus Pius și Filip Arabul . Fortificația de la vărsarea Șiretului în Dunăre a fost abandonată la sfârșitul secolului al III-lea. În timp, elemente din zidăria ei au fost folosite la înălțarea altor edificii în orașul Galați, unele fiind folosite chiar la cetatea Brăilei. Cand, între anii
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
extinderea localității și de creșterea numărului locuitorilor săi. Printre măsurile luate de Petru I Mușat în noua reședință domnească a fost și aceea de adaptare a unei noi gândiri în organizarea spațiului urban. astfel, Petru I Mușat rnunță la vechea fortificație a așezării premușatine, ia măsuri de umplere a șanțului de apărare din jurul vechiului necleu dens construit în preajma bisericii Mirăuților și de ridicare, pentru nevoile sale proprii și ale domniei a unei construcții mari din lemn (19-6 m) la circa 250m
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
a latinei dispare, însă numismații continuă să desemneze această monedă prin numele său latinesc, "solidus", pentru emisiunile sale, până în secolul al X-lea, epoca sa de devaluare. Situația este mai complexă în Imperiul Roman de Apus, după marile invazii: în fortificațiile romane, atelierele monetare imperiale de la Ravenna, de la Milano, de la Roma și uneori de la Arles continuă să emită "soldi" cu efigia împăraților, până la Romulus Augustulus, în 476, în timp ce popoarele germanice instalate în calitate de federate în provinciile periferice bat, la rândul lor, "soldi
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
-a română urmă să atace cu Corpul 3 (Diviziile 35 Infanterie Rezervă, 11 și 15 Infanterie) către Chișinău și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) rămânea pe poziții defensive. În Deltă, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul până la Limanul Nistrului. În fine, Armată a 3-a a primit comandă operativă a Corpului de Munte (Brigadă
Operațiunea München () [Corola-website/Science/313420_a_314749]
-
circa 40 de metri "galeia" (aveau un rând de vâsle și două catarge) iar cele mai mari "meizones dromones", "helandia megala" sau "dynatotera"(aveau două rânduri de vâsle, o sută de vâslași și trei catarge). Unele dromoane aveau un "xylokastron", fortificație de lemn, acoperită cu piele și zale, plasată la prova sau între primul și al doilea catarg, echipată cu baliste sau catapulte (aruncătoare de proiectile) și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale "focului grecesc"). La prova, unele dromoane aveau pinteni de metal
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data fondării Moldovei cu instaurarea lui Bogdan, pe un teritoriu
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
clima, lipsa de alimente, hărțuielile selgiucizilor micșorau numeric pe cruciați. La Iconium, însă, armata s-a refăcut. A primit hrană și, cu forțe proaspete a trecut în Cilicia și s-a îndreptat spre porțile Siriei. Saladin, îngrijorat, a dispus distrugerea fortificațiilor din orașele care puteau fi cucerite de cruciați. Sidonul, Caesareea, Arsuf, Jaffa, precum și numeroase castele au fost victima poruncii sultanului. Măsură inutilă, de altfel, căci trupele cruciaților nu aveau să ajungă la ele. La 10 iunie, când armata se prewgătea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
se îmbarca la Acra. Pleca și ducele Leopold de Austria. Regele Angliei, încrezător în forțele cruciaților și în steaua sa, a continuat drumul spre Haifa, a ocupat-o, apoi s-a oprit la Jaffa și s-a apucat să reconstruiască fortificația distrusă; de aici a trecut la Arsuf, Ramla și Toron. Capriciosului Richard nu-i lipsea vitejia, iar ca militar s-a dovedit un foarte bun strateg, cele două calități fiind triplate de neînduplecarea în timp de război, care-l făcea
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Marea invazie mongola a afectat și regiunile din țările române,importante atât pentru pradă, cât și pentru faptul că reprezentau baze de atac spre alte țări. Românii, care nu dispuneau de formațiuni statale consolidate, de structuri militare bine organizate, de fortificații corespunzătoare, nu au fost în stare să le reziste. Datorită invaziei care a distrus majoritatea evidentelor culturale de scriitura și limba când a fost prădata zona în 1241, puține mărturii ale evului mediu cultural românesc mai există astăzi.
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc () [Corola-website/Science/314859_a_316188]
-
al școlii, iar în 1619 primarul Martin Eisenburger a dat dispoziție să se contruiască încă o clădire lângă clădirea existentă, această nouă clădire purtând inscripția "Schola Seminarium Reipublicae-1619". Clădirea nouă are la bază un turn de apărare provenit de la o fortificație mai veche. În 1620 rectorul Simon Hartmann a organizat clasele medii după modelul celor mai importante trei școli din Transilvania la ora aceea (Brașov, Sibiu și Bistrița), absolvenții având dreptul de a se prezenta la orice universitate. S-au introdus
Școala din deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/314954_a_316283]