3,224 matches
-
fiecare dată ziua. Trăiește tot la Londra, unde s-a căsătorit cu un inginer de sunet care Îi Înregistrează discurile. Au doi copii. M-am uitat ieri la o poză de-a ei făcută la Capri de unul din acei fotografi care se ivesc seara prin restaurante de parcă ar vrea să te prindă În flagrant delict de adulter, căci asta e amintirea pe care am păstrat-o, ceea ce dovedește că nu eram cu conștiința Împăcată. M-am gîndit: „Am ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prins În pioneze pe tavan. Mă aflam de două luni la Londra, unde turnam două emisiuni de televiziune de cincizeci de minute despre modă și unde aveam „o problemă“ cu o fată pe care și-o disputau cei mai buni fotografi ai epocii, Clive Arrowsmith, Barry Lategan, David Bailey, Henry Clarke, Norman Parkinson, Dick Avedon, nume pe care le-am ținut minte pentru că Maureen anula Încontinuu pentru ei Întîlnirile pe care mi le fixa mie. La telefon, tata se arătase sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
număr anii. ă Îl cunoști pe Constantin Chirilovici? ă Despre ce e vorba? ă Ai auzit vreodată numele de Constantin Chirilovici? ă Nu știu. ă Gândește-te cu atenție. ă Cred că l-am auzit. ă Cine este? ă Un fotograf. Face uneori poze fetelor. și apoi le publică. ă Ție ți-a făcut poze vreodată? ă Nu. ă De ce? ă Fiindcă îi plac fetele foarte tinere. ă I-a făcut poze Liliei? ă O dată, cred. ă Nu e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai știi? — Ai o fire de artist. Ai o personalitate dublă, talente cu două fețe, dorințe care merg În direcții opuse. Poate chiar o viață dublă? Întrebă ea, zâmbind. — Ei bine, conduc o afacere cu haine ziua și sunt un fotograf al naibii de bun În timpul liber, ai ghicit. Dar e imposibil! Nu se poate să te uiți la mine și să-mi spui În ce zodie sunt. Poți să faci același lucru și cu Paul? Se Întoarse către Paul, care era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunt În sala mare. — Așa se Întâmplă cu arta serioasă, zise el. — De ce sunt toate lucrările dumneavoastră atât de sumbre? Vă e teamă să faceți fotografii strălucitoare? flirtă ea. — Fotografiez modele În fiecare zi. Sunt unul dintre cei mai buni fotografi de modă din L.A. Lucrez În zona asta de ani de zile, i-am fotografiat pe toți. Pot să te Învăț niște trucuri, dacă vrei, se oferi el. Pot să-ți fac cele mai bune fotografii din câte ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe-acolo! Sunt acolo niște fotografii și niște filme de artă splendide! — Mi-ar face mare plăcere! Îmi plac rulotele, zise el vesel. Am Închiriat odată una pentru o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbat. Mă comport ca un bărbat, gândesc că un bărbat, Înțeleg cum funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar au și Început să facă schițe În carnețele lor. Se schimbă adrese de e-mail și se elaborează o scrisoare de intenție, semnată de toți cei de față. Această activitate febrilă atrage mulțimea și vorba se duce repede. Apar un fotograf și un reporter de la Architecture Magazine și ministrul Culturii se trezește explicînd conceptul OSUPOR ca și cum ar fi fost un plan bine gîndit dinainte, dezvăluit acum pentru prima oară cu ocazia expoziției suedeze. Wakefield se distrează. Ministrul trebuie că blestemă ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran. — Într-adevăr. — Redactorul-șef al ziarului Citizen? — Da. — Atunci am o poveste trăsnet pentru dumneavoastră. O companie de familie fondată acum optzeci de ani e nevoită să-și concedieze treizeci de angajați mâine. Poate doriți să veniți cu un fotograf. — Sunteți în Woodbury? Fran întinse instinctiv mâna spre blocnotes. — Unul dintre aceștia a fost angajatul nostru timp de cincizeci de ani. În tonul vorbitorului era ceva dezagreabil care o puse în gardă. — Însă nu va primi un ceas de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vociferau pentru că li se dădeau peste cap afacerile. La această scenă idilică asistau mult mai mulți ziariști decât ar fi visat vreodată Fran. Majoritatea erau adunați în jurul celei mai tinere și drăguțe dintre mirese care ducea tratative aprinse cu un fotograf de la un ziar de scandal, care aproape că o convinsese să pozeze purtând o jartieră pe care o scosese din buzunar și expunând un decolteu mai generos decât al Pamelei Anderson. Încercând să nu se piardă cu firea, Fran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
minute, totul era în linii mari cum ar fi trebuit să fie și fotografii surprindeau cu râvnă pe peliculă trioul nupțial și etichetele mari cu prețul pe care le purtau. — De ce vinzi rochia, drăguță? o întrebă cel mai obraznic dintre fotografi pe una din mirese. Soțul n-a fost chiar așa cum visai? — Nu, răspunse ea mușcător, dar a fost mai bun decât ai fi fost tu. Restul fotografilor izbucniră în hohote de râs și continuară să facă poze încă douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care le purtau. — De ce vinzi rochia, drăguță? o întrebă cel mai obraznic dintre fotografi pe una din mirese. Soțul n-a fost chiar așa cum visai? — Nu, răspunse ea mușcător, dar a fost mai bun decât ai fi fost tu. Restul fotografilor izbucniră în hohote de râs și continuară să facă poze încă douăzeci de minute, până când unul din ei își scoase ceasul. Domnilor, anunță el, au deschis de un minut și douăzeci de secunde. Spre ușurarea lui Fran, porniră cu toții spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Relgis: acesta își petrecuse anii de școală la Piatra-Neamț, în vecinătatea familiei lui A.I. Zissu, cu a cărui soră, Constanța, Ion N. Theodorescu era căsătorit și cu care avusese, ca ierodiacon, o legătură soldată cu un fiu (Eleazar, viitorul fotograf de artă Eli Lotar, apropiat suprarealiștilor români, francezi și spanioli, prieten cu B. Fondane). Editorialul primului număr al Frondei este un poem în manieră „argheziană” („Psalmii unui analist“) iar prima notă de la rubrica „Frondări“ sancționează „tactica negustorească” de minimalizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în varietatea și surpriza lor deconcertantă”, apoi expresionismul care „a renunțat la detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor cinematografice în literatură/poezie. Ambele deziderate vor fi puse în practică de Fondane, autor al unui volum de „cine-poeme” (Trois Scénario — Ciné-poèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’Ésprit Nouveau, 1928, în colaborare cu fotograful Man Ray, reproduse în Écrits pour le cinéma, Paris, Plasma, 1983) și al unui film de avangardă, Tararira, turnat la Buenos Aires (unde autorul ajunsese, de astă dată, din motive politice) în 1936. Se pare că respectiva producție cinematografică l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din motivele pentru care mă Îmbrac așa este slujba mea. — Cu ce te ocupi? am Întrebat-o, cu toate că știam deja. — SÎnt stilistă, răspunse ea. Specialitatea mea sînt ședintele foto pentru reviste, așa că mă Învîrtesc mai tot timpul printre modele și fotografi. De aici, nevoia de a mă integra În mediul ăsta. Dan spune că lucrezi la Calden. Am Încuviințat din cap. — Am fost acolo seara trecută! E o slujbă grozavă. Au un bar uluitor. — Dacă ai noroc să intri. — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar interesa și pe el cîtuși de puțin. — Nu sînt foarte obișnuit cu copiii, Îmi zice cu o figură plictisită. Dar, din fericire, Lisa se ocupă de chestiile astea. Nici nu mă așteptam la altceva. — Lisa Îmi spunea că ești fotograf, fac eu o Încercare. În ce domeniu? — Editoriale, În general, răspunde el. Dar sper să mă extind În domenii mai comerciale și sînt În negocieri cu o stațiune din Caraibe să le fac broșura. Se pare că are toate șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
răspunde el. Dar sper să mă extind În domenii mai comerciale și sînt În negocieri cu o stațiune din Caraibe să le fac broșura. Se pare că are toate șansele să se și Întîmple. Serios? Sună grozav. Noi căutăm mereu fotografi tineri atunci cînd ne facem campaniile. Ai cumva o carte de vizită? Haide, Îmi zic. Întreabă-mă cu ce mă ocup. Dă-mi voie să-ți spun ce persoană interesantă sînt și nu doar o simplă mamă. — Sigur, zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau - pâlpâiau două numere, alcătuite din câte două cifre, pe care la Început nu le putea desluși. — Regina Coeli? Dar Închisoarea din Roma nu se numește Rebibbia? comentă Fabio Merlo, fără obișnuitu-i respect. — Ce vrei să insinuezi? mormăi Elio, sâcâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greșeala idealistă de a abandona universitatea din graba de a trăi și de a se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul lui. Chiar dacă voia să meargă În Africa, cu vreun ONG, sau să devină infirmier sau fotograf de război, sau cine știe ce altceva, o diplomă putea să-i fie Întotdeauna utilă. Maja Însă nu Îl copleși cu complimente și nici nu se arătă prea fericită aflând că trecuse de punctul-cheie al Dreptului Penal. — Astăzi trebuia să vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu este. Cel mult - dacă ar fi reușit să evite uneltirile și capcanele semănate În calea lui - ar fi rămas ceea ce era și acum - umbra altuia, paratrăsnetul lui, consilierul lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fotografia de la căsătorie. În ziua aceea, ea Încă nu exista. Ce ciudat să te gândești că mama și tata au trăit o viață În care nu era nici urmă de tine. Antonio și Emma tineri, sărutându-se pe gură pentru fotograf. Dar apoi, după aceasta, niciodată nu se mai sărutaseră pe gură În public - Valentina nici măcar nu-i văzuse atingându-se. Dar când erau aproape unul de altul, Între ei părea să fie o vibrație aproape vizibilă, ca o descărcare electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu este vorba de o stațiune, plajă liberă, nisip cu cioburi, mare verde, cristalină - probabil Ionica. Fetiță vie cu degetul Îndreptat spre umărul moale și tatuat cu un A vizibil al blondei Îngenuncheate alături de ea, care Însă Îl privește pe fotograf - Buonocore, desigur, dar pentru că este amiază umbra lui nu se vede. Privirea fetiței fixă asupra mamei. Gelozie? Invidie? Dragoste? Încredere necondiționată. Blonda o ignoră și surâde pierdută, Îndrăgostită, minunată, Înspre Buonocore, În costum de baie - probabil boxer supraelastic, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
probabil, sunt doar alte cuvinte fără sens, ce nu pot face nici ordine, nici lumină. Pune-o acolo unde ai găsit-o, nu atinge nimic, Îi spune agentul principal. Au sosit polițiștii de la echipa mobilă, comisarul, inspectorii, agenții de la criminalistică, fotograful. De ani de zile, În apartamentul acesta nu a mai intrat atâta lume. Voci, pași, bufnete, exclamații, dezolare, agitație. Neîncredere. Nimeni nu-l cunoștea Într-adevăr pe Buonocore. Nimeni nu cunoaște pe nimeni. Ordine scurte. Nu călcați pe sânge. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]