8,186 matches
-
U C M Am renumărat literele: 10. Nu putea fi o coincidență: eram pe drumul cel bun. Am Înțeles și de ce l-a apucat subit bilingvismul pe dragul de unchiul Noel. Nostalgii, mister, enigmistică - aiurea... Fii atent: dacă rămânea la franceză, numele lui Alexandru ar fi apărut În forma uzuală din această limbă, respectiv, ALEXANDRE LE GRAND. Or, nu mergea, fiindcă aici avem doar opt litere diferite pentru a cifra numerele de cont: ALEXNDRG, iar lui Îi trebuiau neapărat zece. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel mare. Toată familia așteptă ca zgomotosul vehicul să se apropie; acesta se opri la vreo zece metri de gura puțului, iar din el coborâră doi tineri plini de praf. — Aselam aleicum! ziseră. — Metulem, metulem! — Bună ziua! adăugară politicoși, într-o franceză perfectă. — Bună ziua! le răspunseră. Am venit cu intenții pașnice. — Cu aceleași intenții pașnice sunteți primiți. — Vă cerem ospitalitate. — Considerați-vă oaspeții noștri. Putem să luăm apă? — Desigur! Nou-sosiții se apropiară de puț, se uitară la el, părură surprinși de aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ajunse aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în același loc în care se oprise Marcel Charrière și bărbatul de la volan deschise portiera, întrebând pe un ton grăbit: — Cât e de când au plecat? bălmăji într-o franceză stricată. Gacel Sayah îl privi oarecum derutat, se întoarse spre frații săi, ca și cum vreunul din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu se deranjase să salute, și, în cele din urmă, răspunse fără chef: — Au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au interesat numerele. — Înțeleg... Dar culorile? Te interesează culorile? — Uneori. — Și ce culoare avea? — Nu-mi amintesc. Copilotul, care coborâse la rândul său din mașină și observa totul cu atenție, se întoarse spre colegul său și-i spuse tot în franceză, dar cu un pronunțat accent străin: — Nu te obosi. Oricine ar fi fost, acum sunt deja departe și cel mai bine ar fi să plecăm cât mai repede. Ajută-mă să scot apă! Se apucară să tragă de funie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
primească pedeapsa pe care o merită. — Ce-ați spus? — Că veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu înțelege prea bine franceza și făcea un efort deosebit ca să prinde sensul celor spuse. O adevărată nebunie! — Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza, dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde-ai venit, îi spuse. Vei avea grijă să-i oprești pe toți cei ce încearcă să se apropie. Explică-le situația; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată. Mă numesc Yves Clos și acești domni sunt Amed Habaja și Nené Dupré. Singurul lucru pe care-l dorim e să rezolvăm cât mai repede acest neplăcut incident. — În cazul ăsta, cel mai bine ar fi să luăm loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul? Da, eu sunt. — Ți-am adus ceva... Se întoarse și-i făcu un semn însoțitorului său, care rămăsese lângă aparat, iar acesta intră în cabină ca să împingă afară, fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ținea de ceafă un animal împușcat. S-a apropiat de locul în care ne opriserăm muți de uimire. Pe măsură ce se apropia puteam să-i vedem hainele elegante de vânător. S-a oprit la câțiva pași de noi explicându-ne în franceză că în acea zi se deschisese sezonul vânătorii în Franța. Nici unul dintre noi n-a scos un cuvânt, dar toți am răsuflat ușurați. După ce ne-am întors pe veranda casei în care locuiam, legăturile cu trecutul s-au schimbat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios, pălăvrăgind în franceză. Ce e iubirea? Poate un fluture, ca în ariile lui Mozart. M-am culcat, hotărâtă să nu mai privesc pe fereastră. Când mi-am întins picioarele, am văzut lângă patul meu buchetul de crini albi și sub pătură o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
timp, Noah observă că Judit nu prea mai avea timp să-i răspundă. Era chiar foarte ocupată: ghida o pereche de japonezi - domnul și doamna Takakusa, care închiriaseră un apartament pe strada lor. Judit le arăta orașul, încercând să amelioreze franceza lor de turiști. Uneori, domnul Takakusa o conducea pe Judit acasă și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de lucru a lui Noah. Așa încât Noah auzea râsul, șușotelile celor doi. Asta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca exercițiu de stil și de limbă; aspiram să devin poet și mă preocupa creația literară. Rusa ne-o predau ofițerii albi, emigranți ai anilor douăzeci, care, În absența profesorilor de specialitate, ne Învățau cu aceeași pricepere matematica, fizica, chimia, franceza, latina. După susținerea examenului de bacalaureat am intrat la Universitatea din Belgrad, pe care am absolvit-o ca șef de promoție al secției nou Înființate de literatură comparată. Am funcționat ca lector de limbă și literatură sîrbo-croată la Strasbourg, Bordeaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cum poate nimănui nu i se arătase vreodată acolo, doar că ea se prefăcuse că nu vede scaunul acela ordinar de lemn, oribil de ordinar lîngă volanele sale de mătase. Stătuse În picioare tot restul vizitei. Vorbise cu el În franceză, ceea ce Îl tulburase pe ofițerul ulanilor care stătea deoparte, la o distanță acceptabilă, cu sabia scoasă, ținută la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ucraina. 7. În bagajul ofițerilor albi (care părăseau țara În vapoarele aliaților), printre Noul Testament, Dicționarul explicativ al lui Dalj și prosoapele cu monogramă, se afla și Antichristul, cu paginile Însemnate cu unghia. CÎt de curînd volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorîndu-se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt-Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772-1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cherche-Midi, unde Însinguratul și deznădăjduitul combatant va sfîrși prin suicid, În luna iulie a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care-i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n-am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după ce a învățat acasă cu tatăl lui A.D. Xenopol, tatăl său, Grigore Rosetti, a vrut să-l facă călugăr, dar el a fugit de la schit. A călătorit prin țările apusene, la Berlin și Paris a stat mai mulți ani. Vorbea franceza, germana, engleza, rusa și puțin greaca. A fost președinte al Tribunalului Bacău și deputat în 1871, prefect de Tecuci (1872-1873). Dupăă reforma agrară din 1864, a vândut moșia zestre a soției din Tinălăuți (Lăpușna - azi Republica Moldova) și cu banii obținuți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
profesor și îndrumător pentru fiul său Jorj de la Roman, unde Daniel Justet era profesor la un institut de fete. Era atunci în vârstă și suferind în urma unui accident de vânătoare. Era o adevărat enciclopedie, șștia mai multe limbi, între care franceza și germana, fusese, dup cum spunea el cu mândrie, educatorul și profesorul copiilor lui Bismark, cancelarul Germaniei, omul care a făcut unificarea Germaniei „prin focă și sânge”. Toader Boca l-a cunoscut între anii 1895-1897, când a lucrat la curtea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Carax publicase În Franța două romane, care se dovediseră niște eșecuri de vînzare absolute. La Paris nimeni nu dădea doi bani pe el, iar lui Cabestany i-a plăcut mereu să cumpere ieftin. — Așadar, Carax scria În spaniolă sau În franceză? — Nu se știe. Probabil În amîndouă. Maică-sa era franțuzoaică, profesoară de muzică, am impresia, iar el trăise la Paris de cînd avea nouășpe sau douăzeci de ani. Cabestany spunea că primeau manuscrisele lui Carax În spaniolă. Dacă erau traduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a Învățat chiar să Împletească și mi s-a spus că nu se mai Îmbracă precum Simone de Beauvoir. Într-una din zilele astea poate o să aflu că am devenit bunic. De mai mulți ani lucrează acasă, ca traducătoare din franceză și din italiană. Adevărul e că nu știu de unde-a scos talentul ăsta. De la taică-său e limpede că nu. Hai să-ți scriu adresa ei, deși nu știu dacă e o idee bună să-i spui că vii din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
despre vreo activitate din cele pe care tocmai le-am menționat, nici n-am găsit, nici măcar o simplă foaie de agendă care să spună Înainte, tovarăși, le jour de gloire est arrivé, Nu înțeleg de ce ar trebui să fie în franceză, Din cauza chestiunii tradiției revoluționare, domnule președinte, Ce extraordinară țară asta a noastră, unde se întâmplă lucruri nemaivăzute în vreo altă parte a planetei, Nu trebuie să vă amintesc, domnule președinte, că asta n-a fost prima oară, Tocmai la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea extrem de importantă. — A, da. De fapt n-am mai vorbit cu nimeni de trei zile. Știi, franceza mea nu e chiar strălucită. În timp ce coboram scările înaintea lui, mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu femeiușca de la ceainărie. Se certaseră deja sau îi trecuse amorul nebun? Lucrul nu părea probabil dacă, așa cum mi se spusese, vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
noastră și eu am început să vorbesc cu ea. Dar era limpede că n-o interesa decât Strickland. I-am explicat că nu știe două vorbe franțuzești. A încercat să se înțeleagă cu el, parțial prin semne, parțial într-o franceză stricată pe care, dintr-un motiv sau altul, credea că el o s-o înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
angajeze. Tu spui că poți trăi în zona tufișurilor cu una sau alta dintre băștinașe și ele sunt bucuroase să te primească fiindcă ești alb, dar pentru un alb nu e un lucru decent. Acum ascultă-mă, Strickland! Tiaré amesteca franceza cu engleza în conversație căci folosea cu egală ușurință ambele limbi. Le vorbea cu un accent cântător care nu era neplăcut. Simțeai că dacă o pasăre ar putea vorbi englezește ar folosi exact aceste tonuri. — Ei, ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o dreg măcar În parte. În timp ce vorbea, fața astronomului se luminase, ca și când ochii minții sale ar fi fost cu adevărat fulgerați de acele lumini noi. Cufundat În viziunea lui, parcă uitase unde se află. Dante Îl auzi murmurând ceva În franceză, căzut pe gânduri, iar apoi omul reveni la toscană. - Și se spune despre un semn divin, patru stele așezate Într-o cruce perfectă. Ca pentru a semnifica originea adevăratei religii, ori pentru a-i arăta destinația. Dar Îmi Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]