19,543 matches
-
nu exclude existența unui "naționalism civic" sau "inclusiv", nexenofob, definit doar prin elemente pozitive și neîndreptat împotriva vreunei etnii. În fond, poți să îți iubești țara, fără să urăști pe nimeni. Intervenția lui Nicolae Manolescu impresionează prin franchețe și realism. Frazele sale lipsite de orice urmă de bovarism sunt o continuă pledoarie pentru normalitate. Criticului îi repugnă starea de vedetă, biografiile care i se construiesc de specialiști mai mult sau mai puțin avizați și pledează pentru dreptul oricărui om la viața
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată în volum, este, poate, chiar faptul narativ central, cu urmări incalculabile asupra destinelor. Ea
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
Asta e tot. Nicăieri - nimic." A treia dimensiune e evadarea. Imposibilă, de neașteptat. Notele scurte, zile în zece rînduri, sînt de citat aproape în șir. Fragmente dintr-o axă, care trece prin ipoteză și înțeapă, paralizînd-o, voința. Sar la ultima frază, mesaj discret către un cititor cu simțul golului și al neputincioasei fascinații: "De altfel, nu cunosc, în strada Popa Tatu, pe nimeni cu numele acesta. L-am văzut, probabil, întîmplător, în cartea de telefon de la club și mi-am adus
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
ancestrale. Ca prozator, Marco Santagata nu exasperează dialogul dintre texte, nu face colaje de fragmente disparate extrase din mai mulți autori, ca Umberto Eco. Unele romane ale acestuia din urmă par scrise spre deliciul cunoscătorilor stupefiați de ușurința asociativă, cărora frazele, versurile, unele sintagme le sînt bine cunoscute sau doar le sună familiar. Măguliți de a fi fost invitați la "banchetul" erudit, acești cititori ajung chiar să verifice hipertextele, paginile de unde au fost extrase fragmentele, pentru a deveni piese ale ingeniosului
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
scriitorul nostru "n-a fost nici fascist, nici antisemit", cum a demonstrat și Alexandru Talex, marele său prieten. în scrisorile lui Edouard Raydon abundă semnele de întrebare introduse de Maria Cogălniceanu. Probabil că nu a putut descifra unele cuvinte sau fraze și le-a eliminat, dar în acest caz trebuia să apeleze la procedeul obișnuit, semnalându-le prin croșete ș...ț. Volumul cuprinde și alte documente importante, provenind de la Marcel Marmoz, care l-a succedat pe Edouard Raydon la conducerea asociației
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
fi pătruns în cercul/ sau infernul tău/ naive amândouă/ (sate înfrățite)" (p. 44). Dacă imaginarul poetic al lui Nicolae Prelipceanu este unul dominat de culori terne, acoperit de nori, mohorât, în care nu răzbate nici o rază de soare, la nivelul frazei se simte, ici colo, urma unei ironii. Intertextualitatea și aluziile culturale abundă (Biblia, Shakespeare, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Creangă, Virgil Mazilescu, Nichita Stănescu, James Joyce, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ezra Pound, Constantin Piliuță, Ioan Flora), creatorii sunt prezenți într-o
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
jocurile subterane cu măști și cu ipostaze, e cât se poate de clar formula Stelei... mult mai rezistentă decât Steaua... în sine. Ceea ce e departe de a fi un reproș. Cel puțin atâta vreme cât Dumitru Crudu își asumă până la capăt o frază ca: M.S. c'est moi.
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
susține contrariul - teoreticianul și practicianul original și consecvent în delimitarea de romantism și suprarealism, în impunerea unei literaturi într-o altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i sesizează funcția de diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de aplicație a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
punctuale ale cititoarelor, dar acestea sînt extrem de puține. Problema articolelor este că miezul lor de sens provenit de la experți este diluat de autori care sînt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e vorba de "bebelul" sau "bebeii
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
spunea și maică-mea cînd trăgeam mîța de coadă la propriu, înainte să ajung s-o fac la figurat, și ea "se pierdea" în peisaj. Dintre toate revistele de gen, foarte asemănătoare, Superbebe se distinge prin numărul cacofoniilor, agramatismelor și frazelor confuze. Un reportaj despre Păpușa Barbie este rescris sau tradus îngrozitor după sursele indicate de altfel onest. Cele "10 sfaturi" sînt numite astfel în mod total impropriu - nu cuprind nici un sfat propriu-zis. Dacă ești înaltă, afirmă revista, s-ar putea
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
instinctul de a-mi feri viața de catastrofe de acest tip: o iubire mare etc. Ba, e invers, am creat eu însumi o catastrofă socială, în '71, ca să mă abstrag din structura care deja mă sugea. Oscar Wilde are o frază, spune că, atunci cînd ești necunoscut, toată lumea te împiedică să creezi o operă, iar cînd ești cunoscut, toată lumea te împiedică s-o termini, așa că n-aveam vocație de amoureux. N-aveam vocație de îndrăgostit și am avut bunul simț să
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
E o demimondenă, care, altfel, ar fi acceptat, dar... chiar așa? Și nici nu spune că n-o face, zice: "Mai stau un sfert de oră. Mai stau încă cinci minute". Și scapă, săraca, iese afară, gîfîită, și este o frază pe care n-a observat-o iarăși nimeni. Ce frumoasă-i! Prin violență a devenit frumoasă. Frumusețea, ca expresie a violenței... Asta poate să ducă foarte departe, la anarhism, apropo de estetica politicului. Sau cînd o violează în baie pe
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
al beției de cuvinte este Lorin Fortuna. Textele sale ininteligibile revin periodic de-a lungul volumului, precum refrenul în cântece. Totul este o păsărească paranormală fără cap și coadă, în care cuvintele se repetă de mai multe ori în aceeași frază ca în bolborosirea unei incantații: "Corneliu Zelea Codreanu a deținut rangul cosmic de Adorat (Preasfânt sau Arhanghel) atunci când a fost asasinat, iar în prezent deține rangul de Zeu al Poporului Român, în cadrul Lumii Planetare Superioare (Rai, Paradis). Horia Sima a
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
cuvântului eforia ar fi dorit să utilizeze paronimul acestuia, euforia, dar chiar făcând această înlocuire propoziția nu devine mult mai clară. Nu știu cât se pricepe domnul Turcu la finanțe, dar în materie de limbă română sigur e nul, dovadă și următoarea frază în care cuvântul "anticipat" se potrivește ca nuca în perete: "Vreau să-i mulțumesc anticipat președintelui Nicolae Badea pentru cele declarate mai devreme la conferința de presă". Pe aceeași logică (de finanțator) merge și Gigi Becali: Ce a făcut Ganea
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
E o autorevizuire ciudată la un sceptic declarat. G. Călinescu este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și în schimbarea accentului de pe perspectiva estetică, suverană la G. Călinescu, pe perspectiva culturală, dominantă la Ion Rotaru și recunoscută din prima afirmație a Istoriei... în versiunea din 2006. Într-o explicație preliminară la volumul IV, versiunea din
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
atitudinea poliției" și nici "să dea pe față uneltirile politice, al căror joc l-au făcut studenții", ieșenii "atrag băgarea de seamă a colegilor asupra unor considerații de cea mai mare însemnătate". Acestea se rezumă la respingerea acțiunilor reduse "la fraze bombastice și cu o atitudine zgomotoasă și provocatoare", a acțiunilor ce pun în primejdie "singurul zid ce ne apără, legile și constituția noastră, cît timp sînt în vigoare" și la afirmația conform căreia "Cauza națională ș...ț numai atunci se
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
incidentul ca închis." A doua zi, ziarele centrale publică două scrisori ale martorilor lui Stere adresate celui care i-a mandatat, precum răspunsul acestuia. În "Adevărul", ziar "independent", grupajul poartă titlul Afacerea Sterea - Scorțescu 22 și e introdus printr-o frază ce menține acuzația inițială, de delațiune, absentă din scrisori! Cea dintîi epistolă precizează că semnatarii ei, "nefiind în posibilitatea de a se înțelege cu martorii d-lui Scorțescu" (aceștia "au invocat pe de o parte calitatea de ziarist a clientului
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
prieten, tristă și adevarată, îmi strânge inima: Nu mă îngrijorează deloc viitorul, oricum sosește prea târziu". 1 A se vedea excelentul articol din Dictionnaire du corps (sous la direction de Michela Marzano), Paris, PUF, 2007, p. 651, de unde reproduc câteva fraze: Ť Le type normal ș...ț correspond ŕ une fréquence significative de fonctionnement pour un phénomčne donné. ș...ț Ce qui est atteint avec le type normal d'un phénomčne, c'est la compréhension de la régularité de son fonctionnement (le
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura lor, lupta lui Alexandru Chira cu fatalitatea actului de comunicare devine patetică. Nevoia preciziei și a acurateței ideilor îi complică halucinant discursul, conceptele se materializează, definiția se revarsă în epică, frazele se despletesc, iar vocea rece, dicția de tonomat și demonstrația ca o lamă de brici cresc, se umflă, asemenea aluatului pus la dospit, se inflamează și, pe nesimțite, trec din denotația austeră în tangajul poematic al unei epopei fără sfîrșit
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
care le semnează fac o impresie aparte din cel puțin două motive: mai întîi, fiindcă izbesc prin aticismul baroc al sintaxei folosite. Scrisul lui Ion Papuc are ceva din rafinamentul arhaic al scriitorilor de modă veche, rafinament vădit în lungirea frazei peste pragul obișnuit al modei actuale, dar și în imprimarea unui ritm lent, de curgere grea, care dă cititorului certitudinea unei profunzimi apăsătoare. Ion Papuc scrie profund, onest și fără calcule meschine. Iar desconsiderarea pe care o are față de scrisul
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
aruncă pe pagină cum le-ar veni la primul imbold al condeiului. Te izbește la ei grija migăloasă privind inserarea amănuntului discursiv, precuparea atentă pentru formulele introductive sau pentru încheierile politicoase, și mai ales tonul civilizat cu care își leagă frazele. Iar impresia stăruitoare este că acești oameni, scriind scrisori, fac cultură fără să-și fi propus asta, și culmea e că o fac de la sine, în virtutea simplei alcătuiri a ființei lor. Epistolele lor sunt culturale nu pentru că și-ar fi
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Caraion, Marcel Mihalaș, Florin Mugur, Nora Iuga, Petre Stoica, Mircea Ivănescu, Mihai Ursachi, Dinu Flămând sunt numai câteva nume din această panoramă a poeziei românești din anii comunismului. Simpla lor citare aproape că răspunde de la sine la întrebarea din prima frază a acestui articol. În perioada 1947-1980, în România a existat o poezie valabilă estetic, de mare diversitate tematică, scrisă de autori rafinați al căror nume ar putea face cinste celor mai exigente antologii. Iar eșantioanele care ilustrează fiecare temă supusă
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și plăcerea atingerii lui. Implicînd o deschidere totală a actorilor. Povestea lui Creangă pare că se face acum, sub ochii noștri. Cu pofta jocului în simțiri. Există teme sau fraze care provoacă mici ateliere de lucru, improvizații săltărețe, valuri de soluții, care mai de care mai spumoase. Și toate cu ouă, în jurul lor, despre ele. Despre cocoș și găină, despre începutul oricărui lucru, despre înțelesurile trebșoarelor, despre neînțelesul lor, despre
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
schimbat până acum de două ori scriitura și aria de aplicație, evidențiind în acest fel trei ipostaze sensibil diferite. Primul Poantă, afin cu Adrian Popescu și Ion Mircea, colegii săi, e un critic de poezie sagace, spirit independent, cu o frază strânsă, nervoasă, dar elastică, atent la formele modernității și la performanțele de expresivitate, un estet cu gustul rafinat al tradiției. Rezultatele acestei prime ipostaze sunt volumele de început: Modalități lirice contemporane (1973) și Poezia lui George Coșbuc (1976; eseu ce
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare la stat cu ochi ca de bou, harnic, darnic, milă mare făcč la streini, la slujitori. Cheltuič mult, să-ș facă nume, iar nu să strângă. Un generos în aparență, mânuind cu iscusință arma vremii, corupția. (A vremii
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]