1,822 matches
-
Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curînd sub raza caldă se usucă și se perde.” (VÎnătorul) Șoapta nopții se aude suspinînd Încetișor; Arborii prin Întuneric dau un freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi visează Împreună. Nici o mișcare-n frunze, și nici o adiere Nu tulbură În treacăt a nopței dulci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este, În fond, arhetipul eroticii sale. Ea este simbolul jovialității și al sănătosului realism al vieții. Rodica este fata nubilă, dar poate simboliza și freamătul materiei tinere. La celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de acele "momente muzicale" pe care prozatorul ține să le marcheze grafic cu ajutorul punctelor de suspensie (procedeu aproape didactic de a ilustra alternanța dintre fenomenele psihice conștiente și cele inconștiente). Pe itinerariul obișnuit, de fiecare vară, de la București la Fălticeni, "freamătul emotiv" ce prevestește imersiunea în timp începe să se manifeste "de pe la Pașcani", o dată cu recunoașterea (vizuală!) a elementelor specifice peisajului moldovenesc, cu natura și oamenii locului și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu bucurie, dau Cozonaci și ouă roșii La copiii care n-au. Hristos a înviat de Aurelia Pop Zori de aur, farmec sfânt, Murmur dulce pe pamant; Zvon de sfinte melodii, Cimitire cu făclii, Candele cu tămâieri Cântece de mângâieri. Freamăte și șoapte, Sunete de clopote Viorele pe vâlcele, Muguri pe rămurele, Ghiocei și toporași, Mielușei și iepurași; Puișori în pufișori, Stropi de-argint pe mărțișori, Ciripit de ciocârlii, Ouă roșii la copii; Și miresme-ncântătoare De cireși scăldați în floare
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
în zona Rio de Janeiro. Accesul pe stâncă este asigurat de cabine teleferice care îți oferă o vedere fascinantă, de sus, a orașului. Rio de Janeiro rămâne o destinație turistică de vis, în care nu te plictisești niciodată, cu un freamăt latin care animează orașul și îl face veșnic viu. Brasilia este noua capitala federală a Braziliei, preluând această funcție de la Rio de Janeiro. Orașul este situat pe un platou din interiorul Podișului Brazilian (Planalto de Goiás), în partea central estică
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
monografie, cea despre Liviu Rebreanu, ar fi mai puțin însemnată. Dimpotrivă, reprezintă, așa cum s-a spus, întâia exegeză a marelui prozator făcută din unghi modern. R. îl privește pe Rebreanu în perspectivă existențială, urmărind să facă înțeles procesul prin care freamătul interior și neliniștea s-au transformat în operă, devenind calm și obiectivitate. Cu alte cuvinte, tot spiritul creator este cel observat. Totuși, însușirile criticului își dau întreaga măsură în cartea Gogol sau Fantasticul banalității, unde reușește să evite ceea ce i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
ca orice scriitor autentic, el scrutează în amănunțime lucrurile, în cazul lui operele, degajat de ceea ce fusese dinainte știut. Pe deplin scriitor se vădește a fi R. însuși. Chiar faptul că practică o critică de participare, de unde și emoția și freamătul din voce, contribuie la aceasta. Emoția este stârnită și de contemplarea propriului abis, energia căutării se alimentează din tensiunea produsă la întâlnirea dintre entuziasm și scepticism, dintre vitalitate și oboseală. Criticul este un afectiv, dar și un ironic, iar ironia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
43: „Întrerupându-și Negura, trilogia războiului, pentru a scrie un roman al realității imediate, al realității revoluționare, Camilar ne arată În Temelia și realizarea visului: Începutul vieții noi În gospodăria colectivă. Într-adevăr, În Temelia, visul pe care cu atâta freamăt Îl visau eroii Nopților din Iunie prinde ființă. (Ă). Satul Mălini pe care ni-l Înfățișează romancierul trăiește Înfrigurarea, frământările ce preced Întemeierea unei gospodării colective. (Ă). Această Înfrigurare se desprinde din paginile - foarte multe - Închinate ședinței furtunoase cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai cum pămîntul din Efes se tălăzuia, zice-se, peste Sfîntul Ioan Botezătorul - are ceva misterios. Și e firesc ca deasupra acestor pajiști marine, a acestor întinse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alcătuind o singură stihie, nu le desparte decît sexul. Sus, aidoma unui țar sau rege, soarele părea să dăruiască acest văzduh blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui s-a sfârșit și că la capătul drumului nu sunt alți lauri, nu e altă ieșire decât aceasta: banală, ridicolă, prăfuită. Trage linie și din toate socotelile, n-a mai rămas decât freamătul jocului. Iubirile din tinerețe, pe care și le amintește, cum zice regizorul, cu patimă virilă, s-au pierdut în fața scenei pe care Actorul n-a vrut "s-o lase"... "Lasă scena" i-a spus cea mai cea dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată la Cannes 1977 cu Palme D'or). Lipsit de muzică singura secvență, "muzicală" este cea a bâlciului filmul e copleșit de o tăcere ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură: se aude, parcă, până și căderea fulgilor de nea, se aude asfințitul soarelui, se aude vântul care încearcă să înece în praf și zăpada pasiunile puternice ale oamenilor, timpanul ne e spart de ecoul tropotelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întreaga viață. A citi fără a judeca este zadarnic, a gîndi fără carte este periculos. O carte nu face rău nimănui, de vreme ce ea nu este nicio lege, nicio sentință . Andra Andrei CARTEA ȘI UNIVERSUL Ce este cartea ? Cartea este un freamăt de frunze căzut toamna, aripa albastră a unui cântec alinător de vioară o floare anume înflorită, dar și un prieten la bine și la rău, un profesor înțelept. Cartea este un obiect binecuvântat de Dumnezeu. Literele ei se aseamănă cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de cuvinte, sunete și imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne îndeamnă să citim cât mai mult pentru a ne hrăni sufletul și mintea. Andrei Obreja BUCURIA DE A CITI A venit toamna cea bogată și cu frunze presărată. Regina mândră
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și capătă gust amar de cenușă. Citind o poveste cu un final fericit, sufletul tău prinde aripi, înălțându-se parcă până la cer. Într-adevăr, este o plăcere să citești o carte, să pătrunzi în intimitatea ei. Cartea este ca un freamăt de frunze, ca o apă cristalină ce curge ușor, ca un trandafir frumos mirositor, ca un cântec de leagăn. Drumul tuturor cărților duce către înțelepciune. De aceea, îți va fi greu să te dezlipești de citit. Toți am fost fascinați
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
scrie și ei. Bucuria mea de a citi este imensă, pentru că ori de câte ori am timp liber citesc o carte. Ea se numește Micul detectiv. Citind-o, eu mă transpun în locul personajelor și particip alături de ele la întâmplări. Cartea este ca un freamăt de frunze. Ea este lumina vieții, un prieten fidel care nu te va supăra și nu te va înșela niciodată. Grandoare și măreție, cartea este poteca presărată cu pietre scumpe, care duce spre Paradisul cunoașterii. Bucuria de a citi este
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de cuvinte, sunete și imagini, cartea este un univers al închipuirii și al esențelor greu de definit. Prin aceasta, ea devine unică, una dintre marile plăceri ale tuturor oamenilor. Cuvintele cărții curg lin ca apa cea neobosită, ne încântă cu freamătul de frunze și fâlfâitul aripilor ce le îngână și ne îndeamnă să citim cât mai mult pentru a ne hrăni sufletul și mintea. Andrei Obreja *** Subliniind importanța pe care cultura o are în evoluția unui popor, un mare îndrumător al
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
alături de maeștri sacri ca: M.Eminescu, I.Creangă, T.Arghezi sau poeți și prozatori ai zilelor noastre. Ei căutau să ni-i aducă în fața noastră pe toți aceștia și pe mulți alții, prin intermediul unui singur obiect : CARTEA. Cartea este un freamăt de frunze, este o aripă albastră, este o prietenă de nădejde care te îndrumă corect pe drumul vieții, este un laborator de idei, cartea este lumina vieții. Eu o consider hrana sufletului și a minții noastre. Ce ați simțit, dragi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și de calitatea vieții. Ceea ce diferențiază În mod clar atmosfera În Europa și America zilei de azi, este ca Europa este ocupată pregătindu-se pentru o nouă eră, În timp ce America Încearcă disperată să se agațe de cea veche. Este un freamăt În Europa, un sentiment al noilor posibilități. Desigur, acest sentiment variază În intensitate de la o țară la țară și de la regiune la regiune și chiar Între tineri și cei mai În vârstă. Există de asemenea și zone semnificative de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă? O trăsnaie surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci și febrile, multă vreme după lectură... A freamăt... A neuitare. Ovidiu Lazăr *** Stau și mă gândesc cum să fac această operație matematică: să scad din cei 70 de ani de Teatru, pe unde să-i înghesui pe-acolo, să fie și ei cumva. Mă ajută prietenul și colegul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Arghezi îi tipărește câteva poeme în „Bilete de papagal”, în același an semnează în „Falanga” și în „Ritmuri” din Brașov. Din 1930 până în 1937 va colabora la „Gândirea” și, fără consecvență, la „Cristalul”, „Luceafărul literar”, „Flori de crâng”, „Raza literară”, „Freamătul vremii”, „Sepia”, „Bobi”, „Discobolul”, „Litere”, „Viața literară”, „Herald”, „Frize” (Brașov), „Luceafărul literar și critic”, „Sfarmă-Piatră”, „Azi”, „Îndreptar”, „Vocea Buzăului”. În 1931, sub pseudonimul Sandu Viroagă și în colaborare cu Nicolae Mihăescu, scoate placheta Îngerii pământului. Nichifor Crainic îi oferă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care Înaintează. Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]