3,503 matches
-
vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându-se în marginea studioului, până când lemnul rece, muchia ascuțită îi intrase în carne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prieteni, nu experți, pentru îndeplinirea unei sarcini dificile; doresc dezvoltarea de relații calde și armonioase cu cei din jur. Caracteristicile persoanelor cu nevoia de putere dominantă sunt: evită situațiile în care pot avea slăbiciuni; le place să câștige și sunt furioși atunci când pierd, se angajează în situații competitive; urmăresc să-și impună punctul de vedere, îi influențează și îi persuadează pe ceilalți; comandă, pedepsesc, dau ordine. Potrivit predicțiilor lui McClelland, țările în care nevoia de realizare este ridicată vor continua să
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat. Ruby se puse în mișcare cu gravitate. Când se apropie de usă, Tom o strânse de braț. Apoi se uită la fața furioasă, ciupită de vărsat, a fratelui său, dar nu rosti nici o vorbă. În acea clipă, intră în cameră Gabriel și, după expresia feței lui Tom, înțelese că Brian îi povestise. — Și ce-i cu fata? întrebă Gabriel cu veselie forțată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric. Nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și etala bunăstarea și actualul ei mod de viață sofisticat. Mama adoptivă își făcuse un titlu de glorie din a nu se arăta interesată de viața lui Pearl. În schimb își plângea tot timpul de milă. Pearl plecase scârbită și furioasă. Nefericitele amintiri răscolite și aduse la suprafață îi treziseră dorința de a pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noastră reuniune de familie, cu excepția Crăciunului. Și știi cât îmi place masa de Crăciun. — Și tu știi cât de mult îmi displace mie! Și Alex o detestă. Adu-ți aminte cum ne-a stricat toată seara anul trecut. Nu fi furios, eu trebuie să organizez excursia, pentru că altfel n-ar face-o nimeni, tot așa cum eu trebuie să organizez masa de Crăciun, pentru că altfel n-ar face-o nimeni. Și după ce-o organizez, vă bucurați cu toții. Te amăgești singură. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la fel de gratuite ca și când ai afirma că-i posedat de diavol. Pe el îl macină ceva mult mai vrednic de milă, ceva ca o boală, ca o nevoie inexorabilă, ca obsesia sexuală, ca o foame de ceva, o foame obsesivă, vinovată, furioasă. Acum știe foarte bine că nu se va realiza în viață în nici un fel, că nu va face nimic din viața lui. E realmente o figură patetică. Dacă George ar fi un personaj de roman ar fi o figură comică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea și libertatea. El m-a mințit și lucrul ăsta e atât de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice fel de scrisoare, pentru că oricum i-aș scrie tot am s-o dau în bară, după aceea am să înnebunesc de părere de rău. El e cel care mă interesează, mă interesează ce gândește despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu seama că-l urmărea o fată foarte stranie. Dumnezeu știe cine o mai fi intrat în grădină, dar nu putea face nimic. Era neliniștit, ros de remușcări și furios. I se adresă fetei din spatele lui: — Hello, ce cauți aici? De fapt mă întreb ce caut eu aici. Draperiile din salonul casei Belmont fuseseră trase, dar fereastra mare de pe palier, prin care se zărea o parte din scara albă, împrăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au fost imprudente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au fost imprudente. Emoțiile lui George când se strecurase în casă prin pivnița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc pe John Robert, pe Hattie, pe George, pe Emmma, pe el însuși. Își scormonea creierii căutând să înțeleagă în ce fel „planul secret al lui John Robert în privința lui și a lui Hattie ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de o eroare, că ea nu văzuse niciodată vreo vulpe, nici sălbatică, nici domestică, și că în grădina ei nu există nici o vizuină. Se simțea speriată și hăituită, de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip straniu și rău prevestitor, se pomeni că e incapabilă s-o facă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tu nu bei? Nu, mulțumesc. — Gabriel mi-a cerut să vin. De când avusese loc scena cu George, în după-masa aceleiași zile, Brian și Gabriel se ciondăniseră întruna. Gabriel fusese la început extrem de deprimată și apoi, spre surprinderea lui Brian, extrem de furioasă din pricina insinuării lui că, la mare, și-ar fi expus deliberat sânii spre beneficiul lui George. Brian își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel nu mai contenea cu reproșurile, se înfuriase la rândul lui. Repetaseră întreaga obișnuită ceartă sterilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai bine este să fac calea întoarsă și să urmez șoseaua statală. O strig pe Luiza, dar nu mă aude. Intorcându-mă, mă rătăcesc printre vii. In depărtare, aud zgomotul șoselei și încerc să mă îndrept într-acolo. Dar un lătrat furios al unor câini de la o casă pe care nu o văd din cauza copacilor, mă determină să bat în retragere și să caut o altă cale de ieșire. Incerc prin altă parte, zărind în față două persoane ce se plimbau, probabil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ar fi dat drept fratele defunctului cu scopul de a-și depune propria candidatură la tron; demascat de un oarecare Otanes, a cărui fiică se afla în haremul regelui, Gaumata ar fi fost masacrat laolaltă cu magii săi de poporul furios, eveniment de la care a rămas ca amintire o sărbătoare comemorativă legată de sărbătoarea Anului Nou. În orice caz, dacă pûrîm și numele mai sus-menționate fac trimitere la Babilon, povestirea se desfășoară la curtea persană a lui Asuer (adică Xerxes, 486-464
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nu? În mijlocul detașamentului încolonat, colegul lor, Marcu, tot cu ochii la casa celor două Iepe, se poticnea de călcâiele colegului din față, se dezechilibra și îl împiedica pe cel din urma lui, și tot așa. Instructorul se răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans. Învolburatul Miletin, odată Niciodată n-am înțeles Îmbrățișarea ta blândă, Unde voiai să mă duci Cu apa aceea crescândă? Candoarea unui singur copil Nu cred că te-ar fi liniștit Când năvăleau, năvăleau Furioasele ape, de neoprit. Poate glasul acela ascuns Insistând te-o fi supărat, Când zorii de-april ne-au surprins Poate credința mi-ai încercat. Aș vrea acum să te-ntreb Pe unde și cât ai umblat? Ai rămas atât de
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar și de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenție, vom observa că atunci când suntem anxioși sau supărați, furioși sau geloși, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut. Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menținerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza și starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu înțeleg
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Ingrid. - Trebuie să mănânci tot din farfurie! Spune „Buna’’. - Nu mai pot, se smiorcăie Ingrid. - O să-ți dau să mănânci ca la un bebeluș! Te rog! Încă o îmbucătură, de dragul meu... Înghite odată! - Nu mai pot! Nu mai pot! Strigă furioasă Ingrid. Deodată aude un foșnet: Miauuuuuu, miauuuuu! - Sunt eu prietenul tău. Doresc să fii mai veselă, să nu mai plângi. Ingrid este încântată de pisoiul ei drăgălaș. - Dar tu de unde ai apărut? - De după gard. Am fost hai hui prin cartier
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
o cutie cu biscuiți și o lăsase pe masă afară. O, vai! Cutia este goală! Pe jos vede câteva firimituri. Ingrid merge pe urmele firimiturilor și să vedeți, că urmele duceau la căsuța lui „Mio-Mao”. - Să-ți fie rușine! Strigă furioasă Ingrid. Frumos ajutor! Eu care am crezut că ești un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu! Sunt prietenul tău, motanul. Ți- e cam foame? Ei, să vezi! Totuși sunt un bun prieten. Să știi că mai e
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg cu bicicleta. Ajuns acasă, am aruncat-o într-o magazie și din ziua aceea cariera mea de ciclist amator s-a încheiat. Lamentabil, după cum vedeți. A doua pasiune a fost șahul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis continuam să aud țipetele păsărilor. Și parcă un cârd de ciori, în loc să se întoarcă la marginea mlaștinii, au tăbărât pe mine furioase și m-au orbit cu ciocurile și cu ghearele. Cum să mai ies orb din mlaștină? mi-am zis. Dacă voi porni, voi luneca în primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii. Atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]