11,568 matches
-
capul peștelui. încă zbătîndu-se, corpul/ ateriza într-o oală uriașă peste celelalte corpuri de pești. pentru a se încălzi,/ femeia își vîra mîna în gura calului negru". Infrarealul: o infernalizare a cotidianului, o scufundare în groază a banalului. Dar Angela Furtună nu pregetă a trece de la infrareal la suprareal. Suspectată, hărțuită, rejectată, ipostaza rațională caută a contrablansa talgerul spontan-sumbru, atroce. Se ivesc ,filosofeme" lejere, cu alură ocazională, deși sînt, poate, îndelung ruminate: ,lagăre și pacienți ai unei minuni. disecție. o nevroză
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele mațele alveolele". Senzualitatea corespondențelor se cumpănește cu saltul în vid al ființei... Vedem în producția pe deplin matură a Angelei Furtună una din creațiile de seamă ale poeziei române de azi.
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
transmis de la Strasbourg, mi s-a consolidat părerea că modulațiile vocii sale sunt indescriptibile, mai ales la pronunțarea cuvintelor în engleză. Aveau ceva - modulațiile, evident - între bolboroseala mării în spatele Cazinoului din Constanța și gânguritul albatroșilor în Portul Tomis la apropierea furtunii. Și cum stăteam noi - Haralampy și cu mine gândind profund, ceea ce ni se întâmplă rar, e drept - deodată prietenul zice: -Cred că engleza domnului Băsescu se pretează foarte bine la înjurături în limba germană... I-auzi-l, Doamne! De fapt, așa e
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
pe stratul de frunze uscate, unul dintre ei, probabil Mormocea. Fiindcă Țaporea, ca orice element de dreapta, avu un ghinion de adaptare, acela ca să-și frîngă doi canini și trei incisivi, încercînd să prindă în cădere o veveriță grăbită din cauza furtunii, ce-i trecuse ca o nălucă prin dreptul botului și se ascunsese iute într-o scorbură cu vedere centrală proprie." Pe lîngă meșteșugul pe care-l pune în strunirea calabalîcului personajelor lui (mame, bunici, soți, angajați cu veleități de slugoi
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Le Grand Jeu al suprarealiștilor, prin scrierile lui Charles Sanders Pierce, logician american de secol XIX, prin ,viziunile" lui Jacob Böhme, ori prin fenomenologia lui Husserl. E, în cartea pe care o ,vorbesc" împreună Basarab Nicolescu și Michel Camus, o ,furtună" de nume și de teorii pe care poți fie să le urmărești ca discipol avizat al acelorași maeștri, luați la rînd (lucru nu prea la-ndemînă), fie să citești, pur și simplu, întreaga înșiruire ca pe un jurnal de formare ceva
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
major, nu doar inspirat, al montării. Amplifică, de fapt, și jocul cu ficțiunea, cu transa, cu visul, cu imperfecțiunile, cu spectaculosul, cu credibilul și incredibilul. Pe scenă este improvizată, primitiv, o altă scenă, deformată, parcă, de un vînt, de o furtună. În urma furtunii care a învîrtit și sucit totul, revenirea din ceruri pe pămînt a modificat amplasamentele știute și normalitatea lor. Teatrul este delabrat. A căzut strîmb, pe oblic, ca un paralelipiped ciudat, de aceea, fiecare spectator vede puțin din altă
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
doar inspirat, al montării. Amplifică, de fapt, și jocul cu ficțiunea, cu transa, cu visul, cu imperfecțiunile, cu spectaculosul, cu credibilul și incredibilul. Pe scenă este improvizată, primitiv, o altă scenă, deformată, parcă, de un vînt, de o furtună. În urma furtunii care a învîrtit și sucit totul, revenirea din ceruri pe pămînt a modificat amplasamentele știute și normalitatea lor. Teatrul este delabrat. A căzut strîmb, pe oblic, ca un paralelipiped ciudat, de aceea, fiecare spectator vede puțin din altă perspectivă. Cu toții
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu. 2516. Adevărul este părintele păcatului. 2517. Adevărul este pustnicul Morții și călăul Vieții. 2518. Adevărul este liniștea de dinaintea furtunii. 2519. Adevărul nu primește niciodată oaspeți la masa cunoașterii sale. 2520. Adevărul nu a îmbrățișat niciodată mai mult decât o singură cunoaștere. 2521. Adevărul va fugi mereu de tine fiindcă nu te poate cunoaște. 2522. Adevărul nu se poate sparge
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
poemul cu orgoliul visului în perfecțiunea momentului adâncit fragilitatea poeților este testată de puterea lor de seducție în metafore cu efect spectacular de nestins sunt stelele când aprind noaptea sub umbra ta incendiar După tine ce mai putem păstra din furtuna stelară inima mea mușcă intimitatea luminii cu un roman nescris ultima amintire a verii ai luat-o pe garanție cu tine în timp ce ochii mei tranșează distanța vinovată în culoarea frunzelor de arțar umbra ta șterge cerul de ploi cu aripi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
străvechi, numără totul și tace, pe când în pământ cineva scrâșnind se întoarce. Schimbări magice Secvențele pe sticla translucidă cădeau una câte una pe albul perete al memoriei mele mereu circumspecte. Atunci, fără să bat istoric în ușă intram ca o furtună cu iarna pe un umăr fierbinte. Mă scuturam de scântei galbene și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Adunate în coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de vârstă Insula se tot micșorează Fără somn, îi cercetez malurile Cu satnavs pe hărți virtuale Aerul e-ncărcat de mânie Furtuni mici...furtuni mari... Apar și dispar la întâmplare După anotimp colectez Amintiri zadarnice Prea personale să fie împărtășite Satul meu se tot micșorează Cunosc mai multe locuri ca înainte și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coș de nuiele Sub copacul aspru al vieții Colțuri de minți viagere Picături de tăcere O problemă de vârstă Insula se tot micșorează Fără somn, îi cercetez malurile Cu satnavs pe hărți virtuale Aerul e-ncărcat de mânie Furtuni mici...furtuni mari... Apar și dispar la întâmplare După anotimp colectez Amintiri zadarnice Prea personale să fie împărtășite Satul meu se tot micșorează Cunosc mai multe locuri ca înainte și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de azi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vînduseră unui negustor de vechituri cînd ultimul bărbat din familie murise. Ea învățase să recupereze din ploaie vocile pierdute în trecutul casei, vocile cele mai pure și îndrăgite. Astfel încît a fost o noutate surprinzătoare și minunată noaptea aceea de furtună cînd bărbatul care deschisese de atîtea ori grilajul de fier păși pe cărarea pietruită, tuși în prag și bătu de două ori în ușă. Cu chipul adumbrit de o tulburare de neînvins, ea făcu un ușor gest cu mîna, își
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
fier se hotărîse să intre. Femeia se întoarse cu lampa, urmată de cel de curînd venit; o puse pe masă, iar el - fără să iasă din cercul de lumină - își scoase haina de ploaie, întorcîndu-și spre perete chipul răvășit de furtună. Atunci, ea îl văzu pentru prima oară. La început îl privi țintă. Apoi îl măsură din cap pînă-n picioare cu o privire stăruitoare, temeinică și gravă, de parcă ar fi cercetat o pasăre, nu un bărbat. În cele din urmă își
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
la patru și cinci, să vadă de la fereastră trenul trecînd. Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se adesea, găsise în cele din urmă casa pierdută în furtuna dezlănțuită. Bărbatul prinse să-și descheie cămașa. Își scosese bocancii și stătea aplecat deasupra mesei, uscîndu-se la căldura lămpii. Atunci cealaltă femeie se ridică, se duse la dulap și se întoarse la masă cu o sticlă pe jumătate plină și
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
-i tot același care deschidea grilajul de fier, oricum e ca și cînd ar fi". Și, legănîndu-se mai departe, pe cînd el o privea, se gîndi: ,Moș Laurel l-o fi invitat să vîneze iepuri în livadă". Înainte de miezul nopții furtuna se înteți. Cealaltă își trăsese scaunul lîngă balansoar și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
trăsese scaunul lîngă balansoar și amîndouă rămăseseră nemișcate, în tăcere, contemplînd bărbatul care se usca deasupra lămpii. O creangă rebelă din migdalul vecin bătu în geamul cu cerceveaua stricată, și aerul din încăpere se umezi, invadat de o răbufnire de furtună. Ea simți avîntul tăios al grindinei, dar nu se clinti, pînă cînd văzu că bărbatul scurse și ultima picătură din pahar. I se păru că în priveliștea aceea era ceva simbolic. Și atunci își aminti de moș Laurel, războindu-se
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
E greu de spus, în acest context, cine blasfemiază și cine e cucernic. Dl Arăpașu ar trebui să fie ultimul dintre cetățenii României care dă cu piatra. După felul în care a știut să se mențină pe creasta valului, în ciuda furtunilor care au zgâlțâit periodic zona religiosului, e clar că avem de-a face cu un personaj plin de însușiri. Că ele vor fi mai mult tehnici combinatorii și mai puțin lucrări ale spiritului, e o fatalitate: felul în care a
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
Simona-Grazia Dima Chiar și fără fulminanta dedicație (publicistică și ostentativă, așadar superfluă), ultimul volum al Angelei Furtună își etalează cu maximă claritate fondul referențial prin însuși corpusul poemelor. Este evident, o poezie pentru care tematica reprezintă un element vital, mai ales că este încărcată de un dramatism profund: ultragierea biografică și sufletească subsecventă evreității, ideologia mutilantă (în
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
pereche ilustră de principii active din mistica iudaică: o facem întrucât și fondul cultural, axat preponderent pe o asimilare intelectuală remarcabilă a curentelor spirituale (demers ecumenic sui-generis, în fond) constituie, în egală măsură, o urgență a expresiei poetice proprii Angelei Furtună. Dacă stâlpul rigorii, Boaz, ar simboliza stringența, dar și stridența sloganurilor intelectualiste și sociale din poezia ei, stâlpul îndurării ar putea fi întruchipat de aerul de idealitate, noblețe și puritate al acesteia, ca și de poeticitatea ce topește fibrele raționalismului
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
stâlpul îndurării ar putea fi întruchipat de aerul de idealitate, noblețe și puritate al acesteia, ca și de poeticitatea ce topește fibrele raționalismului în plasmă lirică. Gesticulația moralizatoare în exces, ca și profunziunea culturală ar fi putut ucide poezia Angelei Furtună, care își trăiește însă firesc rostirea cu toate împovărările ei, poate în virtutea unei percepții de tip tradițional, conform căreia omul nu era scindat, credința nu era separată de rațiune, abstractul de concret, culturalul de existențial. Pilduitoare este, în acest sens
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
prin care specia îl ademenea către implozia/ hematiilor pline de remembrare" (omul hipermnezic). Se întâmplă și ca unele cuvinte să fie scrise eronat: capuri de pește (p. 13), "în care să se contempleze" (p. 28) etc. Dincolo de aceste inadvertențe, Angela Furtună este o poetă puternică, de o profundă și netrucată intelectualitate, înzestrată cu o infatigabilă imaginație, precum și cu o mare disponibilitate afectivă.
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
tine, de nu cumva el nu este în întregime decât sentiment, încât n-o pot scoate la capăt cu el. Te iubesc atât de mult, atât de plenar, încât, în acest sentiment, mă transform într-un obiect parcă scăldat în furtună, și simt nevoia ca ea să mă ridice, să mă culce pe o rână, să mă atârne de picioare cu capul în jos - sunt înfășat în ea și devin un prunc, primul și singurul din lume, apărut prin tine și
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
sunet nearticulat, pe care, suflecându-ți mânecile, poți să-l scoți din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit. Stau și citesc așa de parcă tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
intelectualii români care ar trebui executați. Nefericita poetă basarabeancă și-a irosit prestigiul. Cu cîțiva ani în urmă numai un sfert din insultele descalificante pe care acest așa-zis bărbat politic le-a rostit la adresa ei ar fi produs o furtună de proteste în presa de la București și de la Chișinău. Poeta, care s-a înregimentat în partidul acestei făcături literare, și-a pierdut între timp aura de conștiință națională a Basarabiei. Nu mai e nici un personaj politic ascultat. Se știe despre
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]