2,337 matches
-
se însoare cu ea. Ca să aibă grijă de ea. Și ca să rămână pe veci în mrejele sale. Glasul era același, dar ea era diferită. Părea foarte liniștită, stând la masă cu ceașca de cafea în față, uitându-se la el gânditoare, cu ochii aceia albaștri inconfundabili. Îl fixă cu privirea chiar și când luă o gură de cafea, punând apoi ceașca cu grijă pe farfurioară. Până la urmă, el fu cel care rupse tăcerea. — Ce faci aici? întrebă. — Îmi beau cafeaua. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cred că o să aibă chef de sărbătorit după ce că și-a distrus viața. —Trebuie să aibă investiții în afara firmei, zise Mischa. Nu e proastă. —Bine, dar cât de mult poate să aibă? Oare va fi nevoită să vândă casa? zise Courtney gânditoare. E superbă. Mischa o privi întrebătoare. Doar nu ai de gând să te oferi s-o cumperi, nu? Țin minte că voiai s-o cumperi mai demult, dar ți-a luat-o înainte. Cu răbdarea treci marea, cită Courtney. —Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
au confiscat Acura, spuse ea posacă. —Și? — Am nevoie de o mașină. — Mai există și Priusul, îi aminti el zâmbind, iar apoi deveni serios. Am putea să ne întoarcem în Irlanda. Femeia își îndoi genunchii sub bărbie și îl privi gânditoare. Știu că e și asta o opțiune. Deși, cum spuneam, în prezent, totul în Irlanda e foarte scump. Când eram înstăriți și puteam să cumpăr tot ce doream, nu era o problemă; dar în situația noastră de acum, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
egoistă și n-ar fi trebuit s-o spun. —Neil, înfumurată poate nu sunt - ce rost are când nu ești frumoasă de pici? Dar sunt egoistă. Sunt foarte egoistă, doar că nu mi-am dat seama. Mă credeam profundă și gânditoare și așa mai departe. Dar nu eram decât obsedată de propria mea persoană. Mă simțeam urgisită pentru că prietena mea fusese puțin afurisită și tipul pe care îl iubeam nu mă iubea la rândul lui! Cât de penibil poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ales că era vorba și de o grămadă de bani. Înainte de a-l da pe criminal pe mâna autorităților, Îmi vei recupera bunul. Ei nu trebuie, cu nici un chip, să pună mâna pe el. — Despre ce anume vorbim, mai exact? Gânditor, Six Își puse mâinele una Într-alta, apoi le desfăcu, ca pe urmă să-și Încrucișeze brațele În jurul corpului, cum face o fată cu eșarfa la o petrecere. Mă privi Întrebător. — Confidențial, desigur, am mormăit. — Bijuterii, Îmi răspunse. Vedeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de spermă, care aveau aceeași grupă sanguină cu cea a bărbatului. Cred că avuseseră o seară de pomină. A, și ea era Însărcinată În opt săptămâni. Asta e, lumânarea plăpândă a vieții arde foarte puțin. — Însărcinată, am repetat eu cuvântul gânditor. Illmann se Întinse și căscă. — Da, zise el. Vrei să știi ce mâncaseră la cină? — Nu, am răspuns eu cu fermitate. Spune-mi, În schimb, ceva despre seif. Era deschis sau Închis? — Deschis. Făcu o pauză. Știi, e interesant, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
E de presupus că mai ai niște cunoștințe pe la ziare, pe la ministere, nu? Ea aprobă din cap. — Se Întâmplă să știi pe cineva la DAF, Departamentul de Muncă? Reflectă puțin, jucându-se cu nasturii de la jachetă: — Era cineva, zise ea gânditoare. Un fost iubit, un tip de la SA. De ce Întrebi? Dă-i un telefon și spune-i să te invite În oraș În seara asta. — Dar nu m-am mai văzut și n-am mai vorbit cu el de luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
luase Înainte, căci spuse: — Poate că femeia asta era amanta lui Pfarr, aceea pe care o caută poliția. Vera sau Eva, nu mai știu cum o cheamă. — Și să fie amestecat Haupthändler În asta alături de ea? Mda, am zis eu gânditor, s-ar potrivi. Poate că Pfarr Îi dă papucii amantei sale când află că soția lui e Însărcinată. Perspectiva apropiatei paternități e cunoscută ca având capacitatea de a le băga mințele În cap unora dintre bărbați. Dar asta Îi strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întrebări simple, corect? El ridică din umeri și băgă banii În buzunar. — Dieter Helfferrich e aici În seara asta? — Dieter Roșcovanul? — Mai sunt și alte culori? Nu s-a prins el de poantă, așa că am lăsat-o moartă. Păru foarte gânditor pentru o clipă, ca și cum s-ar fi Întrebat dacă șeful frăției „Puterea Germană“ avea sau nu să se supere pe el că a fost identificat În acest fel. Luă decizia corectă și răspunse: — Da, e aici. Anticipând următoarea Întrebare, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fie amestecată În treaba asta până peste panglica de la pălăria ei. Cred că plănuiește să plece În străinătate la noapte, așa că mai bine ați Începe să vorbiți. Nu mai e prea mult timp. Pentru o clipă, Marlene Își mușcă buza gânditoare, cu ochii privind În gol la alergători În timp ce aceștia se aliniau la linia de start. Rămase nepăsătoare la agitația entuziastă a mulțimii, care fu Înlocuită de liniște atunci când se ridică pistolul de start. Când Împușcătura dădu semnalul de Începere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra, dar am poruncă să nu încalc granița Ținutului. Dar, dacă veți avea nevoie de puterea mea, vă dau acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să spun că îi invidieză libertatea. Eu sunt legată aici de ăștia doi, în timp ce el stă în ditamai hotelul și doarme o noapte întreagă fără să fie întrerupt și are parte de intimitate. Ce n-aș da... se liniști ea, gânditoare. Ceva mai târziu, în pat, după ce încuiase furioasă ușile și ferestrele, Clodagh începu să se gândească la ce spusese Ashling în legătură cu faptul că Dylan ar putea pune ceva la cale. Nu ar face așa ceva, nu? Nu ar avea o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dintre el și ușa de la intrare, disperată să intre mai repede. Păi, nu chiar. Doar câteva chestii pentru muncă, știi tu. Îi venea să își dea o palmă. De unde să știe el? — Cum e vorba aia? spuse el, mijind ochii gânditor. Nu te îmbrăca pentru slujba pe care o ai, îmbracă-te pentru slujba pe care ți-o dorești. E corect? Ashling era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o încurca rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știa ce să facă. Poate că până la urmă a meritat să iasă în hainele astea oribile. În timp ce se îndepărtau, Lisa șopti: —Vezi? Ține minte doar, ei sunt mai înfricoșați de tine decât ești tu de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în seamă de votcă pe care le sorbea. Și că tot veni vorba... O chelneriță apăru instantaneu lângă ea. —Votca este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Barney a murit i se păruse foarte ciudat lui Ashling. Chiar șocant. Deși argumentul lui Clodagh, acela că avea și ea sentimente, părea rezonabil. Dar acum, în contextul grijilor lui Dylan, devenise din nou suspect. Nu știu. Poate, spuse Ashling gânditoare. Dar e greu să ai grijă de copii. Foarte solicitant. Și dacă tu trebuie să muncești până târziu... Dylan se aplecase în față, ascultând-o pe Ashling ca și cum i-ar fi putut prinde cuvintele din zbor sau le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
copii. Ce putea fi mai drăguț? —Scuze, repetă ea, și se apucă să studieze serios meniul. Înțeleg ce vrei să spui, recunoscu ea. Oh, au scoici. Și sufleu de brânză de capră. Drace! Ce iau? —Aperitiv sau supă? spuse Dylan gânditor. Asta e întrebarea. —„Sau?“ îl provocă Clodagh. Ce este acest cuvânt „sau“? Cred că ceea ce vrei să spui este „și“. Cu disperarea omului care nu iese prea des din casă, Clodagh a comandat în exces, hotărâtă să se bucure la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să insiste. Totuși, era mișcată de nesiguranța lui și, din senin, nevoia de protecție își făcu loc în inima ei. Serios, spuse ea încet. Sunt aici cu tine doar pentru că vreau să fiu. Nu am alt motiv. —OK, spuse el gânditor, după care începu să râdă. Te cred, ai o figură sinceră. Ashling strâmbă din nas. —Dumnezeule, ce grozăvie, spuse ea, arătând către halba lui goală de bere. Mai vreți ceai, părinte? —Ce? Nu, Ashling, trebuie să te rog ceva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și nu stau față în față, stau unul lângă altul și refuză să se uite unul la celălalt. Și chestia cu mâncatul tortului - bărbățoii se tem că asta e prea feminin. Homosexualii sunt mult mai relaxați. Marcus își miji ochii, gânditor. — Dar uite, Ashling, poartă pantaloni de piele și au câte o cască fiecare alături, pe podea. Dacă aș spune că sunt motocicliști germani sau olandezi care fac turul Irlandei? — Bineînțeles, spuse Ashling, dintr-odată lămurită. Sunt străini. Bărbații străini au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vreme, începu să vorbească. Pleacă de la ceva anume, presupun. Cunosc un băiat fără casă. Boo, cel din fotografii, îți amintești? El a făcut problema asta reală pentru mine și asta îmi rupe inima în bucăți. După o tăcere, Jack spuse gânditor: —Știi, am putea să îl angajăm. Îl luăm de jos, adică îl putem face curier pentru postul TV. —Dar nu poți angaja pe cineva pe care nu-l cunoști. Îl știu pe Boo. —De unde? —L-am văzut pe stradă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu mă întorc. Ea nu anticipase asta. În nici unul dintre scenariile ei. —Dar de ce? Nu îl credea cu adevărat. Pur și simplu nu vreau. Dar ai fost distrus de ce... ăăă... am făcut... eu. — Da, credeam că voi muri, aprobă el gânditor. Dar presupun că am trecut peste, pentru că acum, dacă mă gândesc la asta, îmi dau seama că nu mai vreau să fiu căsătorit cu tine. Ea începu să tremure. Așa ceva nu se întâmpla. —Și copiii? Asta l-a atins. —Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai departe și el apăruse din nou. Pentru că ești cea mai bună, spuse el simplu. Alt zâmbet uimitor. Ea își azvârli cheile pe masa din bucătărie. Cam târziu să spui asta, zise ea țâfnoasă. Abia am divorțat. —Știu, spuse el gânditor. Mă simt de căcat în privința asta. M-a dat peste cap în ultimul hal! Oricum, nimic nu ne oprește să ne căsătorim din nou, rânji el. Vorbesc serios, adăugă el, când ea îi aruncă o privire care îl acuza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poliția a făcut anunțul oficial. Dar idiotul crede că-i merge și când e vorba de o crimă, atâta timp cât e o știre la mijloc. Dezgustat, Leslie se opri o clipă. — Și, În orice caz, scrie numai prostii. Logan Îl privi gânditoare. — Ai cumva idee cine i-a spus că l-am găsit pe David Reid? Bătrânul reporter clătină din cap. — Habar n-am, dar dacă aflu, vei fi primul care va ști! Mi-ar face o plăcere deosebită să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
multe din jucării arătau ca și cum ar fi fost pentru un copil de cel mult trei ani. Poate că doamna Erskine nu voia ca micul ei Richard să crească? — Crezi că ea l-a omorât? Întrebă Watson, văzându-l că privește gânditor grădina Îmbibată de apă. — Nu, nu prea cred. Dar dacă se va dovedi că ea făcut-o și noi nu ne-am dat seama... Ziarele or să ne facă bucăți. Despre tată ce se știe? Vecinii spun că a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]