2,053 matches
-
străbată, în timp ce dinspre fluviu se ridica un zgomot, nemărginit și totodată slab, de ape răscolite. Scârțâitul deveni uniform, zgomotul de ape crescu și mai mult, apoi se preciza, pe măsură ce lanterna se apropia. Acum se putea vedea bine cercul de lumină gălbuie care o înconjura. Nimbul acesta se lărgi treptat, apoi se micșoră din nou, în timp ce lanterna strălucea în ceață, începând să lumineze, deasupra și în jurul ei, un fel de acoperiș pătrat din ramuri uscate de palmier, sprijinit la cele patru colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu uimire din patul lui la încăperea în care se afla. Pereții mari erau proaspăt spoiți până la jumătate cu o vopsea întunecată. În partea de sus fuseseră cândva albi, dar acum erau acoperiți până în tavan cu un strat de var gălbui și scorojit. Paturile erau așezate pe două rânduri, câte șase de fiecare parte. Numai unul era desfăcut, la celălalt capăt al rândului în care se afla el, și acela era gol. Dar, auzind un zgomot din stânga, se întoarse către ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
binevoiască a-i hotărî soarta. Nici un fel de cuvânt de împotrivire nu putu îndupleca asprimea lui surâzătoare, și d'Arrast se văzu nevoit să promită că va mai chibzui. Apoi hotărâră să viziteze cartierul de lângă fluviu. Fluviul își revărsa apele gălbui peste malurile joase și alunecoase. Lăsaseră în urma lor ultimele case din Iguape și acum se găseau între fluviu și un povârniș înalt și abrupt, de care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care se agățau colibe de ramuri și de chirpici. În fața lor, la capătul povârnișului, ca și pe celălalt mal, începea, pe neașteptate, pădurea. Dar albia apelor se lărgea văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se către ieșirea grădinii. Trebuia să se întoarcă la fluviu și să se apuce de lucru. Dar la poartă îl aștepta Socrate, care discuta cu însuflețire cu un bărbat mic și solid, lat în spate, cu pielea de un negru gălbui. Era ras în cap, din care pricină fruntea-i, frumos boltită, părea și mai mare. În schimb fața lui lată și netedă era împodobită cu o barbă foarte neagră, tăiată pătrat. - El, campion, spuse Socrate în chip de prezentare. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se la ceasul de mână, care stătuse. Uimit de lumina puternică și de tăcerea ce se înălța din oraș, se întreba ce oră putea să fie. Cerul, de un albastru intens, atârna peste primele acoperișuri spălăcite. Vulturi urubu, cu penele gălbui, dormeau, țintuiți de căldură, pe casa din fața spitalului. Unul din ei se scutură pe neașteptate, deschise pliscul, se pregăti în chip vădit să-și ia zborul, plesni de două ori din aripile prăfuite, se înălță cu câțiva centimetri deasupra acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele ferestrelor erau toate Închise: un moment bun pentru o lapidare sau un linșaj. Rudele celor plecați se uitau când la autocar, când la ghid. Șoferul nici nu conta. Deodată, unul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un eșantion din pulberea nefolosită acum câteva sute de ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi permitea, și descoperi un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deodată, ca o linie de infanterie ascunsă până acum, Îngrămădită sub cel mai abrupt coborâș al pantei, aproape de baza costișei, din ierburile joase și bălării se Înalță ceea ce căutăm: o brazdă Îngustă, neregulată, de vârfuri de copaci, un val arboreal gălbui. Pentru mine, această pădure tainică, poate cea mai stranie din Întregul regat, nu se ridică de fapt ca o linie de infanterie. Se ridică asemeni unei năluci. Nu-mi amintesc acum Împrejurările exacte ale celeilalte, unice, Întâlniri cu ea; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
încredere în mine? zise languros, cu reproș, Getta 2. Nu eu te-am trezit acum? — M-ai trezit tu, e drept, da’ și dacă se scoală tovarășul comandant... — Hai că nu se scoală... șopti Getta 2 punând încetișor mâna ei gălbuie pe carcasa lui caldă. Hai, spune-mi ce visați... Te rog... — Depinde... șovăi Stejeran 1. Dacă ți-ai făcut datoria, ți se dau vise cu litoralul, cu Stan și Bran... — Păi astea-s filme! exclamă Getta 2. — Cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe celălalt, am atârnat poza unui deșert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau până la orizont dune de nisip. În felul acesta, când mă închideam în camera mea, ceea ce se întâmpla din ce în ce mai des, aveam de ales între două imperii. Uneori, alegeam jungla. Alteori, deșertul. Simțeam nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înainte, dar m-am înșelat. M-a rugat numai din nou să-l aștept și, zâmbindu-mi, dispăru pe ușă lăsându-mă iarăși singur în încăpere. Spre deosebire de coridoarele întunecoase, camera în care mă aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și nu vroiam să-l dezamăgesc. — Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic „da”. Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o ținea la îndemână într-o căldare cu gheață. Am băut cu noduri o jumătate de pahar. — Într-o zi, spuse el, te voi ruga să-mi sculptezi și mie un bust. Deși un vrăjitor african
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu-se cu o manta ciobănească adormi într-o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
patru ori câte o mie de robi. Pe aceștia i-am adus la tine pentru că umblau pe-aproape. De aici îi voi duce la Mai-Baka. Auta se uita curios la un rob voinic și mărunt la statură, cu fața albă gălbuie, și la altul, tot scund, dar cu pielea stacojie, aproape smolită. Îi întrebă din ce țări erau aduși. Cei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul aproape de loc. Cel cu pielea albă gălbuie putea fi din răsăritul îndepărtat, își zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și mărunt la statură, cu fața albă gălbuie, și la altul, tot scund, dar cu pielea stacojie, aproape smolită. Îi întrebă din ce țări erau aduși. Cei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul aproape de loc. Cel cu pielea albă gălbuie putea fi din răsăritul îndepărtat, își zise Auta, poate din mica țară Sumer. Dar oameni de felul celuilalt nu mai văzuse. Aducea puțin la culoarea pielii cu atlanții, parcă și tăietura chipului nu se deosebea prea mult, doar că fața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să revină la Veneția, unde trebuia să se mai documenteze pentru decorul povestirii, apoi venea vremea Întoarcerii la Londra. El și Fenimore făcură o ultimă plimbare prin Cascine, pe malul râului Arno, acum, că era din ce În ce mai cald, de un verde gălbui vâscos, curgând leneș printre maluri, precum uleiul de măsline. — Ai să-mi scrii, desigur, când ai timp, ca să-mi spui cum merge lucrul, spuse ea. — Bineînțeles, Îi replică el. Și sper că și tu ai să faci la fel. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Meadfoot Road, care se Întindea de-a lungul plajei pe aproape un kilometru, era plat și drept, și aproape niciodată aglomerat. Acum reușea să meargă de la un capăt la celălalt fără să cadă, iar vânătăile Începeau să capete o nuanță gălbuie. Constatase cu plăcere că talia i se subțiase În urma exercițiului fizic regulat. După aceea, dacă se Încălzea prea tare, uneori făcea o a doua baie, după care, Între cinci și șase, suia dealul până la vila lui Norris, Underbank, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sans toi ce n'est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai fi pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale Operei de Stat. Prin insulițele de verdeață înconjurătoare (conservînd hălci din strălucitorul parc domnesc de manej de odinioară, din și mai străvechea Grădină a Procopoaiei), frecventatorii întîrziați își grăbesc pașii, plecând de la consultațiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin la rând ăia indiferenții. Din care trebuie să aduni un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce dinamitaseră, în urmă cu ani, ceasornicăria helvetă de la subsol, acum își adunară dispozitivele lor de întrerupere a traficului și se cărară cu ele, deși fir de convoi prezidențial nu penetrase pe acolo. Ambală și taximetristul, lingîndu-și, c-o salivă gălbuie, mustața ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]