2,545 matches
-
orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie, Zorel, câinele nostru, apuca să linchească liniștit dintr-o găleată. Dacă nu vedea mama, mă făceam că nu văd nici eu, căci altfel trebuia să repet distracția
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie, Zorel, câinele nostru, apuca să linchească liniștit dintr-o găleată. Dacă nu vedea mama, mă făceam că nu văd nici eu, căci altfel trebuia să repet distracția cu expediția până în capătul uliții. Câteodată, când era de udat legumele și apa de ploaie din butoaie era pe sfârșite, făceam cu jugul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mașini nu treceau pe acolo, poate una la trei ani și atunci era un eveniment deosebit, așa, ca nunta unui prinț cu Ileana Cosâzeana. Când ploua, era într-adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu-mă cu gălețile grele, mai luam și câte un buftai, îmi era frig, mă mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adevăr o plăcere, mai ales când eram trimis cu jugul cu două găleți la cișmeaua din capătul uliții, numaidecât noaptea, pentru că numai atunci se observa că nu este apă de băut. Înotam prin noroi dus și întors, bălăbănindu-mă cu gălețile grele, mai luam și câte un buftai, îmi era frig, mă mai loveam la degetele de la picioare împiedicându-mă de unele pietre, dar ajuns în casă, cine simțea plăcerea din plin? Pentru că în casă era cald și bine, și calvarul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care m-am apucat să vă povestesc ce a urmat, joaca de-a căratul apei de pe timpuri. Astfel că într-o bună zi m-am apucat să car apă cu două găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i țărâna ușoară! Întâi am început pe traseul baie-dormitor și retur, dar mi s-a părut prea scurt și l-am lungit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rezolvat-o; numai că, stând într-o poziție precară, puțin comodă, cu un confort redus până la cota zero, m-am agățat de un cârlig al jugului de spate iar al doilea mi-a intrat în nas; în cap aveam o găleată golită pe mine, noroc că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate cu apă stătea bine mersi pe umărul stâng; cu ocazia aceasta am observat pentru prima oară (vai, Doamne, așa de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-am agățat de un cârlig al jugului de spate iar al doilea mi-a intrat în nas; în cap aveam o găleată golită pe mine, noroc că am două pijamale și mai târziu m-am schimbat, iar a doua găleată, pe jumătate cu apă stătea bine mersi pe umărul stâng; cu ocazia aceasta am observat pentru prima oară (vai, Doamne, așa de târziu!) că am o aluniță pe fesa stângă, privind de jos în sus. Mi-am dat seama că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că așa nu am nici un pic de satisfacție morală și am schimbat tactica, mai cu seamă că, în cădere, am spart două borcane cu castraveți murați puși pentru iarnă; m-am dus în baie cu respectivele ustensile, mi-am umplut gălețile și cu jugul pe umeri, am ieșit din apartament, am coborât pe scări pentru că liftul nu merge de doi ani (cu atât mai bine, așa satisfacție mai zic și eu! - mă refer la scări) și ajuns jos, am ieșit afară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și așa cum mă aflam, ud și în pijama, m-a băgat în ambulanță și m-a internat la spitalul de glumeți. Pe urmă... pe urmă mi-au dat drumul, dar câteodată, așa, pe furiș, mai încerc figura cu jugul și gălețile. Dar aici fiind cunoscut deja, m-am mutat în alt cartier. Dar să lăsăm această chestiune și să vă spun o mare durere de-a mea: dacă știți cumva unde aș mai putea găsi acum, la început de secol douăzeci și unu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-a adus apa în sat prin conductă și s-au pus cișmele. - Știm, ce mare noutate, răspunse cel care voia să plece acasă. - Păi noutatea de-abia acum vine. Vă întreb, ați văzut vreo gospodină să ia apă cu găleata de la cișmea? - Nu, răspunse al treilea cu mirare.Și știți de ce? continuă primul. Pentru că ei consumă apă tot de la fântâni. Zic că apa-i pe gratis, de ce să mai plătească la primărie pentru apa de la cișmea. D-apoi când or
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să înceapă divanul cel mare. Nu se ține fără mine. Dacă îl lași singur, și făcu semn spre mort, să stingi lumânarea, că o nenorocire nu vine niciodată singură... Omul privi spre prelat și râse binevoitor. Am turnat ieri o găleată de nisip în tăblie, n-are ce să facă rău lumânarea dacă arde. O să ardă până la capăt și o să se stingă de la sine, ca vodă. Mare om și vodă ăsta, să moară domn în patul lui. — Lucrezi la cuhnie? Omul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrea să întoarcă iarna. M-aș culca, hotărî Brâncoveanu, dacă s-ar face focul în odaia mea, ar fi tare bine, mă dor oasele... Cineva ieși grăbit pe ușă și nu peste mult timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lanțuri. Preotul Teodosie oficie slujbă de sfințire și curățire, după care osemintele vechilului Gheorghe, au fost îngropate în cimitir. Timp de trei zile, se sluji slujbă de sfințire și curățire a conacului și locurilor înconjurătoare. Afară începu să plouă cu găleata, spre bucuria roadelor pământului. Familia boierului trăia în fericire și avuție, alături de supuși fără să-și uite credința. Părintele Antim-pustnicul se ruga mereu atotputernicului. NECROMANCIE În acea seară la vila, colonelului în rezervă Cristian Valentino, avea loc o ședință de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și am remediat așa zisa avarie la instalația electrică, propunându-mi ca pe viitor să fiu mai prevăzător și mult mai prudent. Am hotărât pe loc să-mi schimb tactica și strategia în altercațiile mele cu strigoii rebeli. Pregătii o găleată cu mujdei de usturoi, sare și tămâie din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat care se adunau în nori compacți. Din găleata cu mujdei am început să-i stropesc din belșug făcând semnul crucii. Soția și copii îi bombarda cu sare. Au început să fugă, de rupeau pământul. Continuând același ritual al tămâii, mujdeiului și sării, i-am urmărit până în fundul grădinii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
când trebuia. Acum, iaca, ne-o uitat. Ileana lu’ Toma, femeie trecută prin viață, căreia îi plăcea mai mult să tragă cu urechea și cu ochiul pe la vecini decât să pună mâna pe un capăt de treabă, stătea cu o găleată goală în mână așteptând în poartă să roage pe cineva să meargă să i-o umple. Viorica, proaspăt întoarsă în sat cu doi copii, după ce se despărțise de bărbat-su, și vecina de peste drum, ieșise și ea cu golu’. A
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
roage pe cineva să meargă să i-o umple. Viorica, proaspăt întoarsă în sat cu doi copii, după ce se despărțise de bărbat-su, și vecina de peste drum, ieșise și ea cu golu’. A trecut însă bombănind și neluând în seamă găleata goală a țaței Ileana. - Iaca di asta mamă, iaca di asta, cî s-o întors lumea cu curu’ în sus. Di-anapoda ci stă nu mai dă Sfântu’ ploaie. Vorbele femeii zburau neluate în seamă de nimeni. țața Ileana mai merse
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lumea cu curu’ în sus. Di-anapoda ci stă nu mai dă Sfântu’ ploaie. Vorbele femeii zburau neluate în seamă de nimeni. țața Ileana mai merse odată la fântâna ei cu cumpănă. Se uitase în adânc. Nu vedea luciul apei. Apucase găleata și cobora ușor cumpăna în fântână. - Ale dracu’ că-s și împuțite astea de azi, nicio mână nu-ți întind. Cari li-o mai ajuta la țăsut de amu ‘nainte. Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de apă... - S-o dus, maică, și cea mai bună fântână din sat. De amu’ care s-o mai duce pe vale să aducă niște căzi de apă. Sî îi dau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apă... - S-o dus, maică, și cea mai bună fântână din sat. De amu’ care s-o mai duce pe vale să aducă niște căzi de apă. Sî îi dau oare polobocu’ cel mare? țața Ileana rămăsese pe gânduri cu găleata în mână, vorbind doar cu ea și făcând socoteli doar de ea știute. Popa Cucoș stătea în dreptul porții la biserică, în cealaltă parte a satului, pe pământul ungurenilor. Ieșise din casa pariohială cu gândul de a da mâncare la porci
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să se ridice. - Andrei!!! Nu te îndepărta!! - Nu-ți facem nimic, vino înapoi!! - Stai!!! ANDREI!!! - Măi omule, am crezut că nu mai vii cu apa aia. - Era lunecuș la fântână. Împelițații iștea di draci de copchii or fi vărsat aiurea găleata cu apă și nu te poci mișca. - Ei, se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
aiurea găleata cu apă și nu te poci mișca. - Ei, se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
te poci mișca. - Ei, se joacă și ei. - Până și-o rupe unu’ gâtu’. - Hai, lasă, dă apa aia. Ei, stai că trec să mestec în mămăligă. Dă o cârpă de colo și pune găleata pe masă. Badea Vasile lăsă găleata cu apă pe măsuța de după ușă, la răsărit. Îi întinde țaței Tinca o cârpă, apoi ieși în prag afară. Se uită în zare, peste deal, ninge liniștit. Mai e până la primăvară, dar animalele au ce mânca. Iarna abia a început
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu s-a împotrivit. Se știu doar de copii și apoi sunt vecini și prieteni de când erau la țâță. Se întoarse însă să nu-i vadă Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]