KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...638 >

15,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

mă port frumos cu fiică-sa. Nu-ți mai spun ce frumos am fost primit în casa lor... Mergem pe peron? Mergem încuviințează Mihai. *** Viscolul a ridicat un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns în biroul șefului autogării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ocupăm de cursa rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon șeful. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia se mai văd. În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad! s-a auzit strigat din spate la un moment dat. În susul străzii, cu geanta pe umăr, stătea Sorina și-l privea cu ochii plini de emoție. Doamne, mai să nu te recunosc! Zău! Puteai să dai un telefon din gară... Uite, dacă nu-mi trecea prin gînd s-o iau pe aici, nu te întîlneam și-ar fi trebuit să aștepți măcar trei ore. Mămica tocmai m-a trimis pînă la Universitate, să-i aduc ceva și-aș fi rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării. Un rechizitoriu întreg s-a desfășurat în capul ei, sfîrșind prin cîteva blesteme la adresa lui Radu, pe care și-l închipuie în brațele vreuneia dintre paciente, de la care n-a mai vrut să primească plicul, convingînd-o să cheltuiască banii împreună, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o rețină acum decît pe femeia de la Sinaia, nicidecum pe aceea care l-a părăsit în plină sesiune de examene noroc de familia lui Liuță, care i-a fost alături. Atunci, la Sinaia, el venise la un simpozion; urca dinspre gară și-n capul scării, total indiferentă la ce-ar putea zice lumea despre ea, o femeie mînca semințe și privea aiurea, poate la tren, poate la munți, ori nicăieri -, cu acea dezinvoltură pe care nu ți-o dă decît o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
locomotivă; i-a lăsat dormind; aș vrea să mă duc acum, mai devreme, să nu apuce să se trezească și să plîngă; am un tren la cinci fără un sfert, la cinci și-un sfert sînt acasă, că stau lîngă gară... Dacă cel mic plînge mult, iar face roșu-n gît și iar trebuie să-mi iau concediu medical... Acum, cu restructurările astea, tovu Marinescu, șeful de schimb, zice că n-avem decît să întrerupem serviciul pentru îngrijirea copilului, ce-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
haina mea de fîș e la Radu, am o pagină doar cu nume de băieți... Hai să sărim gardul pe aici, că dacă tot am mers de-a dreptul... Lazăr îl ajută pe Mihai să treacă dincolo, în șoseaua dinspre gară, apoi, dintr-un salt, se cocoață pe marginea de beton și stă așa, cu picioarele spînzurate. Două fete... clatină el din cap, amintindu-și. Ce cacealma, bătrîne, aruncă din nou privirea în sus uite că pe tine n-am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Na scurta asta de fîș, vezi că nu-i a mea. Știu, dom' doctor; dacă nu era ala, stăteam în mijlocul șoselei. Te duci la spital, la chirurgie, spui că te-am trimis eu, doctorul Radu. Iei cursa de colo, de la gară, te lasă chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să-l ajute să coboare. Să trăiți, dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el un sprijin, cîte una decepționată, poate chiar din dragoste pentru el că-i observă privirea în timpul orelor de curs un vîrtej întreg în capul lui, un fel de nebuloasă, în care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de genul ăsta? — Nu, nu la astea. Trenul se oprise cu o smucitură. Oameni purtând haine de vânt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
așa de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Bull se trezi încă o dată plângând în după-amiaza aceea rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți, incapabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

construcții proiectate de Yang Tingbao se numără Gara Fengtian de pe magistrala feroviară Beijing-Fengtian, Banca Transporturilor din Beijing, Spitalul Central Nanjing, Universitatea Nord-Est din Shenyang, Hotelul Păcii din Beijing. A mai participat la proiectarea Marii Săli a Poporului din Beijing, a Gării Beijing, a Noii Biblioteci din Beijing și a Mausoleului lui Mao Zedong. În realizarea proiectelor sale, Yang Tingbao a acordat o mare atenție îmbinării condițiilor concrete din țară cu protecția mediului și împletirii metodelor tradiționale de construcție cu cele occidentale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

îmbucătură, două chifle și o bucată de cașcaval și le îndeasă în buzunar. Ce faci când bagi de seamă asta, îl ameninți că-l dai pe mâna poliției? Scena aceasta e dintr-un film rusesc, odinioară foarte popular la noi, Gară pentru doi. Ea exprimă exact, cred, atitudinea jenantă până la durere a președintelui Franței față de România. Frère Jacques vorbește despre România ca și cum n-ar ști unde-am fost noi în ultimii 50 de ani. Celavecul acela din filmul rusesc nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]