3,294 matches
-
i s-a frânt când a spus cuvântul. Am auzit cum încerca să se controleze, dar îi scăpau suspine. A închis abrupt. La naiba, m-am gândit. Va trebui s-o sun. Mai degrabă mi-aș fi mâncat urechile. Parcul gemea de lume. Am găsit un loc pe iarbă și, după câteva clipe, a apărut și Jacqui, bălăngănindu-se. Purta o rochie foarte scurtă de blugi, avea părul blond prins într-o coadă de cal și își ascunsese ochii roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să doarmă liniștit dacă nu mi-a spus „te iubesc“ de șaizeci de ori. De ce tocmai de șaizeci? — Dacă ar fi depășit, zicea că o să mi se urce la cap. —Oau. Stai. S-a agățat de o balustradă și a gemut și a icnit până când a trecut o nouă contracție. Apoi s-a îndreptat și a zis: —Spune-mi cinci lucruri frumoase despre el. Haide, m-a îndemnat, când părea că o s-o refuz. Nu uita, m-au apucat durerile nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de demnitate, cucernică și foarte îndemânatecă, în legătură cu iminența nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau privirilor plăgi și pustule. Îmi întorceam repede fața la vederea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suk în timpul nopții, era condamnat să fie spintecat pe la mijloc. Supliciul ăsta, știam, era în general rezervat ucigașilor, însă în zilele precedente fuseseră înregistrate o serie de furturi, iar comercianții pretindeau o pedeapsă exemplară. Nefericitul nu striga, mulțumindu-se să geamă surd și să dea din cap, când, deodată, doi soldați se aruncară asupra lui, făcându-l să-și piardă echilibrul. Mai înainte de a fi întins pe jos, unul dintre ei l-a apucat zdravăn de subsuori, în vreme ce al doilea soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era mirosul celui care luptase ca să supraviețuiască, al celui care se află la un pas de moarte. Mirosul fricii, se gândi Valerius. Pentru el m-ai...? — Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi? Vitellius își sprijini fruntea pe brațe. — Vrei să-ți cunoști soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se năpusti asemenea unui vultur spre primul adversar. Luat prin surprindere, acesta fu împins în spate. Imediat, ceilalți doi se postară în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în brațe pe Lurr, disperat. La Ludi însă, nimeni nu avea să-l audă plângând sau gemând; așa își jurase în momentul când intrase în locul acela. Răspundea durerii fizice prin tăcere. Se ridică. În jurul lui, în marea curte interioară a vilei destinate pentru Ludus, sub cerul cenușiu, alți bărbați pregătiți să devină gladiatori se antrenau, îmboldiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai întâi pe instructor, apoi pe începătorul prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
generoși și surâzători, autoritari și liniștiți, inclusiv ultimii doi, care - suspină - căzuseră victime jocurilor puterii. Ajungând pe ultima treaptă, privi în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care, asemenea tovarășilor săi, trebuise să și-l pună pentru a satisface fantezia împăratului. Le explică pe scurt cum avea să se desfășoare lupta. — Ceilalți câți sunt? întrebă Marcus nervos. — Vreo cincizeci, mă tem. Îi va comanda Flamma. — Flamma? gemu tracul. Și de ce ne-au dat porcăriile astea de armuri? Nu vedeți ce rigide sunt toromachos? Or fi bune pentru hopliții greci, care trebuie să-și împingă dușmanii cu umărul, nu pentru noi, care trebuie să luptăm... Se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea durerea. Secutor-ul îl ajunse pe Skorpius din urmă și îl atacă. Își înfundă sica în umărul lui, puțin deasupra axilei, și răsuci lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase clătinându-se, plin de sânge. Abia atunci Marcus își dădu seama că atmosfera aceea neobișnuită izvora din liniștea cu care publicul urmărea lupta. Chiar și incitatores tăceau, parcă hipnotizați. Spectatorii stăteau nemișcați, fără să scoată un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că i se taie respirația, și își duse mâna la inimă. Mantia alunecă, descoperindu-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ocupă tot spațiul din capul ei. Îi cuprinse creierul, o masă și o incluse în sunetele apoase, până ajunse să simtă că ea însăși ar putea să se transforme în furtună și să dispară în zbuciumul acela care sufla, care gemea și care lumina, rapid ca bătaia de aripi a unui fluture de noapte. Dacă ar da drumul cadrului de metal al ferestrei, ar putea lua zilele acelea năucitoare de vară și ar putea da cu ele de pământ, preschimbându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
agravau lui ulcerul. Trăia într-o stare de panică permanentă la gândul că ulcerul putea să i se agraveze și toată lumea știa că nimic nu e mai rău când ai ulcer decât grijile, iar asta îl îngrijora și mai mult. Gemu și-și frecă picioarele. Va trebui să urmeze imediat o dietă strictă cu ierburi. Muguri de schinduf și suc de ceapă. Vai, nu va putea suporta sucul de ceapă pe care va trebui să-l bea. Nici nu analizase cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domn le poate contracta. E mai frecventă vara decât în sezonul ploios...Pe tonul său dramatic obișnuit, doctorul Banerjee publicase un articol de o pagină pe tema mușcăturilor de maimuță în ziarul de a doua zi. Imediat se stârni nemulțumirea. Gemând de teama propriei siguranțe, medicul-șef încercă să-și facă datoria și emise propria declarație, afirmând că, deocamdată, nu exista nici o problemă legată de turbare și că oamenii nu trebuiau în nici un caz să cedeze în fața semănătorilor de panică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Si-atâta dor aprind în inimi De clipă răzbunării sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e graiul gurii sale; Din el va lumină norocul Acestui neam sfârșit de jale! Același dor tresare-n piepturi Când glasul strigător răsună, Si gemând înfioară firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
puternicul meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai întors? Tipul ăsta se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obosite. Și iată-mă stând acum despăducheat în Insula Fericirii. Impulsionat de călătorie și de acest transfer, boala pe care am numit-o acufenă a continuat să sape adânc și disperat în colțurile capului meu. În ambele urechi fluierau și gemeau motoare cu reacție și trosnea flămând focul subteran. Țineam paharul cu noua mea băutură pe frunte pentru a-mi calma pulsarea, sărmana mea frunte - pahar de plastic, gheață de plastic, o băutură bună. Da, asta e ce numesc eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta m-am dus la culcare. N-am adormit pur și simplu la masă. Nu. M-am sculat în picioare, am căscat și m-am întins, după care m-am trântit pe sofaua din apropiere. Apoi am sforăit și am gemut și am scrânșnit din dinți aproape trei ore, după care m-am trezit revigorat și gata de plecare puțin după unu. Toată lumea plecase. Am plecat și eu. Apoi m-am întors. Apoi am plecat din nou. — Ce i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ora 12 noaptea, de parcă am fi fost într-un moment de vârf al traficului. Ceva legat de nenorocita de Nuntă Regală. Aproape o oră am înjurat, blocat în tunelul de sub Westway. Fiasco-ul se supraîncălzise. Eu mă supraîncălzisem. Toate mașinile gemeau de străini și bețivani care rânjeau cu gura până la urechi. Gâtlejul tunelului s-a umflat ca un emfizem din cauza țigărilor și a fumului și a gurilor murdare. Apoi ne-am ivit și noi în noaptea albastră a hărții stelare. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]