1,809 matches
-
Nina Ricci (1948) este un succes legendar, mărturie a romantismului peren, parfum prezentat în celebrul flacon cu dop în formă de porumbel. Nici un alt parfum n-a atins vreodată un asemenea echilibru delicat între flori puternic înmiresmate și o boare gingașă de mirodenii, care aduc o notă de exotism în splendidul buchet de trandafiri, garoafe, iasomie, gardenie, violete și ylang-ylang. Notele de lemn de santal, vetiver și ambră îi conferă acestui parfum o persistență blândă. L'Air du Temps este genul
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea finală a unui proces pe care nici nu l-a declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
duminică, fenomen, ianuarie, lozincă, miros, !regizor, sever, șervet, unic. La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: !acatist/acatist, anost/anost, !antic/antic, !gingaș/gingaș, !hatman/hatman, intim/intim, !jilav/jilav, !penurie/penurie, profesor/profesor, !trafic/trafic. Unele accentuări respinse de normă sunt inculte (butelie), în timp ce altele sunt tolerabile, nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
beneficiul stării de provizorat. Entuziasmul, considerat din perspectiva fervorii, este o putere pozitivă, însă nu și suficientă. În realitate e o putere care se consumă și dispare dacă nu-și transmite patosul unei alte forțe, mai adâncă și nu la fel de gingașă, ce are rolul de a ne ajuta să mergem înainte de-a lungul vieții. Este indispensabil să garantăm continuitatea, fiindcă momentele de exaltare sunt presărate cu perioade moarte și deșerturi aride. Această situație apare cu regularitate în rugăciune. A fi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
autentic odată cu Pârgă, unde, substituind gustului sămănătorist pentru idilic, pentru grațios și suav curajul de a surprinde realul neînfrumusețat, expune priveliști de lume rurală frumoasă, dar nu neapărat edenică. Privirea e reținută mai mult de plante mustoase decât de flori gingașe, mai mult de reptile decât de vietăți paradisiace. Lexicul e pe măsura reprezentărilor: cuvinte dure, pământoase, bolovănoase, colțuroase, zgrunțuroase, țepoase, deseori clocotitoare, vuitoare. Frecvente sunt neaoșismele suculente, regionalismele cu înfățișare de bărăgan bălărios și bulgăros. În versurile din cărțile următoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme - pe lângă limanuri,/ prin intermundii, tărâmuri inferne,/ fără opriri la cereștile hanuri,/ căci, vai, călăream
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
decolorat vechile imagini din epoca Semănătorului, dîndu-le o nuanță de vag. Adverbele, vorbele, pronumele, exclamațiile, scrise cu majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost să fie, gingașul Noi. Se vorbește de ființe oculte, Ostașii luminii, Pasărea albastră, și se uzează (influență maeterlinckiană) de trinități fatidice și repetiții incantatorii: Și-a zis unul către doi Când au fost la masă, Și-a zis unul către doi: - M-am
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nici o bruscare, nici un act de violentare nu se Întrevede În poemele lui Alecsandri, chiar și acolo unde e vorba de spații și de simboluri străine de imaginația lui potolită. Există, În mitologia poetică alecsandriană, o „nostalgie de lin”, un „dor gingaș de lumină” care exclud formele mai aspre ale reprezentării. Poemul se deschide totdeauna cu o viziune calmă. Nici vorbă de viol, de un efort de stăpînire a materiei verbale sau de bruscare a lucrurilor din afară. Penetrația nu angajează niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune la un loc tot ceea ce o natură bună și fecundă produce mai de preț. Un colț de rai, cum zice el, unde se vorbește un limbaj comun: limbajul galanteriei. Stejarul, simbolul puterii, adresează modestei ierbi: „mult ești vie și gingașă”, vulturul - simbolul orgoliului și al cruzimii - vorbește cu ciocîrlia, soarele se Înțelege cu norul, fluturul cu „plînta” etc. Este spațiul corespondențelor tainice și În el se folosește ca mijloc de comunicare limbajul șoaptei. Totul se Îngînă, regnurile comunică, speciile participă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că Alecsandri este În erotică un liric fără imaginație. Mai viu, esteticește, decît poeziile lui de dragoste este Jurnalul citat, În care transpar exaltarea și teama obscură de moarte. Poeziile sînt pline de Îngeri și fețe de crin dalbe și gingașe. Nici vorbă de senzualitate. Erotica lui Alecsandri este enervant Îngerească. Am putea reconstitui un portret feminin care nu diferă, În esență de portretul romantic cunoscut. Lipsește lui Alecsandri doar acea ardoare dezechilibrantă a pasiunii pe care o aflăm la Bolintineanu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu dălbioară și sprinteioară. Folosește, În acest sens, procedeul agasant al diminuării. Lăsînd deoparte chestiunea valorii, am putea deduce din acest procedeu o figură a erosului: aceea a dematerializării și miniaturizării. Frumusețea, ca să fie autentică, trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului) făcînd femeia Înger, „frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dematerializării și miniaturizării. Frumusețea, ca să fie autentică, trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului) făcînd femeia Înger, „frumoasă Îngerelă cu albe aripioare”. Un „Înger cu aripioare”, un „dulce Înger de blîndețe”, o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a Moldovei: „Frumos odor e Fulga! și naltă-i e făptura! Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur În crețuri lungi se lasă Ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făptura! Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura, Și părul său de aur În crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Milano, dedică damelor italiene un poem În trei părți (Coroana vieței) În care aduce laude Înfrățirii dintre amorul delicat și iubirea de patrie. Nimic, zice poetul, nu-i mai sublim, mai ferice: „Decît sfînta legătură, decît sfînta Înfrățire Ce unește-amorul gingaș cu a patriei iubire.” În altă parte, Alecsandri condamnă celibatul, deși biografii lui semnalează faptul că poetul a trăit pînă spre bătrînețe Într-o conviețuire liberă. Este una dintre figurile sociabilității, frecvente În erotica alecsandriană. Iubirea tinde spre o conjugalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deși biografii lui semnalează faptul că poetul a trăit pînă spre bătrînețe Într-o conviețuire liberă. Este una dintre figurile sociabilității, frecvente În erotica alecsandriană. Iubirea tinde spre o conjugalitate tihnită și ocrotitoare: „Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche În cursul vieții sale! Pe inima lui seacă, ruină părăsită, Paingănul urzește o pînză Încîlcită, Prin care nu răzbate nici o simțire bună... Ca racla ce-i deșartă, lăuntrul ei răsună!” Alecsandri are, În fond, disponibilitate pentru toate situațiile. Talentul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a iubirii. Romanticii (Eminescu, Îndeosebi) aduc În literatură androginul, ceea ce din punct de vedere fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune frecventă În versurile lui Conachi). Hazul este echivalent cu plăcutul, agreabilul. La săgeți, Amoriul n-are, așadar, „fieră”, ci „lumini de ochi și gene”, arcul este format din cele două sprîncene Îngemănate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
relele lui. Nu este vorba de un "denunț" al insuficiențelor vechilor critici, în vederea înlocuirii frauduloase a limbajului lor vechi cu cele mai noi și mai zornăitoare elemente de jargon. Operația întreprinsă în cele trei volume de până acum este una gingașă și ea cere, pe lângă cunoștințe de teorie și de estetică istorică, competențe în filosofie, psihologie, sociologie, ca și finețe în exercițiul interpretării ficțiunii. Și asta pentru că, în cultura română, doctrinele literare, în formele lor cele mai impresionante, nu au apărut
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ea, mai mult un reflex psihologic decât semnul unei deschideri spirituale veritabile și mai mult semn de prezumțiozitate decât de intelectualitate paralizantă. De o atenție specială se bucură "metafizica sexelor": asemenea tuturor intelectualilor epocii, și Lovinescu dorește să descifreze misterul gingașelor raporturi dintre bărbat și femeie, nu numai pentru a confirma cele câteva banale prejudecăți ale epocii sale "patriarhale" (de genul: intelect versus natură), ci ca parte a unui efort constant, al său și al personajelor sale, de a rezuma cadrele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de pace Poartă cu drag, spre ai lumii copii Zâmbetul lor cel frățesc ni-l întoarce. 1 iunie de Ț. Oancea 1 iunie, tu vii Cu bujori și ciocârlii Și cu cete de copii Zâmbete și-al păcii cânt Sol gingaș de bucurii Slavă ție, slavă ție! ¾ POEZII CU TEMATICĂ EDUCATIVA Chipul cifrelor de Alexandru Sabiglian 1 parcă e un băț șugubăț. Poartă chipul tras Cu cozorul pe nas 2 se-ndoaie ușor, Pe un picior, Gâtul vezi, e cam așa
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
fi găsit răgazul să răsfoiți romanul ei Secerișul care a luat premiul Stalin. Sunteți prea ocupați „să dansați ultimul dans macabru deasupra craterului fumegând” așa cum vă Învață unul din maeștrii voștri, scriitorul H. Miller. (Ă). E cazul să vă spun: „Gingașii mei domni, vă mulțumesc”. Vă mulțumesc că mi-ați oferit voi singuri așa de grațios cheia cu care multe taine se pot descuia. Să luăm aminte, oameni ai artei. Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
soi de astupuș gigantic. Veți vedea însă curînd că ea conține, într-o parte a ei, cel mai prețios ulei; pînă una, alta, e cazul să aflați în ce constă substanța cu care e îmbibată această masă aparent atît de gingașă. într-un capitol anterior am descris felul cum grăsimea învelește trupul balenei, întocmai cum coaja învelește miezul unei portocale. Același lucru se petrece și cu capul, numai că în jurul lui acest înveliș - fără a fi atît de gros - are o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răgazul să-și execute din mers ca să zic așa, îndemînatica operație. Dacă Tashtego ar fi pierit în adîncurile acelui cap, ar fi avut o moarte foarte aleasă, căci s-ar fi sufocat în miezul alb și parfumat al celui mai gingaș spermanțet; ar fi fost vîrît în sicriu și înmormîntat în sfînta sfintelor, în tainița cea mai secretă a balenei. Cu o asemenea moarte nu s-ar putea asemui decît încîntătorul sfîrșit al unui apicultor din Ohio care, căutînd miere în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]