3,612 matches
-
căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie, chiar când e moartă, o încalță și cu pantofi, dacă tot i-a pus rochie nouă, crede-mă, am mai întâlnit asta, dar pe victimă au îmbrăcat-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
imprevizibile, precum și de alegerea cromatică și alegerea podoabelor și a bijuteriilor (tandrețe, prestigiu). Limbajul mâinilor umane poate să fie dinamic sau static, proxemic, teritorial interactiv, integrat sau neintegrat, de mișcare, extrapolat în limbajul verbal (cap, gât, mâini, brațe, șolduri, picioare, glezne, de la glezne în jos). Clasificările gestuale ale mâinii (de deschidere și de închidere) pot să fie substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum, ori în coduri corporale articulate (surdo-muți
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de alegerea cromatică și alegerea podoabelor și a bijuteriilor (tandrețe, prestigiu). Limbajul mâinilor umane poate să fie dinamic sau static, proxemic, teritorial interactiv, integrat sau neintegrat, de mișcare, extrapolat în limbajul verbal (cap, gât, mâini, brațe, șolduri, picioare, glezne, de la glezne în jos). Clasificările gestuale ale mâinii (de deschidere și de închidere) pot să fie substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum, ori în coduri corporale articulate (surdo-muți, călugări trapiști
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fi avut coloană vertebrală și se prăbuși peste Melania Lupu. CAPITOLUL VI STUPEFACȚIE Sudoarea îi curgea șiroaie sub mască. Obrazul îl mânca și îi era sete. Raul Ionescu încleștă dinții continuând să se miște mecanic. Din când în când, atingea gleznele cârnului care se întorcea clătinând capul. Degetele îi intrau într-o mâzgă lipicioasă în care avea impresia că mișună animale mici, scârboase, cu pielea umedă. Simți dintr-o dată nevoia să vomite și își mușcă buzele. În fața lui, Dascălu înainta cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și la 40. Și pe urmă, cum să fi strecurat biletul în antreu? Nu s-a clintit! Nici ea, nici eu, nimeni. ― Florence are dreptate! Cum? Doamna Miga sugeră sarcastică: ― O fi Mirciulică poștașul, mai știi? Începu să-și frece gleznele umflate și se întoarse spre Șerbănică: închide ușa la bucătărie, trage! Cristescu încercă un sentiment nedeslușit ca și cum o șoaptă i-ar fi trecut pe lângă ureche fără să-i prindă sensul. ― Și totuși ce s-a întîmplat cu biletul? Oamenii noștri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un vânt îngrozitor. Ca și acum. Nu și ieri... Din cauza asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sânt un monstru de subiectivitate; că sânt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă zidul gros, de beton, care mărginea Psagotul dintr-o parte, împiedicând orice vedere a orașului de dedesubt. Uri o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar asta, știa, nu avea nici un sens. S-ar fi întors după ea. Știa care era lucrul cel mai probabil, mintea ei furnizându-i imaginea: bărbați mascați ridicau trupul neînsuflețit al lui Uri, unul apucându-l de brațe, celălalt de glezne, aruncându-l în portbagajul Mercedesului și apoi plecând cu mașina. Se duse la punctul de observație și cercetă terenul. Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o poată ține. În același timp, picioarele i se mișcară în ceea ce s-ar fi vrut a fi o lovitură. Produse ceva mișcare în dreapta, dar fu din nou prinsă de altă pereche de mâini. Se întrebă de ce nu îi legaseră gleznele. Înțelese repede. Imediat ce îi învinseră împotrivirea, bărbații imobilizându-i fiecare membru, simți cum cineva îi depărta picioarele câțiva centimetri unul de celălalt. Asta făcu posibilă următoarea mișcare. Cele două mâini se plimbau acum pe interiorul coapselor sale, chiar sub fese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl întrebă ce voia să spună, dădu din cap: Nu e timp. Când vor vedea ce facem, ne vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia care se așteptaseră ca în cele din urmă o asemenea apariție să viziteze casa în miniatură de lângă ei. Fetițele mari nu plâng. Fetițele mari nu plâng. Agentul Mancuso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că ar fi uterul unei femei. Toate scaunele se lăsau vreo câțiva centimetri la cea mai mică atingere, spuma de mare și puful cedând umil la orice presiune. Mițele covoarelor gâdilau gleznele tuturor celor care aveau amabilitatea să calce pe ele. Alături de bar, ceva ce părea potențiometrul unui aparat de radio regla, dacă îl întorceai, lumina din toate încăperile, făcând-o mai palidă sau mai puternică, după cum o cerea momentul. Prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai ales un traseu pitoresc, de preferat unul care trece printr-un parc unde unul ca mine, care suferă din cauza picioarelor obosite și amorțite, să aibă multiple posibilități de a se așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
treceam. Străzile înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că am lăsat căruciorul la marginea trotuarului și m-am așezat jos. Balcoanele vechilor case atârnau deasupra mea ca niște ramuri dintr-o alegorică pădure a răului. În mod simbolic, autobuzul pentru Desire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un timp!“ — Și cu sabotaju’ cum merge? Nu cine știe ce. Lee m-a pus eri să muncesc ore suplementare, c-a văzut că s-a-ngroșat jegu’, așa că nu lipsește mult pân’ ce amărâții ei de clienți o să fie-n praf pân’ la glezne. Draci! Ț’-am zis că i-am scris adresa p-unu din pachetele pen’ cei orfani, așa că dacă le mai împarte la Fundurile Unite s-ar putea să primească ș-un răspuns la el. Crap să văd ce-o aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
l-au mai deghizat. Să-l fi văzut în urmă cu câteva săptămâni, înainte de a fi dispărut, era irezistibil îmbrăcat ca un cowboy. Tânărul izbucni în hohote de râs. Abia reușea să umble din cauza cizmelor; tot timpul i se strâmbau gleznele. O dată m-a oprit pe Chartres Street, când o făceam pe nebunul cu pălăria mamei tale. Altă dată m-a oprit pe Dumaine Street și a încercat să stea de vorbă cu mine. În ziua aceea purta ochelari cu ramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rămâne acolo unde sunt. Dacă fetița ta n-are nimic împotrivă să stai cu ea, pentru tine-i bine. Păcat că n-am și eu un copil bun. Mulțumește-te cu ce ai, Claude. Santa își înfipse tocul pantofului în glezna doamnei Reilly. — Au! strigă aceasta. — Iartă-mă, fetițo. Îmi pare rău. Picioarele astea mari ale mele! To’deauna am avut probleme cu ele. Și când îmi cumpăr pantofi, e greu să găsesc măsura mea. Când mă vede vânzătorul intrând, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lângă scenă, mama ei, să nu-ți scape un coș de pe fundu’ don’șoarei O’Horror. Jones îi făcu vânt lui Ignatius să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu nici un fel de bumbac. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să mă duc să muncesc în minele de sare ca să fac rost de bani. Ține, prostule. Angelo mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încuie cu deosebită atenție poarta de fier forjat. Apoi se reîntoarse în apartament ca să curețe mizeria rămasă în urma reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]