14,967 matches
-
liră pentru cauză. Bună seara. De data asta, Îi luase prin surprindere: rămăseseră muți de uimire și nici măcar nu-i mulțumiră pentru bancnota oferită. CÎnd ajunse pe trotuar, Rowe se uită Înapoi și văzu micul grup din jurul taberei cu cozonacul grăbindu-se să-i ajungă din urmă pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te-ncrezi niciodată În societățile astea de binefacere. Arthur Rowe deschise ochii. — Ciudat! Foarte ciudat! zise el. Apoi, după cîteva clipe de gîndire: — Taie-mi, te rog, o felie. Doamna Purvis se grăbi să-l servească. Era gustos cozonacul. — Așază-l la loc În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul auguștii lectori Înainte de a fi plecat, În urmă cu mulți ani, În exil. Arthur Rowe așteptă o clipă, apoi deschise o altă ușă. Un bărbat chel se grăbi să ascundă o sticlă În sertarul unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe. N-am avut pe cine să Întreb: Îl caut pe domnul Rennit. — Eu sînt domnul Rennit. — Mi-ați fost recomandat de cineva. Chelul Îi aruncă o privire bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe se simțea ca pe coridorul unui transatlantic uriaș, dar În loc de stewarzi și stewardese văzu o femeie În capot și papuci roz, care traversează coridorul, țipînd, iar apoi un omuleț bondoc, cu o pălărie de melon, care, zărindu-i, se grăbi să se afunde În hățișurile imensului imobil. — Ai un ghem de sfoară pe care-l desfășori? Îl Întrebă Rowe pe picolo, gîfÎind sub povara valizei, pe care acesta nu se oferise să i-o poarte, dar simțindu-se neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da, sînt sigur că ne-am mai Întîlnit! — Ba nu, protestă Digby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un braț lung de maimuță spre „Pavilionul special“: Eu sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea mirată a lui Johns, care pornise grăbit spre iaz Împreună cu Poole. Întîlnirea cu Poole Îl tulburase pe Digby: deși omul nu-i părea cunoscut, Îi răscolise atît de adînc trecutul, Încît simțea că din apa lui neagră ar putea țîșni o lumină. Reacționase violent pentru că se speriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o Întrebă el, sincer mirat, căci nu știa nimic despre felul cum trăiau și gîndeau oamenii din lumea de afară. — În țara mea, era ceva deosebit. Fratele meu... Se opri, ținîndu-și răsuflarea. — O, da, firește aveai un frate, spuse el, grăbindu-se să se agațe de umbra unei amintiri Înainte ca aceasta să se spulbere. Mi-era și el prieten, nu-i așa? — Hai să Încetăm acest joc! Deschiseră amîndoi ochii În aceeași clipă și se regăsiră În atmosfera artificială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viață. Scumpe domn, ești mobilizat În slujba patriei. Stăteau toți trei pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai fi putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la Podul Albert. Păși pe pod fără să se gîndească la nimic. Refluxul lăsa să se vadă mîlul negru de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul, pe care se vedeau puținele stele, pierdute Între luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care Începu să păcăne. Trecură prin Knightsbridge, apoi prin Hyde Park, și de-acolo o luară pe Bayswater. CÎțiva pietoni se grăbeau spre case: autobuzele treceau fără să se oprească la stațiile facultative - doar apăruseră semnalele galbene. CÎrciumile erau ticsite. Oamenii strigau după taxi, iar cînd acesta se opri la stop, un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ale corpului său. Într-o zi, când urmăream o mașină de concepție italiană cu aripile din spate boante, gesticulațiile sale spre târfa de la aeroport care ședea între noi deveniră stilizate și exagerate, uimind-o pe femeia plictisită cu felul său grăbit de-a vorbi și cu mișcările umerilor. Pentru Vaughan, interioarele colorate ale Lincolnului și ale celorlalte mașini pe care începuse să le fure pentru aproximativ o oră în fiecare seară stimulau cu precizie porțiunile de piele ale tinerelor târfe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în serios încă de la început de Biroul Electoral Central care nici măcar nu a avut bunăvoința să precizeze clar corecțiile făcute și marja de eroare admisă pentru validarea alegerilor. Din capul locului, atât BEC cât și Uniunea PSD+PUR s au grăbit în mod suspect să declare că alegerile au fost corecte fără a cere verificările minuțioase imediat cu ajutorul instituțiilor de stat responsabile. Ulterior, acestea au insistat să precizeze că alegerile s-au încadrat în marja de eroare și că n-au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
momentul în care, ca urmare a operațiilor militare și a intrării Armatei Roșii pe teritoriul României, PCR - un grupuscul politic de 800-1000 de membri - a căpătat o însemnătate cu totul disproporționată cu efectivele și ponderea sa politică, Moscova s-a grăbit să intervină. Omul ei de încredere, Emil Bodnăraș, l-a înlocuit pe 5 aprilie printr-o lovitură, nu de palat, ci de partid, pe secretarul general Ștefan Foriș, un profesor de matematică din Transilvania, cu un triumvirat alcătuit din Bodnăraș
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
truda și teroarea, el a impus României instituții cu totul străine sufletului și vieții poporului.»”; În această etapă preliminară epocii comuniste, guvernul dr. Petru Groza a luat o serie de măsuri (unele adoptate într-un cadru aparent constituțional) menite să grăbească ritmul sovietizării, să asigure trecerea directă la etapa desemnată pompos ca fiind aceea a construcției desfășurate a orânduirii socialiste, iar, în perspectivă, a celei comuniste: Înfăptuirea reformei agrare, în baza legii promulgate la 23 martie 1945, care proclama principiul exproprierii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu toate încrengăturile ei, văzute și nevăzute, pentru a fi, cu adevărat, o mafie? Poate cultul onoarei, de care Mafia nu se dezice nici în crimă, dar în rest? [...] Ce legături au noii guvernanți cu Moscova? Și de ce s-au grăbit să-i închidă gura lui Ceaușescu? Pe cine a speriat radicalitatea cererilor străzii? Ce se ascunde în spatele proceselor, transmise mai întâi în direct, apoi împinse într-un con de umbră? etc. etc. De aici întrebarea care, într-o formă sau
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vorbise astfel era un puști de optsprezece ani, Daniel Ciuleasa, atacant central de felul lui. Jucase opt meciuri în Divizia B, dintre care în patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiții nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase și el în noaptea dinaintea meciului că puștiul înscrisese două goluri. Antrenorul nu credea în vise, dar cu atât mai puțin credea în coincidențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apărură pe tot parcursul verii și, deși o parte a presei susținea că Takamura este fie spion ungur, fie evreu, fie francmason, sau chiar toate trei la un loc, populația îl adora. Oamenii îi dădeau binețe când îl vedeau trecând grăbit pe stradă cu o foarfecă, lopată sau sfoară în mână, iar el le răspundea la salut bine crescut, înclinând ușor capul. Ciudat era numai contrastul dintre abundența de detalii cu care ziarele îi descriau faptele („O ultimă picătură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
gândac de Colorado triumfase din nou. „Asta e“, își zise, aruncând tulpinile în cutia poștală a celebrei instituții. Vâsli în continuare înspre Denver, unde locuia un bunic pe care nu-l mai vizitase de mult, poate chiar niciodată. Nu se grăbea; vremea era bună, valurile mici, norii rotunzi și soarele galben. CUMPĂRĂTURI, DECI Pentru că sunt dur, frate, am intrat ieri la Alimentara să cumpăr brânză, salam, pâine și biscuiți. Ajuns la casă, am dat să plătesc, dar m-am ciocnit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să meargă la ea, dar un curent foarte puternic îl trăgea înspre larg. Iar când își întoarse privirea dinspre mal, Shuoke văzu un val gigantic, de aproape un kilometru înălțime, venind liniștit înspre el. Cum valul nu părea să se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic, valul prăbușindu-se peste el și trăgându-l la fund, moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Așteaptă-mă. - Bine, Shuoke, nici nu știi ce griji... - Te iubesc, Suki. - Și eu te iubesc, Shuoke. - Vin acum. Shuoke închise din nou telefonul, luă cheile de la mașină de pe birou și năvăli pe ușa apartamentului, trântind-o după el. Se grăbea, trebuia să se întoarcă repede, să aștepte instalatorii. Și Shuoke și Suki trăiră fericiți încă cinci luni împreună. FRIGIDERUL Cele ce urmează s-au petrecut într-o seară de vară într-o curte din satul 2 Mai, comuna Limanu. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu puteam să mă sustrag. Din cauza asta, oricum s-ar fi desfășurat conversația noastră, la douăsprezece fără un sfert aveam să spun: „Ah, era să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor.“ Și mi-aș fi luat rămas-bun, poate ușurat, dar oricum cu certitudinea de a nu putea face altfel. Cred că am intuit încă de ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mă, notele din josul paginii să fie inserate în text, iar textul să fie puțin mai concentrat, și poate, vedeți, să-l plasați ca pe o notă în josul paginii? — Eu sunt un cititor, doar un cititor, nu un autor - te grăbești să declari, ca și cum te-ai arunca în ajutorul cuiva care e gata să calce în gol. — Ah, da? Vă felicit, sunt încântat! - Și privirea pe care ți-o aruncă e într-adevăr de simpatie și de gratitudine. Îmi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]