2,209 matches
-
de Kiev (care după distrugerea Kievului de către hoardele tătare s-au refugiat la Moscova sau la Vladimir, numindu-se „kieveni"). Aici a avut loc la 1 aprilie 1941 un masacru, în care aproximativ 2000 de persoane au fost ucise de către grănicerii sovietici. Bucovina de Nord a reintrat în componența României în perioada 1941-1944, fiind reocupată apoi de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Mănăstirea a fost deteriorată în perioada celui de-al doilea război mondial. În anul
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
cuarțite, etc. Pânza de Severin este alcătuită din formațiuni sedimentare flișoide de vârstă Jurasic superior - Cretacic inferior (Strate de Sinaia). Pânza aflorează pe sectorul Orșova - Drobeta Turnu Severin într-un afloriment spectaculos la Vârciorova, în amonte de Cazanele Mari (viaductul Grăniceri) precum și la confluența dintre pârâul Sirina și Dunăre. Pânza Getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Poțile de Fier în arealul Munților Locvei și la est de Valea Cernei. Fundamentul metamorfic este reprezentat prin șisturi metamorfice cu diferit grad
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
din RSS Moldovenească, la Secția raională din Ungheni, deținând funcțiile de împuternicit, împuternicit principal, locțiitor al șefului și șef al Secției K.G.B.-M.S.N. din Ungheni. În ianuarie 1992, este numit în funcția de comandant al detașamentului nr. 1 de grăniceri al trupelor de grăniceri ale M.S.N. În conformitate cu Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 190 din 3 septembrie 1991 prin care s-a declarat trecerea sectorului frontierei de vest sub jurisdicția deplină și exclusivă a Republicii Moldova, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 15 iunie
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
Secția raională din Ungheni, deținând funcțiile de împuternicit, împuternicit principal, locțiitor al șefului și șef al Secției K.G.B.-M.S.N. din Ungheni. În ianuarie 1992, este numit în funcția de comandant al detașamentului nr. 1 de grăniceri al trupelor de grăniceri ale M.S.N. În conformitate cu Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 190 din 3 septembrie 1991 prin care s-a declarat trecerea sectorului frontierei de vest sub jurisdicția deplină și exclusivă a Republicii Moldova, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 15 iunie 1992 s-a declarat
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 190 din 3 septembrie 1991 prin care s-a declarat trecerea sectorului frontierei de vest sub jurisdicția deplină și exclusivă a Republicii Moldova, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 15 iunie 1992 s-a declarat crearea Trupelor de Grăniceri, primul comandant fiind numit generalul de brigadă Vasile Calmoi, numit în paralel și vice-ministru al Securității Naționale. La data de 1 iulie 1992 a fost numit în funcția de ministru al securității naționale a Republicii Moldova în guvernele conduse de Andrei
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
iulie 1992 a fost numit în funcția de ministru al securității naționale a Republicii Moldova în guvernele conduse de Andrei Sangheli, la propunerea Partidului Democrat-Agrar, condus de Dumitru Moțpan. În calitate de ministru, el s-a preocupat de organizarea și reorganizarea trupelor de grăniceri ale Republicii Moldova, desfășurând o activitate eficace între anii 1992-1994 în stoparea primului val de imigranți clandestini din țările Asiei. El s-a preocupat mai mult de coordonarea activității trupelor de grăniceri și mai puțin de activitatea operativă a M.S.N. Vasile
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
s-a preocupat de organizarea și reorganizarea trupelor de grăniceri ale Republicii Moldova, desfășurând o activitate eficace între anii 1992-1994 în stoparea primului val de imigranți clandestini din țările Asiei. El s-a preocupat mai mult de coordonarea activității trupelor de grăniceri și mai puțin de activitatea operativă a M.S.N. Vasile Calmoi a îndeplinit această funcție până la data de 24 ianuarie 1997 când în funcția de ministru a fost numit generalul Tudor Botnaru. Din data de 11 februarie 1997, el a îndeplinit
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
a M.S.N. Vasile Calmoi a îndeplinit această funcție până la data de 24 ianuarie 1997 când în funcția de ministru a fost numit generalul Tudor Botnaru. Din data de 11 februarie 1997, el a îndeplinit funcția de comandant al trupelor de grăniceri și în paralel și pe cea de prim-viceministru al securității naționale. Prin Hotărârea de Guvern nr. 166/23 februarie 2000, Vasile Calmoi a fost numit în funcția de șef al Departamentului Trupelor de Grăniceri, comandant al trupelor de grăniceri. A
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
funcția de comandant al trupelor de grăniceri și în paralel și pe cea de prim-viceministru al securității naționale. Prin Hotărârea de Guvern nr. 166/23 februarie 2000, Vasile Calmoi a fost numit în funcția de șef al Departamentului Trupelor de Grăniceri, comandant al trupelor de grăniceri. A fost eliberat din funcție la 6 iunie 2001, prin Hotărârea de Guvern nr. 403, lăsându-l la dispoziția Departamentului Trupelor de Grăniceri. În aceeași lună a fost trecut în rezervă.
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
de grăniceri și în paralel și pe cea de prim-viceministru al securității naționale. Prin Hotărârea de Guvern nr. 166/23 februarie 2000, Vasile Calmoi a fost numit în funcția de șef al Departamentului Trupelor de Grăniceri, comandant al trupelor de grăniceri. A fost eliberat din funcție la 6 iunie 2001, prin Hotărârea de Guvern nr. 403, lăsându-l la dispoziția Departamentului Trupelor de Grăniceri. În aceeași lună a fost trecut în rezervă.
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
Calmoi a fost numit în funcția de șef al Departamentului Trupelor de Grăniceri, comandant al trupelor de grăniceri. A fost eliberat din funcție la 6 iunie 2001, prin Hotărârea de Guvern nr. 403, lăsându-l la dispoziția Departamentului Trupelor de Grăniceri. În aceeași lună a fost trecut în rezervă.
Vasile Calmoi () [Corola-website/Science/307786_a_309115]
-
28 aprilie 1948) și a elaborat informarea pe baza căreia s-a hotărât judecarea fostului fruntaș al mișcării comuniste (6-13 aprilie 1954). Fost ministru al Securității Statului, a intenționat, fără a pune în aplicare, să folosească batalioanele de instrucție ale grănicerilor pentru operațiuni în munți, împotriva grupurilor de partizani din cadrul rezistenței armate anticomuniste. După unele informații, în 1956 s-ar fi opus extrădării lui Imre Nagy, fost premier al guvernului de la Budapesta, care, după eșecul insurecției anticomuniste maghiare a fost deportat
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
care fuseseră (luați - n.n.) prizonieri la Cotul Donului. Dintre aceștia un număr însemnat aderaseră la Divizie"" . Este înaintat apoi la gradele de maior (1944), locotenent-colonel (1945) și colonel (1947). Este numit ulterior comandant secund pentru Educație Cultural-Politică al Corpului de Grăniceri (iunie - septembrie 1947), șef al Direcției Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De asemenea, îndeplinește și funcțiile
Mihai Burcă () [Corola-website/Science/308329_a_309658]
-
și Regale Austro-Ungare, apoi general de divizie în România Mare, director al stațiunii Băile Herculane și arheolog. provenea dintr-o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea in Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes. În 1863 a
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
un decret din 17 martie 1867, maiorul Murguleț s-a retras din armată, fiind înlocuit la conducerea flotilei cu căpitanul Anton Barbieri. În aprilie 1867, a fost rechemat în armată, fiind numit șef al Batalionului al 9-lea din Corpul Grănicerilor, cu reședința la Bolgrad.
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
a fost un colonel român, care a deținut funcția de comandant al Flotilei Române între 1860 și 1864. Locotenentul din Corpul Grănicerilor a fost transferat în Marină, fiind numit comandant al bricului goeleta "Emma", cea dintâi navă cu destinație militară din Flotila Moldovei, intrată în dotare în anul 1843. Începând din acest moment a înaintat în ierarhia militară până la gradul de colonel
Nicolae Steriade () [Corola-website/Science/307473_a_308802]
-
corp al flotilei. El a condus acest corp de armată până la data de 27 decembrie 1863. În această calitate, s-a implicat în procesul de dezvoltare și modernizare a flotilei. La sfârșitul anului 1863, colonelul Steriade a revenit în Corpul Grănicerilor, fiind numit în funcția de inspector al cordonului Dunării.
Nicolae Steriade () [Corola-website/Science/307473_a_308802]
-
Forțelor Fluviale (C.F.N.Fl.), având în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
în grad de comandor cu placă și Semnul onorific pentru 18 ani de serviciu. Comandorului Urseanu a condus o parte din flotila de război a României (compusă din «Mircea», «Fulgerul», «Grivița», «Rahova», «Opanez», «Smârdan» și trei șalupe de poliție - «Poterașul», «Grănicerul» și «Sentinela»), care a fost trimisă pe Dunărea de Sus, pentru a proteja libertatea navigației pe fluviu, în timpul războiul sârbo-bulgar din anul 1885. Ca o recunoaștere a reușitei acestei acțiuni, i-a fost acordat în anul 1886 Ordinul Coroana României
Vasile Urseanu () [Corola-website/Science/307471_a_308800]
-
fără a deschide focul, sub nici un motiv. Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul celor trei sectoare occidentale a început duminică 13 august 1961 în Berlinul Răsăritean. În acea dimineață, zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldații și muncitorii est-germani, fără implicarea directă a sovieticilor. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că nu ating în nici un punct teritoriul vest-berlinez. Străzile care se întindeau de-a
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
graniței est-berlinezilor, dacă au viza legală, dar nu i-au fost date instrucțiuni mai detaliate. În mod normal, ar fi trebuit să treacă câteva zile până când să fie conceput un nou regulament care să fie, de asemenea, transmis trupelor de grăniceri. Schabowski nu a fost însă informat asupra acestor amănunte și, după citirea sus-numitei note la conferința de presă, atunci când a fost întrebat când va intra în vigoare noile prevederi, el a răspuns: "După câte știu eu, intră în vigoare imediat
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
câte știu eu, intră în vigoare imediat, chiar acum". Zeci de mii de est-berlinezi au auzit în direct declarația lui Schabowski la televiziunea est-germană și au luat cu asalt toate punctele de control, pretinzând să intre neopriți în Berlinul Occidental. Grănicerii, depășiți numeric și nedumeriți, au dat numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scută vreme, a devenit clar că nu exista nicio posibilitate de stăvilire a mulțimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc. Cum nimeni nu dorea să-și asume
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
nedumeriți, au dat numeroase telefoane superiorilor lor, dar, în scută vreme, a devenit clar că nu exista nicio posibilitate de stăvilire a mulțimilor de est-berlinezi fără folosirea armelor de foc. Cum nimeni nu dorea să-și asume o asemenea responsabilitate, grănicerii au deschis barierele punctelor de trecere, lăsând mulțimea să treacă după un control sumar sau chiar fără de nicio formalitate. Mulțimile de est-berlinezi aflați în extaz au fost întâmpinate într-o atmosferă euforică de vecinii lor din vest, barurile din preajma graniței
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
noiembrie și 23 decembrie. Din punct de vedere tehnic, Zidul a mai fost păzit încă ceva vreme după 9 noiembrie. În primele săptămâni, soldații est-germani au încercat să repare porțiunile distruse de "Mauerspechte". Până la urmă, aceste tentative au fost abandonate, grănicerii tolerând demolările și trecerile "neautorizate" prin găurile făcute. Pe 13 iunie 1990, armata est-germană a început demolarea oficială a Zidului cu porțiunea din Bernauer Straße. Pe 1 iulie, ziua în care Germania Răsăriteană a adoptat moneda vest-germană, toate punctele de
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
lăsate în picioare nu mai seamănă cu vechiul Zid; sunt foarte deteriorate de încă mulții amatori de suveniruri), iar pe partea răsăriteană sunt numeroase graffiti, ceea ce, în mod evident, nu ar fi fost cu putință atâta vreme cât exista paza înarmată a grănicerilor est-germani. Până în momentul reunificării, existau graffiti numai pe partea apuseană a Zidului. Bucăți din Zid, cu sau fără certificat de autenticitate, sunt vândute amatorilor de suveniruri prin diferite sisteme on line sau prin poștă. Au fost amatori din SUA și
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]