2,054 matches
-
nu am voie să mi-o aleg. Să plecăm, sărim gardul și apoi, cum ne-o lumina Dumnezeu! Copile, tu te temi că o să te spargi de stânci? Eu dincolo mă desfac sub primul fir de nisip, libertatea motivează obsesiile, gratiile închid paranteze în sânge. Stau și le privesc cum trec pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri, la fiecare 10 secunde altă mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă. Toți 8 repetau în cor: Să vină, să vină curva, zâna măseluțelor, înhămată la trăsură, călare pe pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă. În 30 de minute, liniște. Ghiță trăgea gratia, ușa, punea lacătul în verigi, răsucea cheia de două ori, de trei ori, Ghiță încuia noaptea ca pe un deținut vinovat pentru orbirea liliecilor. Visul era o înșiruire de scurt metraje: ziua își alegea regia, decorul, personajele; noaptea, pelicula lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
comandat: "Foc!" Plutonul a executat ordinile mele. Uite, și acum îmi miroase cămașa a praf de pușcă. Ochii rup sângele și-l scuipă-n în țărână: "Foc!" Nenea Matei, 21 de gloanțe pentru o singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rup sângele și-l scuipă-n în țărână: "Foc!" Nenea Matei, 21 de gloanțe pentru o singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să rupem gratiile; lumina, ca o mlaștină, a stropit zidul închisorii. L-am convins să-și construiască altă colivie. Sunt vinovat, părinte. El, sărmanul, avea nevoie de alt cer. (Doamne, măcar acest șotron plin de plumb ia-l de la mine!) Prea multe, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
taie-mă bucăți și mă împrăștie lupilor, stinge setea pietrelor cu sângele meu, fă ce vrei cu mine, dar nu mă alunga. Nu vreau să mă întorc în lume, chiar dacă Dumnezeu ar locui după fiecare fereastră închisă. Dumnezeu poartă vina gratiilor crescute în carne. Părinte, fă ce vrei cu mine! Bătrânul să-și ceară scuze de la cei care mi-au fotografiat inima slobodă. (Bunica a încercat sângele cum se încearcă apă pentru botez: a suflat de trei ori, a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la capătul holului. Până sub unghii, până sub gene, până sub tâmplă, glasul lacătelor deschise străfulgera absența. Cu un ultim efort, a încercat să privească spre ușă. O umbră lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stronțiu dat prin ceară... În scurt timp am observat că mă umflu cam doi centimetri pe oră... și mi-e o foame de înnebunesc! Am mâncat chiuveta și linoleumul. Am cerut un cuțit și, până s-ajung să tai din gratii, l-am înghițit pe nerăsuflate. Și foile astea lăsate pentru declarație îmi fac cu ochiul! Am dat cu pumnul în perete și o gaură s-a căscat spre cealaltă celulă. - Ce faci, bă?! Era unul Lipyn, anchetat pentru spionaj economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu știți ce-mi vor face. — Nu, i-am zis; am dat din cap înspre oamenii aflați în spatele gratiilor și am adăugat: Dar știu ce-ți vor face ei. Gardianul deschise imensa cușcă și se dădu înapoi în timp ce Becker îl împinse pe Lange înăuntru. Țipetele lui încă îmi mai răsunau în urechi atunci când am ajuns înapoi în Steglitz. Hildegard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noi oaspeți, cu fețele sătule și somnoroase. I-am dat vecinului meu cartelele pe care le aveam în față și am ieșit să iau o gură de aer. Străzile, după toate zilele acelea de aglomerație, erau goale, vitrinele magazinelor cu gratiile trase. Era o zi foarte friguroasă și fără soare. M-am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prin aluzii. Luni. Astăzi am văzut o mână printr-una din ferestrele închisorii, către mare. Umblam pe zidul de piatră al portului, cum îmi este obiceiul, până în spatele vechii fortărețe. Fortăreața e complet închisă între ziduri oblice; ferestrele, apărate de gratii duble sau triple, par oarbe. Deși știam că acolo sunt închiși deținuții, am privit întotdeauna fortăreața ca pe un element al naturii inerte, al regnului mineral. De aceea, apariția mâinii m-a uimit, de parcă ar fi ieșit din rocă. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din rocă. Mâna era într-o poziție nenaturală; presupun că, în celule, ferestrele sunt situate foarte sus, adâncite în zid. Deținutul trebuie să fi făcut un efort de acrobat, ba chiar contorsionat, ca să-și treacă brațul prin două rânduri de gratii, așa încât să-și fluture mâna în aer liber. Nu era un semn al unui deținut către mine, sau altcineva. Oricum, eu nu l-am considerat ca atare, ba dimpotrivă, în acea clipă nu m-am gândit deloc la deținuți. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă o grapină până la gratiile închisorii, ca să ajute un prizonier să evadeze... Cuvântul „a evada“ e unul dintre cuvintele pe care nu le pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ani; îl mai deschidea din când în când vreun musafir care inevitabil comenta ce cuplu frumos făceau Duncan și Emmy. Otis cârâi în colivia lui așezată în colțul studioului în formă de L. Se prinse cu ciocul de una din gratii, o zgâlțîi bine și croncăni: — Otis vrea să iasă. Otis vrea să iasă. Trecuseră unsprezece ani și Otis devenea tot mai puternic. Emmy citise undeva că rasa Gri African poate ajunge să trăiască și șaizeci de ani, dar se ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
crește tensiunea... Acu’ s-a-nvățat, mă lasă-n pace... Gicu aprinde țigara. Dacă-i ziceai asta Înainte de noaptea nunții, acu’ erai burlac. Șmecherule care ești... Subiectul la ordinea zilei fotbalul. Mai ales acum, când niște arbitri au ajuns după gratii, cel puțin temporar. Face deneaul curățenie, Sandule, mormăie Gore, uite că și Prunea e luat la ochi, le-au pus ăștia telefoanele sub ascultare și acu’ le țâțâie fundul la toți. Nu mai miroase a iarbă crudă și a ciorbă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
această culoare - privește vinul din pahar și surâde. Ce e, Gicule, te oftici? Văd că te oftici, că voi ăștia de la Ponta sunteți cam ofticați În ultima vreme, vă țineți numai de poante răsuflate. Și-o să vă țineți și de gratii, precum Voicu, l au poprit pentru treizeci de zile, iaca na! Și Îi trage și pe alții după el. Se dă drumu’ la țeavă... Gicu bombează pieptul. Ba să am pardon, că nu sunt membru de partid. N-am carnet
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, că de furat mai e. Poți să te și superi pe mine, dar se mai poate fura. Se dă cu jula pe față, nu mai e nicio jenă. Ia, zi-i, Gore, cum e cu Chilia, ajung ăștia după gratii? Bate-un vânt rece din baaaarcă, la Chilia-n port... Ete, fleoșc, cine dracu` să mai intre-n pârnaie? Poate doar dacă vrea vreunul să ajungă președinte, că pușcăria a devenit rampă de lansare În politică. Da` dacă nu Învață
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
absent, și situația în care se aflau atunci nu-i putea mulțumi. Nerăbdători cu prezentul lor, dușmani ai propriului trecut și lipsiți de viitor, semănăm astfel mult cu cei pe care dreptatea sau ura omenească îi face să trăiască în spatele gratiilor. Și ca să sfârșim, singurul mod de a scăpa de această vacanță insuportabilă era de a pune din nou, cu ajutorul imaginației, trenurile în mișcare și de a umple orele cu țârâitul repetat al unei sonerii care totuși rămânea cu încăpățânare tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DE PLUMB UCISESERĂ MAJORITATEA PISICILOR ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE BALCON LA ORA OBIȘNUITĂ, ARĂTASE OARECARE UIMIRE, SE PLECASE, CERCETASE COLȚURILE STRĂZII ȘI SE RESEMNASE SĂ AȘTEPTE. MÂNA LUI LOVEA ÎNCET GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA TIMP DISPĂRUSE DEODATĂ ÎNCHIZÂND FURIOS ÎN URMA LUI UȘA CU GEAM. ÎN ZILELE URMĂTOARE ACEEAȘI SCENĂ SE REPETASE, DAR SE PUTEA CITI PE OBRAZUL BĂTRÂNELULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acestuia. \ Cu ce scop ? spunea. Și după un timp: \ Ce meserie are ? \ Ziarist. \ ESTE O MESERIE ÎN CARE SE VORBEȘTE MULT. Rambert tăcea. \ E un prieten, zise Cottard. ÎNAINTAU ÎN TĂCERE. AJUNSESERĂ LA CHEIURI, AL CĂROR ACCES ERA INTERZIS PRIN GRATII ÎNALTE. DAR S-AU ÎNDREPTAT SPRE UN MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul. Și trebuie să-l găsesc. Și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se revărsa pe ferestrele largi și înalte prevăzute cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu pe Rieux când l-a văzut aplecat deasupra unui corp care gemea. Doctorul făcea incizia ganglionilor unui bolnav pe care două infirmiere, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță de un soldat; din temniță, Sfântul Ioan privește pe fereastra cu gratii; Irod stă la masă cu Irodiada; Irod bătrân stă la masă cu alți demnitari și o femeie servește la masă; Irodiada tânără stă în picioare și ține în tipsie capul Sfântului Ioan; Tăierea capului Sfântului Ioan de către un slujitor, iar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
s-a mutat în tranziție tot pe „obsedantul deceniu”. Ca și când pușcăria generalizată a anilor ’80 nu a existat. Ea este însă vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o plăcintă de prezent și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]