4,296 matches
-
osmoză între realitate și simulacre. Două lucruri nu pot fi comparate decât dacă este posibilă non-existența vreunei legături între ele, conștiente sau inconștiente. O asemenea comparație, devenită tangibilă, ar ilustra pentru noi, cu claritate, ideea că ne aflăm pe culmea gratuității. Simulacrele pot să ia ușor forma realității, iar aceasta, la rândul ei, poate să se adapteze violenței simulacrelor, pe care o gândire materialistă le confundă, în mod prostesc, cu violențele realității tocmai datorită lipsei lor de coerență cu realitatea și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pot să ia ușor forma realității, iar aceasta, la rândul ei, poate să se adapteze violenței simulacrelor, pe care o gândire materialistă le confundă, în mod prostesc, cu violențele realității tocmai datorită lipsei lor de coerență cu realitatea și a gratuității lor. Nimic nu mă poate împiedica să recunosc multipla prezență a simulacrelor în exemplul imaginii multiple, chiar dacă una dintre stările sale adoptă înfățișarea unui măgar putrezit și chiar dacă un asemenea măgar este cu adevărat și îngrozitor de putrezit. Acoperit de mii
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune. Din aceste experiențe, care au avut o largă înrîurire fără a obține aprobarea întregii critice, se desprinde suavul cântec al elementelor în căutarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe care le ascunde după ziduri. Aha este numele unui rege preistoric al Egiptului, iar afirmația acestora că Macedonia și Tracia sînt colonii ale lor, adică sînt popoare din același neam cu limbi și culturi foarte asemănătoare, nu era o gratuitate dacă judecăm după cîntarul adevărului. Cuvîntul Ahileus este compus din ahi: braț, armă, clan, trufie, a fi de partea cuiva + leus: leu. Ahile îl înfruntă pe Agamemnon spunîndu-i că este pus ,,veșnic pe cîștig” și chiar dacă el poartă greul războiului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
purifica”. Darul nu se măsoară comercial. Poate fi un gest amical, o vorbă bună adresată oricui. Însă „marea regulă a tuturor regulilor”, obligația majoră căreia i se subordonează toate celelalte, rămâne, în materie de danie (fie ea prescrisă sau voluntară), „gratuitatea gestului”, faptul de a nu precupeți ceea ce dai, de a nu aștepta răsplată și, mai ales, de a nu cere sub nici o formă „dobândirea unui beneficiu”. Esențial este a nu se dărui ceva de proastă calitate, ceva ce tu însuți
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
peste 1000 de oameni dornici să-și aducă aminte de Eminescu, în ziua de duminică, 30 iunie. Textul lui Dumitru Cosmănescu se înscrie în datele acestei campanii de presă dar nu poate fi în nici un caz suspectat, prin aceasta, de gratuitate: Universul era unul dintre ziarele serioase ale momentului. Dacă George Călinescu nu-l amintește, în cartea sa din 1892, pe frizerul regal decât în trecere (la bibliografie, fără a-l cita) este pentru că acesta crease, prin întărire, un șablon cultural
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază pe criza ieșirii din adolescență, cu primele căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină sub diverse forme), dar - așa cum s-a remarcat - „opacizarea nu e gratuită, iar hazardul constituie o alternativă la logica realității convenționale” (Petru Poantă). Începând cu placheta De izvoare se poate vorbi despre
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
cât cronologică a acestei lupte pentru supraviețuire, dusă de el și familia sa în sprijinul lui. La data de 3 august 1964 primește un certificat eliberat de Sfatul popular al orașului Sibiu cu nr. 44333 în care se certifică, pentru gratuitate la asistență medicală, că nu are nici un venit. (Anexa 11.2.) După obținerea acestui certificat se prezintă la spitalul TBC din Sibiu la dr. Traian Dăncănet care îi prescrie cele mai bune medicamente, aflate în țară, pentru a se reface
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu și despre Creangă, Iași, 2002; Emilia Diculescu-Popescu, Ștefan Dumitrescu, „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Psihanaliza, psihologia, sociologia și filosofia acestei cărți, pref. Dumitru Gherghina, Craiova, 2002; Dan Grădinaru, Creangă, București, 2002; Mircea A. Diaconu, Ion Creangă. Nonconformism și gratuitate, Cluj-Napoca, 2002; Constantin Parascan, Eminescu și Creangă la Junimea, Iași, 2002; Dan Zamfirescu, Cultură română - sinteză europeană, București-Chișinău, 2002, 216-264; Constantin Parascan, Preoția lui Creangă, Iași, 2003. V.Cr.
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cifră este mare, În comparație cu țările vecine. România are, de asemenea, aproximativ 6 milioane de pensionari, care nu plătesc contribuția pentru sănătate, și aproximativ 8 milioane de fermieri, care nu sunt asigurați, adică nu plătesc asigurarea de sănătate, deși beneficiază de gratuitatea sistemului de sănătate. Legislația nu a fost aplicată și În cazul fermierilor din mai multe motive, unul dintre cele mai importante fiind acela că fermierii nu produc pentru piață, ci În scopul subzistenței, astfel Încât aceștia nu au bani pentru a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
literaturii Înțeleasă ca istoria ideii literaturii moderne. Conform acesteia, literatura modernă apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și gratuitatea artei. Această concepție puristă, extinsă asupra literaturii, a dus la sacralizarea ei urmată, firesc, de desacralizarea și deconstrucția ei, la care asistăm astăzi, o dată cu impunerea unei concepții culturaliste a literaturii relativizată pînă la statutul de practică culturală egală cu ea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de artă și pe creatorul ei dincolo de statutul lor mundan. Momentul avangardei - cea rusă - este cel În care autarhismul artei este dus la ultimele consecințe: de la suprematistul Malevici la poetul Hlebnikov, artiștii primei avangarde consideră că scopul artei este tocmai gratuitatea și, Într-un fel, omul vizat de ea este un supraom În măsura În care refuză din capul locului - ca pe o minciună - ideea oricărei transcendențe a operei. Este ceea ce, În reluare, vor face Noii Romancieri francezi, pentru care personajul și În general
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
maniere, ca actor principal al unor situații paradigmatice ale traseului retoric și etic pe care trebuie să-l parcurgă o conversație. Căci acesta este subiectul Conferinței, conversația, extrasă din rigiditatea formală à la franșaise și redată individului contemporan pentru care gratuitatea, calmul aristocratic și viața trăită ca artă și-au pierdut, baudrillardian, orice sens. Dintre speciile de conversație definite și comentate de narator (de dragoste, politică, literară, patriotică, cu morții) comentariile pe marginea celei patriotice ne interesează desigur și pe noi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă scot din sărite un anume masochism cu explozie Întîrziată, celebrarea contemplării În detrimentul intervenției, chiar și amănunte precum Îmbrîncirea În Întuneric a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atribuim sens la ceea ce simțim. Tocmai din pricina inefabilului estetic - sau, după alții, din pricina disjuncției dintre bine și frumos -, axiologia literară și-a Împrumutat reperele din exterior și din același motiv i-a fost mereu imposibil să se orienteze după criteriul gratuității (de la Kant citire), un criteriu absolut și obscur În același timp, cedînd intenției de a servi diferitelor cauze. Cauză politică, cauză „ontologică”, cauză progresistă nu În ultimul rînd, atunci cînd, preluînd din mers pozitivismul militant al socialismului științific, a permis
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon. Contradicția esențială vine aici dintre universalitatea esteticii și particularitatea limbilor În care estetica este aplicată În operă. În fond, dacă postulăm principiul gratuității actului literar, de ce studiul lui ar trebui să folosească unui sistem de Învățămînt național? Nu este vorba atunci despre o instrumentalizare ireductibilă a literaturii ? Pentru că, Într-o logică nouă, mondializată, ceea ce rămîne valoros din literaturile naționale nu poate fi altceva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a preluat frâiele puterii politice și economice și care (cel puțin pe unele segmente sociale) și-a creat privilegii care vor apăsa pe generațiile viitoare: pensii ocupaționale, pensii speciale pentru parlamentari, pentru avocați, plăți compensatorii, acțiuni la diverse societăți comerciale, gratuități de diverse tipuri, salarizare în sectorul public puternic influențată de vechime și de poziția ierarhică în organizații. Este o generație cu o proporție redusă de migranți externi comparativ cu generația următoare fapt datorat intrării pe piața muncii înainte de 1982 și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, pp. 462-466. 11
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și cel al lui Cantemir, pentru ca umanismul său să reprezinte o sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, p. 462-466. 47
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și nu mai e nevoie să judeci dacă gesturile lor sunt utile, bune sau dimpotrivă necuviincioase. Estetica fragmentului suspendă calculele utilitare sau etice pe care le putea implica o estetică a reprezentării. De aceea, Jacques Rancière o apropie de conceptul gratuității și al dezinteresării artei pe care modernitatea l-a gândit prin ideea kantiană a finalității fără scop. Doar că filiera pe care au fost vehiculate aceste noi forme de apreciere estetică a fost legată prin figurile monumentalității de recuperarea trecutului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lor când osteneala le silea să-și lase regiile aeriene și să se-ntoarcă a cere pământului puteri nouă"89. Insistența pe desenul aerian al mișcărilor - și pe dans, care e figura recurentă a acestei relatări - sugerează în același timp gratuitatea acestei gesticulații (ondulația și grația sunt semnele unui estetic pur, lipsit de finalitate) și consumul său rapid și caracterul său provizoriu. Așa cum în notele sale arheologice scriitorul nu e interesat de descrierea corpului, nici aici nu vorbește despre obiecte sau
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
datorită acestor conotații negative, pentru că prin fragmentaritate mărgăritărelele le oferă ocazia să experimenteze o formă pură a relației estetice desprinse de orice contingență. Investiția în puritate, în detașarea de interese și de contexte, face din reprezentările formei un vehicul al gratuității estetice. În acest sens, trebuie observat faptul că un imaginar arheologic paralel celui dezvoltat în cultura română avea să infuzeze parnasianismul în Franța: figura mozaicului, cea care îl ajuta pe Bolintineanu să își transcrie experiența estetică, îi folosea și lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
România în următorii o sută de ani. De ce toate aceste idei nu s-au revendicat de la universul monumentalizării? De ce diversele lui domenii de aplicație, arheologie, folclor, filologie, nu au infiltrat și influențat discursul estetic? Spus simplu, ne putem întreba de ce gratuitatea fragmentelor nu a servit la legitimarea câmpului autonom al literaturii. Să ne gândim doar, într-o reverie de istorie alternativă, că Odobescu sau Bolliac ar fi putut fi precursorii lui Maiorescu, nu niște fire stângi într-o istorie a dandysmului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
1864 avea să devină Liceul Codreanu. Aceasta este rezultatul intrării în vigoare a legii instrucțiunii publice din 25 septembrie 1864, corolar al străduinței unor intelectuali și cărturari ca V. A. Ureche, Petrache Poenaru, Vasile Boierescu care stabilea generalizarea, obligativitatea și gratuitatea învățământului primar. Realitatea însă a fost cu totul alta pentru că puțini au fost aceia care s-au ocupat de asigurarea bazei materiale a școlii. Trecuse un an de la promulgarea legii școlare când la 12/24 aprilie 1866, în Monitorul, jurnalul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și, cu privirile îndreptate spre înaltul balcoanelor, s-a adresat cam așa: - „Adânc mișcat de gestul vostru, care mi-a mers direct la inimă, am dat ordin lui Iancu Braunștein, impresarul meu, ca la viitorul spectacol să ofere două sute de gratuități fotolii și rezervate, celor care m-au primit astăzi așa de frumos. Trăiască armata română și marele public bârlădean! În această seară vom juca exact ca la premiera de la București". Nu vă spun ce delir a fost după aceea în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]