KorAP: Find »[drukola/base=grotă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...81 >

2,018 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei ca un pește mort! Voiai să te Îneci sau ce făceai acolo? - Mor de plăcere cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar el stărui: - Ciudat, ți-am auzit glasul care venea din fundul grotei, de aia m-am vîrÎt pînă acolo. - Acum o să spui că e din vina mea! - Într-un anume fel, da... CÎnd te văd, pierd pămîntul de sub picioare... ZÎmbetul lui mulțumit de sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
sine o făcu să se zbîrlească. Își reținu un șuvoi de vorbe grele, se ridică dintr-un salt și fugi spre mașină. - Așteaptă, vreau să știu unde erai cînd m-ai strigat. Mă Întreb dacă nu există o galerie Între grotă și faleză... Ea Îi arătă situl cu un gest enervat. - Uite colo! Acolo eram! Sincer vorbind, trebuie să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Îi trecu prin minte Mariei. O imagine stingheritoare. O alungă pe dată. - Ce să caute o tînără femeie de douăzeci de ani la Lands’en, singură, Într-o barcă, pe o noapte de furtună? Lucas se Îndreptă spre intrarea În grotă. - Oi fi eu Înzestrat, dar nu am răspunsuri la toate Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
toate Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri și lîngă tumulus, iar eu eram aici, exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
a silit să vii după mine. - Știi că ai calități de breton? remarcă ea În fața Îndărătniciei lui. Tocmai era gata să-i spună că, venind din partea ei, lua acest lucru ca pe un compliment, cînd un uruit surd zgîlțîi pereții grotei. Schimbară Între ei o privire uluită, apoi, fără să se mai pună de acord, se năpustiră spre ieșire În vreme ce vibrațiile se amplificau. Fragmente de stîncă Începură să se rostogolească precum o ploaie de meteoriți. Erau la doar cîțiva metri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vuiet de infern. Fiind chiar În spatele Mariei, Lucas fu cît pe ce s-o izbească În momentul În care ea se opri brusc. Vacarmului Îi urmă liniștea. Pe cît de bruscă, pe atît de apăsătoare. Din ceea ce fusese ieșirea din grotă, nu mai zăreau acum decît cîteva spărturi luminoase. Polițistul Își Îndreptă lumina lanternei În direcția ieșirii și o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Întorcînd capul ca să se uite Îndărăt. Erau deja departe cînd urcară strigătele de ajutor scoase de Marie și de Lucas, venind parcă de sub pămînt. Aveau, drept martori, doar șase uriași de granit. * * * Cei doi polițiști Încetară curînd să mai strige. Grota era de acum umplută pe trei sferturi cu apă, o apă neagră ca cerneala. - Cu siguranță mai există o soluție, murmură Marie. - Nu Întotdeauna, răspunse Încetișor Lucas. Fixă lanterna Într-o spărtură a peretelui de piatră, se apropie de Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În viața mea. Nu credeam că voi mai fi În stare să le spun vreodată. Și continuă cu glas răgușit: - Te iubesc. - Strînge-mă tare, răspunse ea Încet. Rămaseră Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de pierdut? Apa le ajungea deja la bărbie. Lucas o ajută pe Marie să se cațăre În pasaj și se strecură la rîndul lui, părăsind grota de acum complet Înecată de mare. Tunelul urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
adăugă ea arătînd spre micul soare săpat pe altar, era În mijloc. Nu era o Întîmplare. - Poate. Deocamdată, asta tot nu ne spune unde se află ieșirea. - Poate că nu există. - Nu prea mi-i Închipui pe druizi trecînd prin grotă și prin galerie ca să vină să-și facă aici temenelile. Marie nu făcu nici un comentariu. El continuă. - Probabil că ne aflăm cam la patru-cinci metri sub pămînt. Cu aproximație, aș spune că ne aflăm chiar dedesubtul sitului. Așadar nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
adresă o privire triumfătoare lui Lucas. - Ce mai zici? - Rezultatul mă uimește, zise el amuzîndu-se. RÎsul Îi Încremeni cînd se făcu auzit un ușor declic, ca acela al unui pistol căruia i se trage piedica. Și o vibrație surdă zgîlțîi grota. - Dumnezeule mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot mai puternice. - De ore Întregi Încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să vă găsesc pentru a vă da vestea, iar voi, voi... TÎnărul jandarm stacojiu la față Începu să se bîlbîie. Apoi se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor erau pe alocuri sfîșiate. - De unde ați ieșit? - Din grotă, zise Lucas strecurîndu-i un zîmbet Mariei, pe drumul Jefuitorilor de corăbii. Se Întoarse spre Stéphane care se uita la ei stupefiat. - Ei, care e vestea, Morineau? Bună sau rea? - Bună. Jandarmul Îi Întinse un mic dosar. - Legistul e categoric, Loïc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un colet de la tata, Gildas a păstrat timbrele din Terra-Nova. Am primit fiecare un briceag identic, dar cu inițialele noastre gravate... Cele cîteva cuvinte care urmau nu-i mai reținură atenția. - Avem acum dovada că Loïc și ceilalți erau În grotă În noaptea În care Mary a naufragiat. Briceagul găsit acolo, notele care se opresc chiar În ziua aceea... - Asta nu ne spune ce urmau să facă. Marie și Lucas cercetau din nou golful Jefuitorilor de corăbii. Aruncară o privire tehnicienilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acolo, notele care se opresc chiar În ziua aceea... - Asta nu ne spune ce urmau să facă. Marie și Lucas cercetau din nou golful Jefuitorilor de corăbii. Aruncară o privire tehnicienilor de la PS care făceau prelevări pe stîncile care astupau grota și În zona de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru mine era cu strășnicie interzis să mă apropii. - Probabil că au trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
puteau niște copii s-o ucidă pe Mary! se enervă ea. - În orice caz, sînt sigur că au fost uciși din cauza celor petrecute acum treizeci și cinci de ani. Lucas trecu prin fața Mariei și se duse să examineze stîncile care blocau intrarea grotei. O simți pe tînăra femeie aplecîndu-se lîngă el. - Cineva a Încercat cu adevărat să se descotorosească de noi. - Nu e sigur. Ucigașul știa poate de galeria pînă la faleză... - Și ne-a pus astfel În situația de a o descoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tradiție... Îi zîmbi, fericită că avusese delicatețea să rămînă la tonul de glumă și se uită la el cum scruta Împrejurimile ca un copoi aflat pe urmele unei piste. Reflecta cu voce tare: - Nimeni nu știa că urma să explorăm grota asta? - Nu, nimeni. Dar poate că cineva ne-a văzut ducîndu-ne Într-acolo... - Asta Îmi spuneam și eu... Privirile lor se fixară simultan asupra farului. Deși ieșise, Ryan nu Încuiase nici o ușă. Reticențele Mariei de a face acea cercetare improvizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
e cel care mi-a dat o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați În grotă. Stéphane, Încă năuc, cu ochii holbați, dădea din cap precum cățelușii aceia de jucărie care se bîțÎie sub geamul din spate al mașinii unui tip cu gusturi vulgare. Așezat În fața lui Lucas și a Mariei, care puneau Întrebările metodic, Ryan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să meargă la fel și mai departe. Afirmația lui Ryan era atît de netă că Lucas și Marie nu fură deloc surprinși cînd Morineau confirmă alibiurile acestuia: Ryan se aflase la cafeneaua din port atunci cînd ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la Paris cînd Fersen fusese atacat pe faleză; cît privește uciderea lui Yves, Chantal și Nicolas, Ryan cinase atunci la familia Kersaint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mine? Marie aproape că țipase, Într-atît o rănea atitudinea mamei ei. Jeanne se Întoarse și Își reluă treaba, abătută. - Nu-mi mai aduc aminte... - Pe 20 mai 1968, Loïc și Gildas au fost cît pe ce să se Înece În grotă, aveau vreo zece ani, o mamă nu uită genul ăsta de lucruri! - Nu știu despre ce Îmi vorbești... - Nu te cred! Jeanne se Întoarse spre fiica ei cu o mînie abia stăpînită. - N-ar fi trebuit niciodată să te Întorci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se temea de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit ce trăia ea, Lucas Îi pusese mîna pe umăr. Priviseră alături unul de altul cum treceau prin fața lor farul de la Ty Kern, menhirii, golful, grota... Privirile li se Întîlniseră. Iar dorința se manifestase. Imperioasă. Violentă. Fără să se mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii noștri făcuseră asta... Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva rămăsese ceva În urma refluxului... Acolo am văzut lingourile, erau trei lăzi... Dumnezeule, tot aurul ăla! Asta ne-a scos din minți... - Ce-ați făcut cu el? Yvonne avu nevoie de cîteva secunde ca să iasă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]