2,606 matches
-
a autorului Corbului, 1843-1849. Este etapa de scriere a faimoaselor texte din seria detectivului ("raționalist") Dupin (cazul Mariei Rogêt sau cel al, ulterior lacanienei, "scrisori furate"), a "teoriilor" filozofice vizavi de "impulsul perversității", a experimentelor mesmerice (între care se distinge grotesca povestire The Facts in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre un catolic și un francmason doar în aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
proces gradual de disipare a personalității și pierdere a identității. Naratorul sucombă psihologic și moral, depersonalizîndu-se subit. De aceea, textul devine pasibil de o lectură parabolică, în postură de diatribă la adresa instituției domestice însăși. Crima premeditată nefiind decît expresia ultimă, grotescă, materială, a acestei rebeliuni. Oricare ar fi, însă, raționalitatea ascunsă a violenței, rămîne cert faptul că am fost din nou martorii unei diversiuni narative, eroul-reflector misti-ficînd deliberat expunerea epică și lăsînd foarte puține indicii ale neloialității sale. Textul devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mult ori mai puțin explicit, în frămîntările inaugurale și finale ale personajului-narator, Pym, precum și în evoluția neobișnuită a mărturiei sale narrative, de la voluptatea teoreticului și detaliului științific pentru întărirea autenticității -, în prima parte, pînă la obsesia fantasticului absurd și aproape grotesc, spre sfîrșitul povestirii. Statutul naratorului este foarte controversat de la bun început. Pym, în calitatea sa de "conștiință reflectoare", oferă cel puțin două ipostaze narative. Pe de o parte, el ar putea fi bănuit autonom, în felul naratorilor din proza scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un foarte bun exemplu al acestei disponibilități fenomenologice rămîne episodul petrecut pe Grampus, după intrarea vasului în derivă, doar aparent o licență grotescă de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat la nivelul întregii cărți. Devastați de foame, supraviețuitorii catastrofei de pe Grampus zăresc în depărtare un vas, trăind prima licărire de speranță într-un coșmar fără sfîrșit. Pym expune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să eperimenteze senzațiile normalității. În game psihologice diferite, majoritatea personajelor create de scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să evadeze din deruta identitară. Soții din "The Music Teacher"/"Profesoara de muzică" (1967) cîntă, exas perați, la pian, partituri grotești, pentru a-și scoate soțiile din blazare și a-și recupera, ultimativ, identitățile descom puse. Naratorul din "The Fourth Alarm"/"A patra alarmă" (1971) și soția sa, Bertha, iau parte la experimente teatrale, cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spuneam, suspiciuni de paternitate (întărite și de faptul că ea se constituie într-o diatribă violentă la adresa domniei lui Iustinian, împărat altfel abordat pozitiv în textele istorice redactate și expuse de Procopiu pe parcursul vieții!). Considerată de unii "anecdotică", de alții "grotescă" și "pornografică" (cu precădere în capitolul 9, unde autorul ne povestește, cu amănunte picante, felul în care Teodora a ajuns împărăteasă a Constantinopolului, din curtezană de mîna a doua, ca urmare a unui decret imperial), istoria lui Procopiu este, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Flint orbit de obsesia că Wilt ar fi fost vinovat. Între timp, apare și Eva, soția supraponderală, nevătămată și plină de energie, compromițînd definitiv demersurile inspectorului. Cum a putut un anchetator cu experiență să cadă într-o capcană atît de grotescă și de bătătoare la ochi? Nimeni nu ne va răspunde la întrebare. Nici Wilt, nici autorul și nici măcar Flint însuși. Aici însă localizez eu partea serioasă a acestei comedii negre. Nu definim, în universul exterior, decît ceea ce am definit deja
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mișa a ajuns atît de important. Pinguinul este internat într-o clinică specială și i se implantează inima unui copil! În scurt timp (protagonistul află telefonic), el va fi din nou disponibil pentru vechile activități mortuare. Deconcertat de insanitatea realității grotești unde se vede angrenat fără voia lui, Viktor ia o decizie nebunească: plătește două mii de dolari conducătorului unei expediții în Antarctida pentru a-l lua pe Mișa cu el. Salvarea pinguinului devine, prin urmare, o chestiune capitală, în interiorul căreia Kurkov
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Septembrie în Shīrăz se focalizează pe durata unui an întreg, din septembrie 1981 pînă în septembrie 1982, o perioadă de timp cînd efectele nefaste ale revoluției ating apogeul. Oamenii sînt arestați, anchetați sumar și executați pentru motive aberante, ce combină, grotesc, politicul cu religiosul. În centrul poveștii, se află familia bijutierului evreu Isaac Amin care deține o afacere profitabilă, în Teheran, pînă la debutul evenimentelor. Într-o dimineață de septembrie însă, inevitabilul se produce. Isaac este arestat și închis într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
istoriei. Aceasta descoperă personajele lui Sofer la finalul inițierii lor. Bibliografie Dalia Sofer Septembrie în Shīrăz. Traducere de Ioana Văcărescu. București: Leda-Corint, 2008. CUPRINS Nota autorului 5 Tragedia ca război cultural 7 Două capodopere iacobite 20 Răzbunare și disimulare 27 Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe 38 Diversiunile narative ale unui precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în neomodernism, am prezentat și într-un capitol anterior al lucrării noastre faptul că acesta este un curent literar destul de eterogen, cu prelungiri până în epoca postmodernismului, ai carui reprezentanți au exploatat, într-o manieră personală, toate resursele liricului, de la râsul grotesc, la sensibilitatea pură, de la ironic la tragic, de la retorica angajată, la inefabilul sublim al cuvântului liber. Prin urmare, avem de-a face cu un colaj de stiluri scriitoricești, care se nasc din tot atâtea trăiri ale autorilor care aparțin acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mircea, Mișcarea literară, București, Editura Eminescu, 1981. Dumitru Tucan, Sensurile modernității. Dinspre modernitatea iluministă înspre modernitatea estetică a secolului al XX-lea, în Analele Universității de Vest din Timișoara, Timișoara, Seria Științe Filologice, XLVII, 2009. Țeposu, Radu, Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, București, Editura Eminescu, 1993. Ulici, Laurențiu, Literatura română contemporană, București, Editura Eminescu, 1995. Ulici, Laurențiu, Coborârea din turn, în "România literară", 25 (1989). Ungureanu, Cornel, Imediata noastră apropiere, Timișoara, Editura Facla, 1980. Ungureanu, Cornel, Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ne relevă valori nebănuite. În: Cronica (Iași), 28, nr. 19, oct. 1993, p. 2-3. Interviu cu Elvira Sorohan, realizat de Nicolae Busuioc. SOROHAN, Elvira. Urmuz. Ironia iconoclastă. În: România literară, 26, 17-23 nov. 1993, nr. 45, p. 10. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (I). În: Jurnalul literar, 5, dec. 1994, nr. 43-48, p. 4, 5. SOROHAN, Elvira. Machiavelli al Florenței dinainte și după 1500. În: Dacia literară, 5, nr. 14, 1994, p. 18. SOROHAN, Elvira. Miron Costin. Contextul și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
14, 1994, p. 18. SOROHAN, Elvira. Miron Costin. Contextul și textul Poemei polone. În: Dacia literară, 5, nr. 15, 1994, p. 27-30. SOROHAN, Elvira. Cantemir. Cetatea imaginară ca antiu-topie. În: Dacia literară, 6, nr. 19, 1995, p. 24-28. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (II). În: Jurnalul literar, 5, dec. 1994-ian. 1995, nr. 49-52, p. 4, 6. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (III). În: Jurnalul literar, 6, ian.-febr. 1995, nr. 1-4, p. 3. SOROHAN, Elvira. Grotesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
p. 27-30. SOROHAN, Elvira. Cantemir. Cetatea imaginară ca antiu-topie. În: Dacia literară, 6, nr. 19, 1995, p. 24-28. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (II). În: Jurnalul literar, 5, dec. 1994-ian. 1995, nr. 49-52, p. 4, 6. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (III). În: Jurnalul literar, 6, ian.-febr. 1995, nr. 1-4, p. 3. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (IV). În: Jurnalul literar, 6, febr.-mart. 1995, nr. 5-8, p. 7. SOROHAN, Elvira. Magic și poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (II). În: Jurnalul literar, 5, dec. 1994-ian. 1995, nr. 49-52, p. 4, 6. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (III). În: Jurnalul literar, 6, ian.-febr. 1995, nr. 1-4, p. 3. SOROHAN, Elvira. Grotesc și absurd la Urmuz (IV). În: Jurnalul literar, 6, febr.-mart. 1995, nr. 5-8, p. 7. SOROHAN, Elvira. Magic și poetic. În: Jurnalul literar, 6, oct. 1995, nr. 33-36, p. 1, 5. Despre Lucian Blaga. SOROHAN, Elvira. Să vorbim totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
magicianului. În: România literară, 35, 6-12 nov. 2002, nr. 44, p. 12. Despre povestirea Ultimul berevoi de Vasile Voiculescu. SOROHAN, Elvira. Vasile Voiculescu, subversiv. În: România literară, 35, 21-27 aug. 2002, nr. 33, p. 12. SOROHAN, Elvira. Bacovia Melancolie și grotesc. În: Ateneu (Bacău), 40, sept. 2003, nr. 9, p. 11. SOROHAN, Elvira. Blaga și Kadare În: România literară, 36, 24-30 sept. 2003, nr. 38, p. 13. Paralelă între nuvela Kostandin și Doruntina de Ismail Kadare și piesa Înviere de Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
literaturii mulți tineri în jur de 20 de ani, adică exact atunci când spiritul în formare are nevoie de sprijinul decisiv. Cursul de literatură veche s-a dovedit "un lung rond de noapte" prin cultura și istoria lumii, cele despre ironie, grotesc sau fantastic propuneau căile oblice într-o lume academică ușor anchilozată în prejudecata frumosului și a canonicului, ilustrând superior interdisciplinaritatea de care se face astăzi atâta caz prin documente oficiale. Scriitori ca Aitmatov, Buzzati, Kadare sunt descoperiți și redescoperiți din
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și subtilitatea intelectuală a Elvirei Sorohan. Stăteam în banca a doua, și ascultam la fel de fascinată ca și în primul an cum își desfășoară doamna profesoară demersul academic despre conceptul estetic de grotesc. La unul dintre primele cursuri, vorbind despre potențialul grotesc al lumii pe dos în Evul Mediu, doamna profesoară mă întreabă direct, spunându-mi pe numele de familie, dacă îmi amintesc despre o astfel de imagine răsturnată în romanul lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Eram uimită că își amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se face că scopurile cele mai înalte ale monahismului apar imaginate în expresiile grotescului. Asceza radicală e cultivare deliberată a murdăriei (D. Micu), iar adâncirea în lumea spiritului, pentru că trebuie arătată, nu poate îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea să vorbească, dar îi plăcea să asculte și să râdă. Orice i-ai fi spus, îi făcea plăcere, afară de bârfeli și de critice. Râdea întocmai ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
excepției franceze" se numără una cu adevărat rarisimă calitatea intelectuală, mai precis literară, a majorității politicienilor de vîrf. E greu să vorbești despre o asemenea trăsătură într-o țară ca a noastră, în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a atrage atenția asupra alterității, a diferențelor și a faptului că rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
i-au convins pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
enciclopedia sus-menționată, opune teribilul grotescului, scriind că "[î]n nimic altceva nu este fantezia individuală atât de variată și de capricioasă precum în percepția oribilului. Pentru o persoană, o povestire este terifiantă dincolo de orice închipuire, pentru alta, aceasta este doar grotescă" (1986: 443). Exegetul fenomenului trebuie deci să acționeze cu maximă precauție și să precizeze, din capul locului, că selecția textelor primare asupra cărora va fi centrată analiza literară nu poate emite pretenții de obiectivitate sau de exhaustivitate. În Introducerea la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
șoc: acolo, "era așezată o masă lungă, din acelea care se-ntind numai la sărbători. De amândouă părțile scaune grele, puse în ordine, unul în fața altuia, cuprindeau câte un schelet de om, înveșmântat în resturile hainelor în care murise". Spectacolul grotesc culminează cu introducerea în scenă a scheletului reginei. Bătrânul monarh este singurul supraviețuitor al carnagiului, dar tragedia i-a luat mințile: "Zadarnic încercară oamenii să se înțeleagă cu Regele Wenceslav. La orice întrebare el râdea și, ridicându-și hlamida până la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]