2,626 matches
-
său dintre Franța și Imperiul Otoman care i-a permis lui Henric să facă presiuni pentru cuceriri franceze spre Rin în timp ce o flotă franco-otomană apăra sudul Franței. Henric a capturat orașele episcopale Metz, Toul și Verdun și a învins armata habsburgică în Bătălia de la Renty în 1554. Încercarea franceză de a invada Toscana în 1553 a eșuat în Bătălia de la Marciano. După abdicarea lui Carol Quintul în 1556 și după împărțirea Imperiul habsburgic între Filip al II-lea al Spaniei și
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
Metz, Toul și Verdun și a învins armata habsburgică în Bătălia de la Renty în 1554. Încercarea franceză de a invada Toscana în 1553 a eșuat în Bătălia de la Marciano. După abdicarea lui Carol Quintul în 1556 și după împărțirea Imperiul habsburgic între Filip al II-lea al Spaniei și Ferdinand I, punctul central al războiului s-a mutat în Flandra, unde Filip în alianță cu Emanuel Filibert de Savoia, a învins Franța la St Quentin. Intrarea Angliei în război mai târziu
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit "Eminenta roșie", a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, țelul său fiind schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa. Născut la Paris, Armând du Plessis a fost al patrulea copil într-o famile cu cinci copii, dintre care ultimii trei fii. Cu toate ca obârșia lui a fost din rândul nobilimii mici, familia lui are un rol mai însemnat
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
fost botezată în aceeași zi. Nașele ei au fost: mătușa Prințesa Wilhelmina Amalia de Brunswick-Lüneburg și bunica Eleonore-Magdalena de Neuburg. Tatăl ei, care domnea peste zone vaste în Europa Centrală, avea nevoie de un moștenitor pe linie masculină. În dominioanele habsburgice, legea salică împiedica femeile să aibă drept la succesiune. Astfel, nașterea Mariei Tereza a fost o mare dezamăgire pentru tatăl ei și pentru populația din Viena. Maria Tereza a înlocuit-o pe verișoara ei Maria Josepha ca moștenitoare prezumptivă la
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
salică împiedica femeile să aibă drept la succesiune. Astfel, nașterea Mariei Tereza a fost o mare dezamăgire pentru tatăl ei și pentru populația din Viena. Maria Tereza a înlocuit-o pe verișoara ei Maria Josepha ca moștenitoare prezumptivă la teritoriile habsburgice; Carol al VI-lea a emis Pragmatica Sancțiune din 1713 prin care fiicele lui au trecut în fața nepoatelor sale în linia de succesiune la tron. Carol a solicitat aprobarea celorlalte puteri europene pentru dezmoștenirea nepoatelor sale. Marile puteri au impus
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară ("Ratio educationis"), punând bazele învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației. Sistemul de recrutare în armată a fost luat din mâinile dietelor și încredințat funcționarilor oficiali locali. S-a introdus recrutarea sistematică, s-au editat manuale noi de instrucție și tactică militară și
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
Pentru a clarifica acest concept, folosirea termenului de maghiarizare în acest articol se va face în sensul său original. Termenul de maghiarizare este folosit în general referitor la politicile implementate de guvernul din Regatul Ungariei, care era parte a Imperiului Habsburgic. Acest proces a început spre finalul secolului XVII, s-a intensificat după Ausgleich, care a adus o autonomie sporită a guvernării maghiare din Austro-Ungaria. Regatul Ungariei (denumit și Translethania) era o țară multietnică, locuită de maghiari, germani, slovaci, români, ucrainieni
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
guvernelor, care a folosit și măsuri violente. De exemplu, mulți intelectuali și activiști slovaci (ca Janko Kráľ care în 1848-49 a luptat împotriva revoluției maghiară anti-habsburgică) au fost întemnițați sau chiar condamnați la moarte în timpul revoluției de la 1848 din regiunile habsburgice. Școlile fondate de biserici aveau dreptul de a educa în limbile minoritare. Aceste școli confesionale au fost înființate însă înainte de 1867, adică în circumstanțe socio-politice diferite. Clauza 38 din legea naționalităților Regatului Ungariei din 1868, specifica faptul că școlile confesionale
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
slavi și sârbi, cu o densitate scăzută a populației. În următoarele două secole regiunea a fost colonizată de numeroși germani, precum și membri ai altor grupuri etnice (slovaci, rusini, etc) și în aceeași perioadă s-au așezat aici și unguri. Guvernarea habsburgică a favorizat în special așezarea germanilor, ca parte a politicii de germanizare. În secolul XVIII, Contele Antal Grassalkovich (care avea strămoși croați) a definit un plan de colonizare care intenționa să așeze coloniștii sârbi, rusini și unguri de-a lungul
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
distrugerea influenței Imperiului Austro-Ungar în Balcani, astfel încât să se poată realiza unificarea poporului sârb într-o națiune federală. Pentru atingerea acestui scop s-a apelat la toate mijloacele, fiind vehiculate mai multe variante; fie asasinarea unui membru al familiei imperiale Habsburgice, fie a unui înalt oficial din guvern. Din surse sigure se aflase că arhiducele Francisc Ferdinand urma să efectueze o vizită oficială în Sarajevo în luna iunie 1914. Princip, în colaborare cu Nedeljko Čabrinović și alți patru complici, au așteptat
Gavrilo Princip () [Corola-website/Science/304595_a_305924]
-
a fost asediul unei cetăți din localitatea Szigetvár, Ungaria, desfășurată între 6 august și 8 septembrie 1566. Lupta s-a dat între apărătorii cetății, reprezentând Imperiul Habsburgic, sub comanda banului croat Nikola Šubić Zrinski, și armata Imperiului Otoman, condusă de sultanul Suleiman Magnificul. Sultanul Suleiman Magnificul, ajuns la vârsta de 72 de ani , domnea de 46 de ani și comandase 12 campanii militare până la acea dată, ultima
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
Franța, care-i avea ca adversari pe spanioli (atât în sud, cât și în nord, în Flandra). Ea trimitea trupe în Germania, dar și ajutoare bănești în Portugalia și Catalonia, alimentând, astfel, focare de revoltă împotriva Spaniei. Din cauza ostilității Imperiului habsburgic față de protestanții cehi, românii din Moravia au luptat alături de cehi împotriva Imperiului în războiul de 30 de ani. Au luptat în acel timp alături de danezii și suedezii protestanți având centrul rezistenței la Vsetín în Vlahia Moravă. Generalul Wallenstein a condus
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
protopopul unit Vasile Coloși din Săcărâmb. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu și constituie de pe acum o serioasă premisă pentru redimensionarea dicționarului. Necesitatea unui dicționar tezaur al limbii române preocupa de multe decenii și autoritățile politice ale Imperiului Habsburgic, astfel că tipografia a fost sprijinită și îndemnată insistent la tipărirea lucrării. În aprilie 1809 Petru Maior a fost cooptat pentru revizuirea "Lexiconului colossian", cum îl numeau contemporanii. De la bun început apare o controversă între Petru Maior și Vasile Coloși
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
ul este un element chimic cu simbolul Te și numărul atomic 52. ul a fost descoperit în 1782 în minereul de aur de la minele din Zlatna, pe teritoriul actual al României (atunci în Imperiul Habsburgic), de către mineralogul austriac Franz-Joseph Müller von Reichenstein. Telurul a fost studiat însă abia în 1798, de către chimistul german Martin Heinrich Klaproth, același care a descoperit uraniul, zirconiul și ceriul. Telurul este un element relativ rar, iar conținutul din acest nemetal
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
utilizării complexului în special pentru activități culturale, activitățile de alimentație publică fiind limitate la cafenele, cofetării și vinoteci, discoteca urmând să fie transformată într-un centru de pregătire pentru tineret. După cucerirea în octombrie 1716 a cetății Timișoara de către armata habsburgică sub conducerea lui Eugen de Savoia s-a constatat că fortificațiile turcești nu puteau face față noilor tehnici de luptă. Ca urmare s-a luat decizia de a se reface întreaga cetate. Fortificarea s-a făcut în sistem . Sistemul Pagan
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
al statului maghiar. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes. La data de 4 iunie 1920 s-a semnat Tratatul de la Trianon, ca urmare a primului război mondial și a destrămării Imperiului Habsburgic care a fixat noile granițe ale Ungariei. Ungaria a pierdut 71% din teritoriu și 66% din populație, dar nu trebuie neglijat faptul că la acea dată minoritățile etnice depășeau mult populația maghiară. Trebuie însa recunoscut că o treime din populația
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
fiind partea de nord-vest al acestuia. El era împărțit în două ținuturi: Ținutul Cernăuților și Ținutul Sucevei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. La 15/28 noiembrie 1918, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, Congresul General al Bucovinei a votat Unirea Bucovinei cu România. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov
Editura Bucovina de Nord () [Corola-website/Science/303808_a_305137]
-
pătrundă în Valahia pentru a o elibera. Ion Frunzetti a emis o ipoteză cum că Iscovescu ar fi plecat în Ardeal având o misiune prin care împreună cu Niță Magheru să organizeze o legiune care să lupte împreună cu răsculații din Imperiul Habsburgic. Niță Magheru era un om de legătură pe care Nicolae Bălcescu l-a așteptat la Pancevo. Frunzetti a considerat că această misiune ar fi avut unele legături cu planul lui Bălcescu și împărtășit de către frații Golești în acest sens. Exilat
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
cele doi pașoptiști mureșeni, și fiul său, János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă și de cel mai prestigios liceu din oraș. În 1848 orașul a susținut revoluționarii maghiari, iar în noiembrie trupele habsburgice au ocupat Târgu Mureșul apărat de ostașii secui. Numai cu mare efort a putut generalul Tolnay în 13 ianuarie 1848 să reocupe orașul strategic. Dupa reocuparea orașului, în Casa Teleki au dormit și au plecat la ultima bătălie Sándor Petőfi
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
secolului al XVIII-lea, așezarea a fost strămutată, în contextul sistematizării tereziene, în partea de nord a satului Chevereșu Mare. Pe harta Griselini, 1774, satul nu mai apare. Pe harta rezultată din cea de-a doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic, în mijlocul pădurii Chevereș, în stânga drumului care astăzi duce spre tabăra omonimă, este figurată Pojana Botja. Aceasta permite o localizare precisă a vetrei așezării dispărute. Astăzi unul dintre cartierele din Chevereșu Mare poartă numele Bocea.
Bocea () [Corola-website/Science/304088_a_305417]
-
lui Visarion, o amplă mișcare de întoarcerea la Ortodoxie l-a avut în frunte pe călugărul Sofronie de la Cioara. Răscola lui Sofronie de la Cioara și revenirea în masă la Ortodoxie a românilor ai căror preoți acceptaseră unirea, zădărnicea planurile autorităților habsburgice de catolicizare a românilor ardeleni. Pentru a rezolva situațiile create de conflictele legate de unirea cu Roma a fost instituită o comisie care să realizeze o anchetă asupra stării religioase a națiunii valahe și asupra tendințelor pe care le avea
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă, domeniul lingvisticii interferează cu cel politic până în zilele noastre, relația dintre
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
mișcările pentru independență. Mulți croați văd posibilă realizarea acesteia numai împreună cu ceilalți slavi de sud, în primul rând cu sârbii. Episcopul croat din Đakovo, Josip J. Strossmayer, elaborează în 1866 primul program de unificare a slavilor de sud din Imperiul Habsburgic, folosind termenul „iugoslav”, și înființează la Zagreb Academia Iugoslavă de Științe și Arte. În domeniul limbii se conturează două școli principale: Apropierea limbii croate de limba sârbă se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
capitală, după model european, Ungaria a evoluat mai rapid și a avut mai multă credibilitate în ochii partenerilor occidentali. Regalitatea catolică maghiară s-a considerat întotdeauna, ca aparținând, prin poziție, structură, religie, de centrul Europei, mai ales în granițele Imperiului Habsburgic și apoi Austro-Ungar. Veleitățile occidentale ale Ungariei Mari se mai resimt și astăzi. După cincizeci de ani de comunism și încorporare în blocul est-european sovietic, Ungaria și-a recăpătat vechea orientare prooccidentală, reușind să se integreze, înaintea României, în structurile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Ungariei în a doua jumătate a secolului al XV-lea. După dezastrul de Mohàcs (1526) și preluarea puterii de Ioan Zapolya, fostul voievod al Transilvaniei, Ungaria a devenit o sursă de neînțelegeri militare și diplomatice între Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, finalizându-se cu transformarea ei în Pașalâcul de la Buda (1540), timp de 150 de ani. Victoria coaliției creștine (1683-1699), încheiată cu pacea de la Karlowitz, a adus modificări esențiale, Ungaria intrând în granițele Imperiului Habsburgic, odată cu Transilvania. Revoluția democratică de la 1848
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]