2,003 matches
-
Nick sare peste mine de pe șifonier, îmbrăcat în costum de Superman, atunci nu, asta nu se întâmplă, dar nici nu aveam o viață sexuală plată. Principala mea problemă e lipsa mea de încredere în mine. Am ajuns într-un asemenea hal încât, atunci când suntem în pat împreună, până și eu îmi închipui că sunt altcineva, a încheiat ea oftând din rărunchi. În plus, e foarte dificil să ai o viață sexuală spontană atunci când ai copii, care mișună invariabil pe la tine prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ăsta. — Nu, locul ei nu mai este acolo din 1997. Iubito, vino, te rog, la culcare. Trebuie să te scoli peste cinci ore. Privindu-l pe Richard urcând scările, Îmi doresc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se zăresc urmele unor lupte grele. Șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă, iar două păpuși Barbie mutilate, una fără un picior, alta decapitată, par să fie la un picnic pe preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a uitat la mine când mi-am luat la revedere. Atunci Ben s-a ridicat În picioare pe scaun și a Început să gângurească, cerând o Îmbrățișare. Nu. Îmi pare rău. Nu Îmbrăcată Într-un costum curat: În ce hal e! Mânjit cu gem și brânză proaspătă de vaci cu caise, pare să-și fi creat propriul răsărit. Taxiul se oprește și pornește și oprește iar de-a lungul lui Euston Road. Dacă asta e una dintre arterele principale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an afișează o indiferență eroică față de curățenia și aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce Ben și Emily arată În halul ăla. Ce va zice mama lui? Curăț copiii cu șervețele umede. Ne așteaptă trei ore de drum pe autostrada A1. Mașina e supraîncărcată și se balansează ca un vapor. —Am ieșit din Anglia? Întreabă o voce neîncrezătoare din spate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
arunce pe jos. (Nu are rost să vorbesc cu femeia care face curat: Juanita are o problemă cu cartilajele și nu poate Îngenunchea.) Îl găsesc pe Richard Înclinându-se plin de venerație În fața televizorului. Nebărbierit, soțul meu arată În ultimul hal, primitiv, ca Ted Hughes uitat Într-un uscător de rufe. Îl suspectez că a dezvoltat o pasiune pentru prezentatoarea emisiunii pentru copii (Chloe? Zoe?) și când Îl Întreb cum se face că se uită la emisiunea pentru copii Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
umede, cizme de cauciuc. 14tc "14" Jumătatea trimestruluitc "Jumătatea trimestrului" —Kate, nu mă cert cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. —Ei bine, mă cert eu cu tine din cauza cizmelor de cauciuc. Emily e udă leoarcă. Uită-te numai În ce hal Îi sunt pantalonii. Trebuie să-mi amintesc eu tot?! Orice lucru. Și jur că nu mai e nici un pic de loc În creierul meu, Richard. Mi-am amintit să te rog să verifici dacă cizmele de cauciuc sunt În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci când am ajuns pe plaja din Pembrokeshire, În acea primă după-amiază din vacanța de la jumătatea trimestrului și s-a dovedit că Richard uitase să Împacheteze cizmele de cauciuc ale copiilor. Nu știu ce m-a făcut să-mi ies din minți În halul ăla. Da, copiii aveau picioarele ude, dar se simțeau atât de bine. Înfofoliți În trei straturi de haine, Ben și Emily se joacă mulțumiți lângă șuvoiul de culoarea cafelei cu lapte care iese la suprafață din coasta dealului din spatele golfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
observ ce vraiște e Robin: partea dreaptă a gulerului de la cămașă e plină de crețuri ca o frunte, iar În urechi are urme de spumă de ras. Jill nu l-ar fi lăsat niciodată să iasă din casă În asemenea hal. — Ah, da. Cred că o să fie ceva feroce și cu dinți pentru doamna și o specie pe cale de dispariție pentru mine. Poate o supă de țestoasă, sau despre cod se spunea că ar fi fost pescuit până la extincție de nenorociții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
caldă partea de pat, vin și eu imediat. Sărutul pe care-l depune pe fruntea mea e În același timp o Întrebare și un dar. Văzându-mi soțul urcând scările, tânjesc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se pot vedea urmele unor lupte grele, un mic zid de apărare În construcție și șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă. Cât am fost plecată, au fost adăugate trei mere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță Fată! - funia de par, Atunci chin! Moșneagu-ntr-una Scîrțiește ca un car. Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal... Știi ce pace e aceea? E tăcerea din spital. {EminescuOpIV 530} Alta-i pacea sufletească Care e rodul iubirii - Și acolo e tăcere, Dar tăcerea fericirii. Tu lucrezi iar el acasă Poate sta, poate lucra, Dar din când în când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu cred. Îi plăcea acolo. Paula o lecuise de toate pastilele pe care le lua. — Totuși, cine știe? Vreo răbufnire de isterie? — Haide, Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În halul ăsta de isterice. Din experiența mea, sînt extrem de realiste. Noi, bărbații, sîntem mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea să fac? (Am descuiat portiera Renault-ului și am rămas jucîndu-mă cu cheile, nedoritor să-mi iau locul la volan.) Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În adevăratul sens al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se apropie de mine cu aerul că mă bănuia bătut În cap de soare. În orice caz, cunoașteți circumstanțele deceselor. — Hollinger și Bibi Jansen În jacuzzi? Probabil ceva nevinovat - cu scările În flăcări și cu dormitorul ei arzînd În așa hal, unde să se fi dus Bibi, dacă nu vizavi, În camera lui Hollinger? Poate au sperat că vor sta Întinși sub apă pînă se stingea focul. — Și doamna Hollinger În pat cu secretarul? — Alături de el În pat. În plafon era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putea duce. Crawford și prietenii lui Îi testau limitele și-o Împingeau la distrugere, parc-ar fi fost o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș care s-o susțină. În realitate, era În ultimul hal de vulnerabilă. — Toată lumea pare s-o fi simpatizat, am observat asta la Înmormîntare. — La Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca doi câini. Dar Omar nu se gândise vreodată că, într-o zi, o să-l doară caninul în așa hal și că o să-i încapă pe mâini. N-avusese necazuri cu dinții, însă numai faptul că unul ca Max trebuia să i se uite în gură îl înnebunea. Sigur, putea să se ducă la alt dentist, dar nu se făcea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
contează... răspunse unul. Important e că locul e mult schimbat și au apărut case pe care șoseaua le va muta ori le va tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în cap când și-au răspândit curțile în halul ăsta lipsit de noimă? Și proprietarul, prietenul dumitale, Godun, cum de le-a vândut astfel? Omar îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
faun își scoase talpa din pantofii de dans cu care era încălțat și o înălță până în dreptul mesei. Peste o arsură urâtă, pielea se strânsese sub forma dinților unui ferăstrău. Ghazal vru să întrebe pentru ce îl pedepsiseră într-un hal ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe față! Nazir Alimy se întoarse deodată și îi spuse cu glas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
schițat o prezentare a lui Sally și a ultimei lui idei geniale. Spre surprinderea mea, Janey îmi spuse imediat că ei nu i se părea o idee rea. M-am holbat la ea. —Tu vorbești serios? Doar știi în ce hal sunt! Asta îmi mai trebuie: să-mi canibalizez propriile lucrări pentru o adunătură de vampiri într-o piesă de teatru. Duce-m-aș, departe de tot... . — Într-un loc cu băieți înfierbântați și băuturile reci. Știu povestea. Și ți-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mijlocul zilei. —E șașe! Șoarele-i la așfințit. Hawkins se holba la mine, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Da, dar de băut te-ai apucat acum câteva ore, zise el, lăsându-mă fără replică. Știi, Sam, ca s-ajungi în halul ăsta, trebuie să bei zdravăn. Iar tu sigur ai ținut-o lungă. — Am fost alături de un prieten supărat, zisei eu, cu importanță. Aoleu, mamă. Îl privii pe Hawkins, cu fața picată, a prost. Tocmai îmi amintisem de ce era Sally supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o tavă de argint. — Le-am găsit pe toate într-o piață din Bermondsey, zise el, arătând către masă. Cu excepția biscuiților, stai liniștită! Pe ăia i-am cumpărat proaspăt făcuți. Biscuiți cu unt și prăjitură cu ghimbir - de ce fornăi în halul ăsta? — Când aud de biscuiți cu unt, nu mă pot abține să nu sar în sus, îi explicai eu. Acum trebuie să iau unul sau fac o criză. — Ce să zic, parcă-parcă aș ascunde cutia... A, și apropo, tinerico, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a venit poliția la ușă? Că tot veni vorba de ușă, nici c-am mai văzut una mai jegoasă de atât... Dumnezeule, în ce hal arată locul ăsta! E bun pentru poza cu „Așa arăta locul înainte“ din Builder’s Weekly 1. —E destul de curat, zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită în sus, la mobile. —Hmmmm, interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu siguranță ar fi urlat până acum. Sunt un actor profesionist, zise Hugo, cu pompă. Am învățat cum să cad. M-am speriat așa de rău! zise Violet, care începu din nou să plângă. Hugo era legat de scaun în halul acela - și ar fi făcut-o, te-ar fi omorât, Hugo, deja l-a omorât pe Philip... — Cred că uciderea lui Philip a fost strict o chestie de impuls, zisei eu, pe un ton încurajator, pentru a evita o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O rușine. BĂRBATUL CU BASTON: O porcărie fără margini! Câine viu în fântână! Să arunci un câine viu în fântână! Ai mai auzit vreodată așa ceva? (Agresiv, ca la interogatoriu.) Ai mai auzit de vreun câine aruncat în halul ăsta? În fântână? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Niciodată! BĂRBATUL CU BASTON: Cum să arunci un câine viu în fântână? Pentru ce să arunci un câine viu în fântână? Dumneata înțelegi ceva? Așa ceva nici nu se poate gândi! Încearcă doar să gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-aveți puțină apă? ARTUR: Am, dar e de ploaie. COLONELUL: Nu-i nimic... (ARTUR umple o cană din găleata cu apă și-i întinde.) Simt că nu mai rezist... (Bea tot.) Mulțumesc. ARTUR: Așezați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]