1,874 matches
-
utilizatorul nu poate depista defecțiunea din program care generează erorile și nu va ști ce instrucțiuni trebuie corectată pentru a face disponibil programul. Un alt gen de servicii postimplementare îl constituie actualizarea sau înlocuirea softului, care poate interveni la înnoirea hardului sau a sistemului de operare al utilizatorului. Acest lucru nu poate fi realizat dacă programul a fost achiziționat de la persoane neautorizate (firme sau alți utilizatori). De cele mai multe ori, însă, utilizatorii caută să-și înregistreze sub licență programele achiziționate. Aceste modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
softului sunt considerate metode implicite de protejare. Nu este cazul și pentru programele specifice microcalculatoarelor. Ca urmare a exploziei calculatoarelor pe piața produselor informatice, copiile produselor program sunt identice pentru a putea fi folosite de miile de utilizatori pe configurații hard și sisteme de operare similare. Toate sistemele de operare dispun de o copie realizată de operatorul de sistem, cu scopul de a asigura funcționalitatea sistemului în caz de defectare. Dar, aceste copii pot fi distribuite altor utilizatori pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
2000) "Domestic Politics and Foreign Policy", în T. Inoguchi și P. Jain (coord.) Japanese Foreign Policy Today: A Reader, Palgrave, Basingstoke, pp. 3-17. Alderson, K. (2001) "Making Sense of State Socialization", Review of International Studies 27, 415-435. Anderson, J.J. (1997) "Hard Interests, Soft Power, and Germany's Changing Role in Europe", în P.J. Katzenstein (coord.) Tamed Power: Germany in Europe, Cornell University Press, Ithaca, NY, pp. 80-107. Anderson, J.J. (1999) German Unification and the Union of Europe: The Domestic Politics of
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de combinațiile funky, pop și soul, în ciuda faptului că fusese detonată o campanie mondială pentru lansarea lui (de-aia bănuiesc că îl și cumpăraseră părinții pentru Radu). Noi ascultam progressive rock (Pink Floyd, Genesis, Yes) sau rock în toate formele (hard, rock'n'roll, jazz rock) și îmi amintesc că ne-am uitat ca la o bizarerie la muzica lui Jackson (doar Beat It ni se părea mai comestibilă, pentru chitara lui Edie Van Halen). Cert este însă că, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ministerul de Externe francez și a modei binecuvântate de a schimba vinylurile demodate pe nou-apărutele CD-uri, mi-am putut achiziționa toate discurile la care visasem ca student în dictatură, de la formațiile favorite de progressive rock, la marile trupe de hard sau ale unor influenți muzicieni de blues și jazz de care știam doar de la Radio Europa Liberă. A fost, de altfel, unul dintre puținele momente din viața mea când clișeul cu "a dream comes true" a căpătat o consistență materială
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în același timp caută să o și influențeze.50 Robert Keohane și Joseph Nye51 au nuanțat abordările contemporane ale conceptului de putere introducând o nouă categorie de putere soft (soft power) în completarea noțiunii tradiționale a puterii, definite ca putere hard (hard power). Puterea de tip hard (hard power) reprezintă abilitatea de a-i determina pe alții să acționeze chiar și împotriva propriei voințe, prin amenințări sau recompense, iar puterea soft (soft power) constă în abilitatea de a obține rezultatele dorite
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
același timp caută să o și influențeze.50 Robert Keohane și Joseph Nye51 au nuanțat abordările contemporane ale conceptului de putere introducând o nouă categorie de putere soft (soft power) în completarea noțiunii tradiționale a puterii, definite ca putere hard (hard power). Puterea de tip hard (hard power) reprezintă abilitatea de a-i determina pe alții să acționeze chiar și împotriva propriei voințe, prin amenințări sau recompense, iar puterea soft (soft power) constă în abilitatea de a obține rezultatele dorite "mai
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
și influențeze.50 Robert Keohane și Joseph Nye51 au nuanțat abordările contemporane ale conceptului de putere introducând o nouă categorie de putere soft (soft power) în completarea noțiunii tradiționale a puterii, definite ca putere hard (hard power). Puterea de tip hard (hard power) reprezintă abilitatea de a-i determina pe alții să acționeze chiar și împotriva propriei voințe, prin amenințări sau recompense, iar puterea soft (soft power) constă în abilitatea de a obține rezultatele dorite "mai degrabă prin atracție decât prin
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
influențeze.50 Robert Keohane și Joseph Nye51 au nuanțat abordările contemporane ale conceptului de putere introducând o nouă categorie de putere soft (soft power) în completarea noțiunii tradiționale a puterii, definite ca putere hard (hard power). Puterea de tip hard (hard power) reprezintă abilitatea de a-i determina pe alții să acționeze chiar și împotriva propriei voințe, prin amenințări sau recompense, iar puterea soft (soft power) constă în abilitatea de a obține rezultatele dorite "mai degrabă prin atracție decât prin coerciție
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
decât prin coerciție".52 Pentru Joseph Nye soft power 53 reprezintă expresia politică a diplomației publice,54 în ultimii ani aceasta fiind percepută de către guverne drept un instrument nou de tip soft power; în condițiile în care așa-numita era hard power și-a pierdut din intensitate, folosirea efectivă a puterii militare în scop coercitiv constituie o măsură extremă la care recurg guvernele pentru a-și urmări propriile interese.55 Puterea de tip soft desemnează pentru Nye: "puterea de a impune
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
umanitară a conducătorilor (atât în politicile interne, cât și în afacerile externe) etc.; toate acestea constituie mijloace alternative prin intermediul cărora guvernele/guvernanții își urmăresc interesele naționale.56 Corelativ, în literatura de specialitate soft power corespunde diplomației soft (soft diplomacy), iar hard power corespunde diplomației hard (hard diplomacy), în sens tehnic cele două tipuri de diplomații operând cu aceleasi instrumente caracteristice puterii de tip soft/hard. Fiecare din aceste diplomații au caracterizat tipul de management promovat de cei mai importanți lideri ai
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în politicile interne, cât și în afacerile externe) etc.; toate acestea constituie mijloace alternative prin intermediul cărora guvernele/guvernanții își urmăresc interesele naționale.56 Corelativ, în literatura de specialitate soft power corespunde diplomației soft (soft diplomacy), iar hard power corespunde diplomației hard (hard diplomacy), în sens tehnic cele două tipuri de diplomații operând cu aceleasi instrumente caracteristice puterii de tip soft/hard. Fiecare din aceste diplomații au caracterizat tipul de management promovat de cei mai importanți lideri ai lumii; de exemplu, SUA
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
politicile interne, cât și în afacerile externe) etc.; toate acestea constituie mijloace alternative prin intermediul cărora guvernele/guvernanții își urmăresc interesele naționale.56 Corelativ, în literatura de specialitate soft power corespunde diplomației soft (soft diplomacy), iar hard power corespunde diplomației hard (hard diplomacy), în sens tehnic cele două tipuri de diplomații operând cu aceleasi instrumente caracteristice puterii de tip soft/hard. Fiecare din aceste diplomații au caracterizat tipul de management promovat de cei mai importanți lideri ai lumii; de exemplu, SUA în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
interesele naționale.56 Corelativ, în literatura de specialitate soft power corespunde diplomației soft (soft diplomacy), iar hard power corespunde diplomației hard (hard diplomacy), în sens tehnic cele două tipuri de diplomații operând cu aceleasi instrumente caracteristice puterii de tip soft/hard. Fiecare din aceste diplomații au caracterizat tipul de management promovat de cei mai importanți lideri ai lumii; de exemplu, SUA în perioada când a fost condusă de fostul președinte George Bush Jr. a promovat o diplomație de tipul hard în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
soft/hard. Fiecare din aceste diplomații au caracterizat tipul de management promovat de cei mai importanți lideri ai lumii; de exemplu, SUA în perioada când a fost condusă de fostul președinte George Bush Jr. a promovat o diplomație de tipul hard în Irak; actualul președinte al SUA, Barack Obama cu prilejul primei vizite în Orientul Mijlociu (iulie 2009) a făcut publică intenția să de a promova două noțiuni noi de diplomație, respectiv diplomația de tip soft prin intermediul smart power și 3D; smart
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vizite în Orientul Mijlociu (iulie 2009) a făcut publică intenția să de a promova două noțiuni noi de diplomație, respectiv diplomația de tip soft prin intermediul smart power și 3D; smart power face referire la combinarea mijloacelor celor două tipuri de puteri hard și soft în vederea urmăririi obiectivelor strategice ale SUA, iar 3D au reprezentat prioritățile administrației Obama 57, adică: diplomație (diplomacy), dezvoltare (development) și apărare (defense).58 Diplomația publică (cf. lui Joseph Nye) poate fi analizată din trei perspective: prima perspectiva o
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
inventeze pentru a veghea că relațiile internaționale să nu fie guvernate numai de forță";73 cu toate acestea, "lumea actuala moștenește eșecul superputerilor de a tranșă dilemă securității pe baza polențialului militar de care dispuneau (ceea ce se definește prin sintagmele hard security sau high politics detaliate mai sus), dar mai ales de eșecul deliberat al acestor superputeri de a soluționa problemele considerate mărunte, triviale, de interes secundar (cele ce formau așa-zisa soft security). Aceste probleme și-au luat revanșa în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
legate de mediu, economie, probleme sociale etc.77 Unii analiști subliniază faptul că, în analizarea unui complex de securitate, trebuie să fie luați în considerare în principal factorii economici, în noul context global low politics având un avans evident față de hard politics, interdependenta economică constituind o modalitate de a conecta statele la nivel regional și chiar mondial. Sfârșitul Războiului Rece a generat o serie de transformări în ceea ce privește mediul național/internațional de securitate, dezvoltându-se treptat o abordare terminologica pluralistă, astfel că
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ONU consideră că în prezent sunt evidente două categorii de riscuri general valabile la adresa securității internaționale: cele de tip soft (exemple ar fi: sărăcia extremă, incultura, șomajul, bolile contagioase, degradarea mediului, extremismul religios, violarea drepturilor omului etc.) și de tip hard (terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele intra și interstatale etc.).101 O parte din analiști împărtășesc ideea conform căreia secolul al XXI-lea a început la 11 septembrie 2001, ceea ce impune o nouă modalitate de abordare a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
securității; după această dată nu se mai poate vorbi "doar de o dimensiune soft a securității internaționale; mulți autori consideră astăzi depășită o asemenea abordare, o reconstituire culturală a realității politice; dimpotrivă, ceea ce remarcă ei este o contopire a securității hard (exemplu: terorismul) și a celei considerate soft (exemplu: crimă organizată)".102 Argumentul este că securitatea în nouă eră devine un concept complex, un fenomen relațional deoarece nu se poate înțelege securitatea națională (a unui stat) fără a intelege modelul internațional
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ai curentului instituționalist. 52 Ioan Mircea Păscu, Nicolae Vintilă Sergiu, Teoria relațiilor internaționale, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Științe Politice, București, 2003-2004, p. 16. 53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca fiind puterea de a comandă, a constrânge, a ordona, a impune) și soft power (ca fiind puterea de a induce/determina cooperarea, legitimitatea). Cf. acestuia hard power a fost mereu importantă în conflictul violent, dar soft power poate
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
53 Boulding Kenneth (1989) a teoretizat conceptul de putere; el vorbește despre hard power (ca fiind puterea de a comandă, a constrânge, a ordona, a impune) și soft power (ca fiind puterea de a induce/determina cooperarea, legitimitatea). Cf. acestuia hard power a fost mereu importantă în conflictul violent, dar soft power poate fi mult mai importantă în conflictele rezolvate în mod pașnic. Boulding consideră învechita formulă threat power ("fă ceea ce vreau sau voi face ceea ce nu vrei să fac") și
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fundamentală, „inutilitatea” și i-raționalitatea lor le determină să-și transcendă simpla condiție de repere ale unui ludism despovărat de contingență. Prinse Într-o capcană comună, ele contribuie, În egală măsură, la crearea unui bovarism tragic, ireductibil. Sinucideri „soft”, sinucideri „hard” Nu Întâmplător, multe cărți tratând problema morții vorbesc fie de o „experiență” (vezi Paul-Ludwig Landsberg, Supra, nota 12), fie de o „revelație” (ca În cartea clasică a lui Lev Șestov 16). Pe cât de banală În natură, ea dovedește un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
argumentele sale par a fi aceleași). Conotând femininul, fragilitatea, nevroza, sinuciderea este, În fond, un act de-o brutalitate tipic masculină. Indiferent cum s-ar manifesta ea, așa-zicând „În practică”, de la modalitatea soft a sticluței cu cianură, la aceea hard a spânzurării, a Împușcării, defenestrării - ca să nu menționăm formele extreme asiatice (harakiri, sepuku etc.) -, sinuciderea conotează animus-ul, principiul masculin, activ și, În cele din urmă, forța. Oricâte nuanțări am aduce acestui fapt, jurnalul intim rămâne, totuși, o terapeutică - cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Oakley Maxwell 1973. Warlock. London: White Lion [297]. Harding, Stephen, și Philips, David 1986. Constrasting values inwestern Europe: unity, diversity and change (Studies in the contemporary values of modern society). London: Macmillan [102, 201, 343]. Hardy, Frank Joseph 1971. The hard way: the story behind 'Power without glory'. Hawthorn: Gold Star Publications (Aust.) [294]. Harris, Marvin 1979. Cultural materialism: the struggle for a science of culture. New York: Rondom House [299]. Hartshorne, Hugh, and May, Mark Arthur 1928. Studies in deceit. Book
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]