2,384 matches
-
angrosist din Brăila sau Galați, a fost găsit spânzurat în chilia maicii Varvara. Toate încercările de a-l readuce la viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după tipar deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare-n felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"6. Eliza Vorvoreanu menționa, în cazul lui Urmuz, aceeași preocupare pentru descoperirea ineditului din fizionomiile oamenilor: În plimbările noastre către apusul soarelui punctul de la infinit, cum îl numea el, îmi debita felurite fraze, indicând pe unul sau pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică, substituia formulele considerate inutile prin propriul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre exemplu, creionat printr-un șir de negații care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întorc un buton, să-i zicem, al pitorescului, atunci lucrurile apar altfel. Nea Jenică devine un bătrân sfătos (prezența burții în acest caz e obligatorie), iar colegul care a zis despre mine că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zbucium, ca un dans de iele. Îți ofer povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd, Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Am să scot din analize doar statistici anormale, Pas la pas cu glicemia voi efectua plimbări, Mă vor întrema, iubito, doar confuziile tale, Iar din marile răspunsuri voi concepe întrebări. Spre mirarea absolută a bolnavilor din lume Eu voi face haz de moarte, de cangrenă și by-pass, Am să dau durerii mele o adresă și un nume, Spre-a afla posteritatea că am fost și am rămas. La congrese medicale voi constitui reclamă, Mă vor studia continuu, înainte de bufet, Unii îmi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tezaurul lui Moctezuma a devenit repede o legendă și o obsesie. Se pare că implacabilul Cortes a excelat în aventuri galante. De abia după ce zidul pe care încerca într-o noapte să se urce s-a prăbușit, rănindu-l, spre hazul concetățenilor săi, a pornit să-și caute norocul și să-și uite rușinea în aventuri mai dure, în care succesul depindea în primul rând de lipsa de scrupule. Dacă e exact ce-am învățat la școală, echipajele corăbiilor plecate spre
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lui groasă încinsă cu un șal femeiesc pe la mijloc, Poate trebuia să-i dăm o bere! zise Doru, s-ar fi exprimat și el mai frumos, cei doi tineri încep să râdă bine dispuși, apoi încep să rememoreze cu mare haz din figurile celebre de nebuni ai orașului, ascult și nu ascult spusele lor, m-aș ridica să plec, dar n-aș vrea să fiu nepoliticos, Milu! O figură de milioane, cu barba deasă ca a unui filosof, n-are niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-apucam bine să începem meciul că apărea și Puiu-nebunu, nu ne lăsa să ne jucăm și firește noi ne luam de el, cel mai tare îl enerva când îi spuneam că el nu-i bărbat, ci femeie, era un haz! Începea să se tăvălească pe jos, se rostogolea, se dădea cu fundu de pământ, Puiu e băiat! Striga el, nu spunea bărbat, ci băiat, și urla ca nebunu că e băiat nu femeie! Iar noi ne prăpădeam de râs, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să particip la circul de-acolo. Departe de secție, rămas de capul meu, am început să mă gândesc la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din urmă, Îi ceru agentului să-l conducă pe Sandy Șarpele Într-o cameră de detenție. — Ce crezi că vrea Sandy Șuierătorul? Întrebă Logan după plecarea polițistului. Insch rânji. — Un protest, un geamăt... Cui Îi pasă? Avem ocazia să facem haz de rahatul ăsta mic câtă vreme suferă. Își frecă mâinile una de alta. CÎteodată, Logan, băiete, Dumnezeu ne surâde. Sandy Moir-Farquharson Îi aștepta Îmtr-o cameră de detenție de la parter. Nu părea foarte fericit. Un plasture alb subțire Îi traversa nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din Miami, a cochetat pentru scurt timp cu psihiatria și rareori se abținea să analizeze orice îi ieșea în cale — plantă, persoană sau animal. — N-ai decât să glumești cât vrei, Em. Întotdeauna ai reușit să treci peste toate făcând haz de necaz și nu zic că e cea mai proastă abordare. Te-aș sfătui să petreci puțin timp singură. Concentrează-te numai asupra ta — fă ce vrei, când vrei, fără să ții cont și programul altora. Îndrăznește numai să începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel al zorilor de ziuă“ cu care începe un capitol, când capitolul precedent se încheie cu cuvântul ceas. Publicul nostru, ca orice public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce anume Îi plăcuse la articolul său de vineri. Nina răspunse: —Așteaptă. Auzi o ușă trântindu-se, apoi, peste o clipă, apa curgând din robinete, umplând cada. Scotoci prin toate buzunarele până găsi cutia cu pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se elibereze de oboseala asta, ar fi În stare să se ridice, să recupereze Într-un an-doi pierderea din anul țapului și să-l Întreacă pe profesorul ăsta banal, răzgâiat, Îmbrăcat În jacheta sa sport și debitându-și truismele fără haz. Nu va lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va aminti la sfârșitul secolului viitor, În paranteză, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îmbrăcă În pijamaua de flanelă pe care Annette o aruncase pe covor, se băgă În pat, se Întinse cu plăcere În așternutul curat și Începu să citească În ziarul Haaretz articolul lui Țvi Kropotkin. I se păru pedant și fără haz, ca și Țvika, dar speră că-l va ajuta să adoarmă. Când stinse lumina, Își aminti de strigătul ușor de plăcere, plin de Încântare copilărească, ce Îi scăpase pe neașteptate Annettei În clipa În care coapsele ei se strânseseră În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de vedere moral și absurdă din punct de vedere logic. Pe când Își verifica raționamentul și accepta concluzia la care ajunsese, Fima Încercă fără succes să-și măsoare tensiunea arterială cu aparatul de pe biroul doctorului. Poate pentru că puțin mai devreme făcuse haz pe seama lui Eitan, spunând că dacă n-o terorizase ieri pe Tamar probabil că nu se simțise bine. Însă nu reuși să-și fixeze pe braț manșonul de cauciuc ce arăta ca o filacteră cu mâna cealaltă, așa că renunță să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transmită rezultatele analizelor prin telefon și că trebuia să vină personal să le primească de la doctorul Wahrhaftig. Vorbi cu amândouă cu un fel de supunere, de parcă le-ar fi greșit cu ceva. Era de acord cu Annette Tadmor care făcea haz de clișeele feminității misterioase, Greta Garbo, Beatrice, Marlene Dietrich, Dulcineea, dar considera că ea greșea aruncând mantaua misterului pe umerii sexului masculin: cu toții suntem cufundați În minciună. Cu toții ne prefacem. Dar adevărul gol-goluț e că fiecare din noi știe exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
picioare, scuturându-și zăpada de pe pantaloni. Cu priviri curajoase, cercetau ghețușul pe care-l parcurseseră de la plecare, îi trăgeau câte unui ageamiu, care se dădea țeapăn pe gheață ca un băț, o lovitură în tocurile de la ghete până când cădea, spre hazul lor, și așa le făceau și fetelor. Eu mă gândeam la recreațiile din curtea din B., la fetele și băieții despărțiți printr-un zid de cărămidă, la băieții bându-și laptele din sticlele care li se distribuiau mai nou, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sub apa rece, a robinetului. Mătușa Sarina lua baia în fața mea și a fraților mei. Stătea în picioare cu trupul gol și alb în ligheanul cu apă. Numai eu îndrăzneam să mă apropii și să-i mângâi coapsele. Dânsa făcea haz, când bunica mă gonea din cameră. Mătușa Sarina, al cincisprezecelea copil din părinți bătrâni, era bună, proastă, dolofană și zdravănă ca un atlet. Mulțumită ei, la șapte dimineața o porneam spre școală, unde ajungeam adesea cu trei ore mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea că-i este dor de casă, de copii și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-o seară, în cantonament, povestind generalului purtarea căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic. Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse atât de mic, încât l-ai fi putut ușor băga într-un sac de merinde. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut purceii și mi-am oprit doar o scrofiță, de prăsilă”. Johann Tzindl morfolește capătul ciubucului și face mare haz că scroafa repezindu-se după cumpărătorul purceilor, și-a spart atât de rău râtul de poarta închisă, că i-a sărit belciugul din crăpătura însângerată. Tzindl i l-a băgat însă mai înspre cerul gurii. Din pricina asta, scroafa nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
câte o glumă. Cu multă delicatețe, Marion Terry se străduise să Îl Înveselească, asigurându-l că rolul dnei Peverel era cel mai bun din câte avusese până atunci, iar Elliott, după ce băuse prea mult vin, povesti o Întâmplare lipsită de haz, Întâmpinată de tăcere. Nimeni nu pomeni huiduielile. Alexander ocupă intenționat un loc la capătul celălalt al mesei, vorbindu-i doar la sfârșitul petrecerii, despre eliminarea scenei cu băuturile din actul al doilea. Ascultase dând din cap, fără să rețină un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]