1,846 matches
-
porcii, făcu falnic către nevastă-sa, trecîndu-i strachina: ― Porumb ai, porci ți-am adus, dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu-și în fire, bolborosi lacom: ― Aoleu, Maică Precistă!... Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă-sa, care se zvârcolise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina. Se buimăci, parc-ar fi fost vie. Glasul i se uscă în gâtlej, numai buzele i se mișcau, arse. Aproape goală, Nadina se uita tocmai la dânsul cu priviri galeșe, în care însă juca un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit pe deasupra. Îl așteptară, răbdători, până îl văzură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l facă? Aspirantă la gloria scenei Artisă să ajungă, asta vrea, Ca să discute lumea despre ea; Și visele i-au fost stisfăcute Că lumea a-nceput să o discute. Unui vârstnic, prima oară la mare Nu are rost să te holbezi La dame-n fuste, blugi sau rochii, Ci mergi la plajă și-ai să vezi, Că-ntinerești văzând cu ochii.- Dincolo de jocul de cuvinte Dacă sexul slab e chiar mai tare Decât sexul tare, cum se spune, Sexul tare, certamente
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
noastră, Orhideea. Într-o dimineață, în timp ce îmi periam părul, aud cântând pe stradă un cerșetor: Să renunți înseamnă să îți accepți soarta. Să renunți înseamnă să creezi pacea. Să renunți înseamnă să câștigi, Să renunți înseamnă să ai totul. Mă holbez la cerșetor în timp ce el trece prin dreptul ferestrei mele. Își ridică spre mine castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi sunt rigide și nu știu ce să fac cu mâinile. Cu cât mă gândesc mai mult la a mă calma, cu atât mi se înrăutățește starea de spirit. Trupul începe să-mi tremure. Ca să-mi abat atenția în altă parte, mă holbez la operele de artă care înconjoară cadrul ușii. O caligrafie în aur pe plăci negre de lemn redă patru ideograme gigantice: nor, absorbție, stea și glorie. Fata care a leșinat se întoarce. Arată la fel de palidă ca o păpușă de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan negru. An-te-hai se apropie, ca și cum ar ști că am ceva să-i spun. Nu-mi place să se holbeze oamenii la mine când mănânc, îi zic. E vreo modalitate prin care pot să scap de ei? Nu, doamnă, mă tem că nu. — Stăpânele celorlaltor palate sunt servite la fel? — Da. — De aceeași bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se albește și simt cum îmi cad dinții. Nu! țip eu. Yoo-hoo-loos îmi cad din mână și se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au holbat la mine ca niște vulturi înfometați. O poveste de-a lui An-te-hai nu vrea cu nici un chip să-mi iasă din minte: soarta unei concubine favorite din dinastia Ming după moartea Împăratului. A fost atrasă într-o cursă pusă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spune că aveți un sheemai. Ce înseamnă asta? îl întreb neliniștită. Între mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu vor să mă lase în pace! Su Shun e uimit să mă vadă. Ochii lui se îngustează. Își tot întoarce capul încoace și încolo, de la Majestatea Sa la mine. Știu că l-am ofensat prin simpla mea prezență. Se holbează la mine și-mi strigă din priviri: „Du-te la broderiile tale!“. Numai că sunt obligată să-i dau lui Hsien Feng un răspuns. Sper ca Su Shun să presupună că împăratul are motivele sale să aibă încredere în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea să îl manipuleze pe împăratul Hsien Feng în a spune ceea ce nu vrea cu adevărat să spună. Trec câteva ore, și așteptarea continuă. În curte se servește masa. Sute de oameni stau pe vine, luând orez din castroane și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun este din nou el însuși. Își scoate căciula cu pene de păun și o pune jos în fața sa. Cine mă va urma? rostește el, vrând să iasă din sală. Restul membrilor din Regență se uită unul la altul. Se holbează la căciula lui Su Shun de parcă i-ar vedea nestematele și perlele decorative pentru prima oară. Prințul Yee, vărul primar al împăratului Hsien Feng, reacționează. El aleargă țipând după Su Shun: — Mare Consilier, vă rog! Nu are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la care aș fi putut să recurg - cititul, scrierea unui poem sau pictatul. Dar eram pur și simplu incapabilă să mă concentrez. Mergeam la culcare și mă holbam la tavan. În liniștea adâncă a nopții, chipul lui Yung Lu și felul în care se mișca pe cal îmi tot treceau prin fața ochilor, și mă întrebam cum ar fi fost să călăresc alături de el. — Vreți un masaj pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să trec pe lângă el și să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și ne va oferi șansa de a gândi liber. Fac cinste cu micul dejun, oameni buni, așa că aduceți-vă tichiile de gânditori și nu uitați: „Marile descoperiri și progrese necesită Întotdeauna cooperarea mai multor minți“. - Alexander Graham Bell. M-am holbat la email atât de mult Încât ochii au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ritualic În living? Millington va fi fericită că va fi dusă la plimbare În mijlocul zilei! Mijlocul zilei. O să pot să mă uit la The Price Is Right când vreau. De ce nu m-am gândit mai repede la asta? M-am holbat la monitorul verde Încă o vreme, Înainte ca gravitatea celor Întâmplate să se instaleze de-a binelea, apoi m-am dus direct la baie, ca să-mi iau câmpii În intimitatea relativă a unei toalete de birou. Una era o atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am clubul de lectură. —Zău, scumpo? Pare o chestie la limita socialului. Ce citești? M-am gândit rapid și am scos pe gură primul titlu acceptabil social care mi-a venit În minte. —Moby Dick. Simon se Întoarse și se holbă la mine. Citești Moby Dick? Vorbești serios? — Normal că nu, râse Will. Citește Pasiune și durere În Pennsylvania sau o chestie asemănătoare. Nu prea poți să te dezveți de obiceiul ăsta, nu, scumpo? — Nu Înțelegi, Will. M-am Întors spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tot refuză să Înțeleagă. —Să Înțeleg ce anume? Cum nepoata mea drăguță, inteligentă și licențiată În engleză poate nu numai să citească, dar a făcut chiar o fixație pe romanele romanțioase? Ai dreptate, dragă, nu pot să Înțeleg. M-am holbat la propriile-mi picioare, prefăcându-mă profund rușinată. —Băiatul foarte rău. E nou-nouță... și a fost așteptată cu nerăbdare. Asta demonstrează că nu sunt deloc singura - este una dintre cele mai comandate cărți de pe Amazon Înainte de apariție și are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acasă și acum te văd pentru prima oară de atunci. — Aș vrea să dezvolți „incident“, te rog, spuse Vika, ridicând din sprâncene. —Am... ăăă... ne-am cuplat Într-un fel, spuse ea, cu un zâmbet timid. —Ce? Jill țipa deja, holbându-se la sora ei cu un amestec de oroare și Încântare. Ce s-a Întâmplat? —Ei, m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el la cină după ce am făcut rost de Încă un client potențial. Am mâncat sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
celălalt capăt al firului cu chicoteli și complimente, În timp ce se plimba În sus și-n jos pe lângă ferestrele care dădeau spre sud. M-am așezat lângă fata extrem de slăbănoagă și m-am Întors ca să mă prezint, dar m-am pomenit holbându-mă la mâna ei, cu un deget Îndreptat În sus, semn că trebuia să aștept. Abia atunci am realizat că toată lumea de la masă vorbea pe un ton entuziast În același timp, deși nu păreau că vorbesc Între ei. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Hei! Hei! Cum ziceai că te cheamă? am auzit-o În timp ce observam restul grupului. Era o egalitate surprinzătoare Între bărbați și femei, principala lor trăsătură comună fiind nivelul aproape tulburător de farmec pe care-l aveau cu toții. Începusem să mă holbez la ei când am simțit o bătaie pe spate. Hei, spuse slăbănoaga. Cum te cheamă? — Pe mine? am Întrebat prostește, convinsă că Încă vorbea la telefon. Ea râse. Fără bunăvoință. Dar pe cine altcineva de aici crezi tu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Am crezut că face mișto de mine, dar a căutat În geanta ei supradimensionată și a scos o pereche de lentile cu rame de sârmă. Uite, ia-i pe ăștia și uită-te la chestia asta. Am continuat să mă holbez, nedumerită, până când Elisa s-a apropiat mai mult și mi-a spus: —Uită-te. La. Geanta. Ei. Îndrăznește numai să spui că nu-i cea mai superbă chestie pe care ai văzut-o vreodată. Ochii mei s-au Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]