19,061 matches
-
săi galbeni și rari , s-ar crede că așa își câștigă existența, căci n-am văzut nicicând pe nimeni cumpărând ceva de la el. Sunt convins că am mai vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel timp revolut. Percepeam chiar cum unul din acele momente îndepărtate recapătă viață, cu atâta intensitate, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
beție care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie adâncă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă ar avea parte de nenorociri în tot restul anului. În persană, ziua aceasta se numește Sizdah-be-dar (în traducere perifrastică liberă înseamnă “să te prindă ziua de 13 la ușă“). E un obicei zoroastrian: la nașterea fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea și înghițea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu scaunele aproape lipite unul de celălalt, mie mi se părea că stăm de fiecare dată, dimpotrivă, în poziția culcat ori direct pe dușumea, ori pe un recamier de tip Gheorghiu - Dej, foarte încăpător, sau pur și simplu undeva pe iarbă, dar în mod obligatoriu cu tălpile picioarelor lipite, ale mele de ale ei și că în suprafața tălpilor mele reci, întrun final, prin tălpile ei, tăbăra tumultuos toată ființa de care Iozefina dispunea la acea vârstă. Era deja, după câteva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în șir amintindu-și de o experiență unică în viața lui, când într-o seară petrecută pe Platoul Urdele în drum parcă, spre Munții Parâng, într o seară de august și când elevilor le propusese să stea pe spate în iarbă și să privească cerul plin de stele, inclusiv de funinginea Căii Lactee, până vor avea senzația că cerul se află dedesubt, sub ei. În câteva minute se puteau auzi voci: Vai, cad! Cam aceeași senzație o trăia acuma. Parcă avea și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl urmărea cu nerăbdarea zugrăvită pe chip. „Uite așa îmi face de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de acasă nu se potrivește cu cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în patru labe și să scoată pistolul din pământ din iarbă verde! - a strigat Puicuță la Amnar. Nu-i nevoie, că l-am găsit. Uite ce rablă. Cu aista nu împuști nici o cioară, d-apoi un om. Rablă dar se pricep s-o folosească, din moment ce au nimerit la țanc felinarele - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-ar fi stins acolo, iar acel ochi negru a privit curios cerul printre genele arborilor, Închizându-se pe măsură ce ploaia spăla rămășițele arse, și când iarba a izbucnit cu furia și lipsa de scrupule specifice vegetației, scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Tit (Țâța). Pe continent, asociațiile feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sale cărți. Parcă era ceva interesant. — Am găsit un măăăr, am găsit un măăăr, s-a auzit vocea Verei de undeva din spate. — Mănâncă-l tu, iubito, mie mi-a cam pierit pofta, i-am răspuns. M-am lungit pe iarbă, căutând În norișorul de forma unei calești, În care soarele tocmai intra, răspunsul la o Întrebare. Oare eu și Kuznețov nu puteam să ștergem totul cu buretele și s-o luăm de la capăt? Apoi mi-am aprins o țigară și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cetățenesc devastator." (p. 172). Unora le place să creadă că toate lucrurile rele (filmele violente, drogurile, distracțiile decerebrate, șomajul și alienarea) ne vin din America. N-am luat, din păcate, tocmai modelul atât de important de preluat: democrația de la firul ierbii, de jos în sus, buna presiune individuală, comunitară și socială asupra Statului care "ne apără". De cine?
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
urmat vise în care interpreții purtau costume baroce, bizare, ca într-un coșmar, și vise erotice, interpretate succesiv sau concomitent de Litsa Kiousi și Camille Mutel. Astfel, la un moment dat, un corp gol, întins pe o velință de culoarea ierbii, corp străjuit de câteva măști, a avut o desfășurare a mișcărilor de o poetică senzualitate, aceasta fiind secvența onirică cu cea mai prețioasă plasticitate. Suita de momente desfășurate în această țară a viselor a avut și faze mai puțin inspirate
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
dozimetric era de circa 500 mci. Aceasta era amplasă într-o tijă specială fiind de mărimea unui bob de grâu. În timpul aruncării șurubul (dopul) care o ținea fixată în teacă s-a desfăcut, iar această fărâmă mică a rămas în iarbă pe poligon pe unde pășteau vitele oamenilor. Colegul meu a adus containerul de surse, la pus la loc în atelierul dozimetrie fără să-și dea seama de ce se întâmplase. Când eu am folosit instalația de etalonare pentru verificarea unor aparate
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
fost repartizați pentru împerechere timp de 2 săptămâni. Slăbirea acestora era accelerată, astfel că, după încă 2 săptămâni au murit. De la 48-50 kg cât aveau înainte de iradiere, moartea i-a găsit în jur de 15-20 kg fiecare. Radioactivitatea ingerată din iarba pe care se depuse praful, stocarea ei în lâna acestora șiau arătat efectul. La sfârșitul lunii februarie 1987 au murit 11 oi gestante, efectul de slăbire fiind la fel. Am raportat prin notă telefonică rezultatul măsurătorilor mele. Am primit ordin
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
le face pe femei mult mai exigente. Din fericire, după ce-l spălă pe Kiki și ieșiră din baie, gîndurile Christinei se Îndreptară În altă direcție. Sau, mai degrabă, din nefericire. Își aminti mai Întîi că săptămîna trecută, cînd ieșiseră la iarbă verde, Kiki scăpase la un moment dat o bășinuță atît de Împuțită, Încît Vic era cît pe ce să intre cu mașina În șanț. Apoi, fără nici o legătură cu asta, se Întrebă dacă ar putea avea Încredere În fătuca aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spectacolul acela Întrucîtva neobișnuit, cu dorința nemărturisită ca el să nu se termine niciodată. PÎnă la urmă, se lăsă liniștea. Tăcuseră și cei din balcoane. Nu mai bătea nici vîntul. O liniște atît de adîncă, Încît se auzeau pașii prin iarbă ai Marychkăi, care se apropia cu Kiki de mînă. CÎnd ajunseră foarte aproape, Kiki se desprinse de lîngă Marychka, alergă la Christina și o trase de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]