1,774 matches
-
simte impulsul de a fugi datorită unei tensiuni psihice ce nu o poate depăși. * Fuga epileptică cu îngustarea stării de conștiință în momentul în care începe fuga, copilul redevine conștient după câteva ore sau chiar zile (apare la copiii epileptici, idioți, psihopați impulsivi, isterici). Copilul rămâne cu amnezie ulterioară. 7) Vagabondajul Ambele forme de fugă pot continua cu vagabondaj. Copilul are conștiința acestei conduite. Copilul se lipsește de locuință, săvârșește unele acte antisociale. La școlarul mic vagabondajul poate fi reacția la
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
poate dovedi destabilizantă pentru cei mai slabi de înger? Totul ține de plurivocitatea romanului și de abilitatea autorilor de a crea personaje care, fie ne seamănă în valori, pasiuni, obiceiuri, deci ne securizează, fie ne scutură din temelii conformismele, ca idiotul dostoievskian sau, mai recent, tulburătorul Max Aue din Binevoitoarele lui Jonathan Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile ne definesc, după cum bine știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de la birou În timp ce-și lua haina, pregătindu-se să plece. Când am auzit povestea de la președintele companiei, l-am Întrebat care credea că era cea mai mare greșeală pe care o făcuse. „Faptul că am pornit planul ăsta idiot de a Împărți profiturile”, a răspuns el, mai În glumă, mai În serios. „De fapt”, a continuat el, „cea mai mare greșeală a noastră a fost să trecem cu vederea că majoritatea angajaților Ă printre care și mulți dintre manageri
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
asta. Dar poftim la bord! Hai, bătrîne, vino la bord! O să-ți descrețești grabnic fruntea. Poftim la bord, să iei parte la veselia noastră, căci avem o cală plină și ne îndreptăm spre patrie. „Cît de familiar poate fi un idiot!“ își spuse în gînd Ahab. Apoi, cu glas tare: Ă Ai cala plină și te îndrepți spre patrie, zici? Ei bine, corabia mea e goală și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de tipul: �Iorga ne? a m�ncat salariile ? i pensiile ? i ne? a luat p�inea de la gur? �. Chiar ? i doamna Catinca a fost obligat? s? suporte injuriile vulgare la adresa șo? ului ei �n timpul unei c? l?torii cu trenul: �idiotul ? stă de Iorga�. Iar C.�C.�Giurescu, fire? te c? nu f? r? mali? ie, �i scria unui prieten: �Iorga a fost cel mai ridicol prim? ministru ? i ministru al �nv??? m�ntului pe care l? a avut vreodat? Rom�nia�35
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
filmul după ce a văzut două filme extraordinare: Clasa muncitoare merge în paradis și Farmecul discret al burgheziei... La care adugă apoi Rubliov. Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din Cluj... Aceștia, vechi cunoscători ai geografiei, istoriei, anatomiei, fiziologiei și psihologiei feței nevăzute a lunii, s-au trezit vorbind ca surzii printre înțelepții filosofi ai zilei... Ce?! Ce ți-am spus! Ce mi-ai spus? Că e bou! Cine? Idiotul? Orbul! A, vorbești despre ce ți-am spus eu?! Ce mi-ai spus? Că e un bou! Cine... Dobitocul! Primul-secretar, Duca, care-i iubea pe surzi și mereu, în diverse ocazii, voia să vadă și el cu precizie ce năzuia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită de trăirile Nastasiei Filipovna din Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ordine de semnificații prestabilite". Editorialul mai precizează că publicația încearcă să depășească orice fel de schematism estetizant, în favoarea unui eclectism binevoitor și "moale". E și asta o soluție. Deși, în ce mă privește, prefer cele hard. Micile bucurii ale unui idiot" sună, vag dostoievskian, textul lui Nelly Graur (din același Observator cultural nr. 43-44) și se referă la fenomenul care domină acum arta rusească, preluînd ecourile mișcării temerare a "underground"-ului din anii '70, ai brejnevismului neguros. Unul din eroii martiri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aveau nici aparența măcar a unui om lipsit de facultățile sale mentale; cercetând actele lor medicale în virtutea cărora au fost internați am constatat că unii sunt numai epileptici, alții numai idioți (sic). În vederea acestor acte m'am întrebat dacă Epilepticii, idioții, ipohondriacii pot legalminte fi deținuți?*. Pui întrebarea în deliberarea Dv. rugându-vă a da soluțiune acestei importante chestiuni"69. Importanța chestiunii de a ști cum stăm cu cei care sunt numai idioți, dar a căror "cuvântare" nu era modificată este
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de viața organică. Ambele aceste vieți nu sunt în ultimă analiză decât manifestările uneia și aceleiași vieți: omul, ca entitate unică"112. Determinismul organo-psihic este pentru Zosin o realitate absolută. "Actele omului genial sunt strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor, sunt deopotrivă de iresponsabili. Actele lor își găsesc rațiunea deplină în determinismul organo-psihic"113. Crima, act eminamente social
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
omul, ca entitate unică"112. Determinismul organo-psihic este pentru Zosin o realitate absolută. "Actele omului genial sunt strict determinate ca și cele ale idiotului, pentru care se admite mai cu ușurință izbucnirea lor din rudimentara închegare cerebrală. Omul genial și idiotul, sub raportul cauzalității actelor lor, sunt deopotrivă de iresponsabili. Actele lor își găsesc rațiunea deplină în determinismul organo-psihic"113. Crima, act eminamente social (antisocial), nu poate fi analizată decât pe criterii sociale. " Noțiunea responsabilității afirmă Zosin -, neavând nici un temei, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de complexitate care depășește cu mult posibilitățile raționale de tip clasic. Această schimbare de atitudine o găsim exprimată în cele mai diferite feluri. Suppes, în lucrarea citată, remarcă faptul că exigențele modelului clasic de raționalitate pot fi satisfăcute perfect de idioți cognitiv și moral. Fernand Vandamme (1987) sugerează o distincție între comportamentul inteligent al omului, fundat pe intuiție și aproximare, și comportamentul noninteligent al calculatorului, care raționează mecanic și noncreativ. În fapt, decidentul uman se găsește într-o cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-mi iau un ton vioi. M-am gîndit... că n-ar fi rău să facem un picnic În biroul tău. Acum, cînd o spun, În fața Întregului personal, pare destul de stupid. Mă simt ca Pollyanna, cum stau așa cu coșul ăsta idiot de răchită În mînă. În jurul mînerului are legată o fundă cu dungi roz, pe care trebuia s-o fi rupt naibii. — Becky, am o ședință. Luke clatină din cap. Îmi pare rău. — Dar Mel mi-a spus că n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lista cu femeile pe care le cunoaște Luke. Am zis că Luke nu se Înțelege prea bine cu ea, iar Dave Sharpness a dat din cap insinuant și a zis „De multe ori, ăsta e doar praf În ochi“. Ce idiot. Evident că i-a intrat În cap că Luke și Lulu au o aventură pasională sau așa ceva. Ia stai așa. Clipesc și mă uit mai atentă la fotografie. Nu se poate... Doar nu... Îmi acopăr gura cu mîna, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-i exclus să se fi dus la salonul de tatuaje și să le ceară celor de acolo să-i tatueze „Nu pleca, Jess“ pe organele genitale. — Eu cred c-o să apară, zic Într-un final. Nu e chiar atît de idiot. Probabil s-a dus undeva să bea pînă nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe Jasmine apropiindu-se de noi, cu brațele pline de fulare și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
exact, exclusiv la roman. Nu înțelegea că un roman poate să aibă mai puțin de 400 de pagini. Și, dacă mă gândesc la Frații Karamazov, de 1000 de pagini, și care era abia prima parte a unei plănuite trilogii, la Idiotul, la Adolescentul, la Învierea și Anna Karenina, la Un veac de singurătate și Război asupra sfârșitului lumii, la În căutarea timpului pierdut ori Ulise, la Magicianul ... parcă nu era chiar în afara adevărului! Este adevărat că O zi din viața lui
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
adjectivul din poziția N1 nu poate apărea la diverse grade de comparație, în timp ce în spaniolă el acceptă într-un sens limitat categoria comparației: el muy estupido de mí, el muy imbécil de tu hermano, *foarte prostul de mine, *the very idiot of his brother. (c) În română și în spaniolă, N2 poate fi un pronume care marchează neechivoc cazul acuzativ: săracul de tine. 2. OBIECTIVE Am urmărit formularea unei serii de observații cu privire la comportamentul tiparului (Det) N1 de N2 în româna
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
cazul cuvintelor invariabile sau al împrumuturilor neadaptate (plasate în poziția N1) și apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe prima poziție, de tipul: frumosul/urâtul/idiotul/prostul de Ion, însă, pe baza lor, sunt construite adesea unități lexicale sinonimice, mult mai expresive și profund marcate de subiectivitatea emițătorului; ● există o serie de creații ocazionale, decodabile numai în contextul actual, care trimit în special la viața politică
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
erau chiar și la Văleni de tipul: "Iorga ne-a mîncat salariile și pensiile și ne-a luat pîinea de la gură". Chiar și doamna Catinca a fost obligată să suporte injuriile vulgare la adresa soțului ei în timpul unei călătorii cu trenul: "idiotul ăsta de Iorga". Iar C. C. Giurescu, firește că nu fără maliție, îi scria unui prieten: "Iorga a fost cel mai ridicol prim-ministru și ministru al învățămîntului pe care l-a avut vreodată România"35. După ce a pierdut șansa de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din blocul estic - nu aveau decât dispreț pentru iluziile tovarășilor de drum. Când suporterii Mișcării pentru pace (predominant francezi, italieni și indieni) vizitau democrațiile populare, comuniștii locali Îi omagiau pentru sprijinul lor, râzând pe la spate de „papagali”, noua generație de „idioți utili”, cum spunea Lenin. Comuniștii au reușit să cucerească simpatia (măcar condiționată) a multora din Europa de Vest, iar parada făcută de partidele comuniste, mai ales În Franța și Italia, cu sprijinul unor elite culturale americanofobe, a declanșat, În fine, o reacție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]