17,610 matches
-
parcă prea se merge repede... − Nici n-ai timp să le vezi bine, gândește Shelley. Nu-i normal să te grăbești așa! Și Shelley rămâne în urmă, într-o cameră frumoasă, cu canapele lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece... Într-un târziu, se
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la starea primară a firului de apă, supus legii căderii și a pierderii identității în „trupul”imens al mării. Poate că în timpul orgasmului ea simte un fel de revenire patetică în „starea de început a lumii”, iar el nu este decât instrumentul declanșator sau „substanța catalitică”. Poate ... Aici nu sunt prea sigur că P.H.L. a reușit să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tatălui bucuros de regăsirea familiei după o zi de muncă în toiul iernii, la pădure. Își amintește perfect de clipa când se deschidea ușa și vedea mai întâi, uimit, o gambă înfășurată în jambiere militărești și sprijinită pe un bocanc imens, cu blacheu de metal strălucitor. În clipele următoare se afla sus de tot, pe unde se rostogoleau vorbele vesele ale celui căruia abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pămîntul țării în care te-ai născut. Într-o altă ordine, "Junimea" ieșeană continuă, cu "Aventurile Bărzăunului", programul de editare, iată, în colecția "Ulița copilăriei", a unor cărți valoroase, ieșite din șablonul convențiilor de tot felul care au produs o imensă maculatură: "Puck și graurul argintiu" de Iuliana-Claudia Ciofu și Ana-Maria Ovadiuc, "Poezii pentru copii, simpatice și hazlii" de Victor Aciocîrlănoaiei, "Mic dicționar deosebit": Cine a fost, ce-a devenit!" de Passionaria Stoicescu stau bine lîngă "Aventurile Bărzăunului" de Dumitru Vacariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
energie. Cifra poate înșela pentru că toată această energie este echivalentă cu consumul doar a două gospodării, deci doar un fulger pe kilometru pătrat din suprafața Pămăntului pe an. Priviți ecranul: legumele, fructele vor crește în zăpadă. Mașinile personale, datorită numărului imens și poluant, vor fi înlocuite cu mijloace colective ultrarapide. Se va locui pe stații spațiale pe Lună sau pe Marte unde tehnica avansată va rezolva problema temperaturilor scăzute, a apei dar, mai ales, a atmosferei cu oxigenul indispensabil vieții omului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din Divina Comedia, având loc în viziunea mitologiei creștine, reflectată în tripticul Paradisul, Purgatoriul, Infernul adică de la haosul răului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ur ? Până unde trebuia să ajungă Turnul lui Babel pentru a putea găzdui întregul șir de omenet ce urma să se tot nască până azi ? Nu intră perisabilitatea într-o logică a naturii ? Chiar dacă acest lucru ar putea fi o "imensă fraudă", cum scria Tagore, care gândea că există totuși o compensație într-o altă lume, o supraființare eternă. Este posibil ca omul să poată aclimatiza și locui și ale planete, și totodată să prelungească indefinit viața, vindecând-o și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a orelor grele de dor, Ce imensă viziune despre Tine apare pe albastrul cerului ! O, Mare Denecunoscut, O, sfâșietoarea chemare a flautului tău ! Iar în volumul Balaka Lebăda, această năzuință de evadare dintr-o lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deasupra sa pentru ca, prin el, lumea noastră, care este a devenirii, să se apropie cât mai mult de Eterna Ființă, înțeleasă de Nietzsche ca Dumnezeu-Devenire. Religia lui Nietzsche este "extraordinarul sentiment al Fericirii și al Înălțării". Să facem una cu imensa Bucurie primordială a existenței. În încântarea dionisiacă noi presimțim că această bucurie este indestructibilă și veșnică, nu atât ca indivizi, ci identificați cu Viul unic, în beția creatoare din care noi ne întemeiem. "De când omul este om, el a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce rost avu venirea ? Și-acum, ce sens plecarea ? Dar transfigurarea prin poezia absolută face să tacă vocile deznădejdii și ale tăgadei: Surâs și puritate! O, răsărit divin! În cupe scânteiază câte-un imens rubin! Fă dintr-un ram de santal o harfă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze! Hafiz, de asemenea, deplânge vanitatea lucrurilor omenești: De la pahar la buze totu-i deșertăciune Și ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Urmează episoade precum Sodoma și Gomora; incestul fiicelor lui Lot; cumplitele suferințe fizice și morale ale lui Iov în scopul de a i se testa credința; trimiterea la moarte a lui Urie de către David, pentru a-i lua soția, Bethsabe; imensul harem al lui Solomon etc. etc. într-un cuvânt, un tsunami de păcate și orori aruncate în blestem de prooroci iluminați Isaia și Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a tocmit pentru ea sub privirea ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget inelul mortului și a pus în locul lui un safir imens, aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
simți cerul gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte cald, și mentă, și brânză de capră, și ghimbir, și gem de mure, și brioșe calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează în grădinile din Kairouan. Fiul unic al
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un misterios descendent al țarilor ruși gătea cu toate aromele lumii, întru gloria Nordului. Pe Ivan însă nu-l mai chemau nici caietele lui legate în catifea, nici cele o mie de feluri de a găti heringul, nici rede corarea imensului său imperiu înghețat care aluneca, asemeni unei enorme balene albe, greoi, printre valuri, ducând cu sine o mulțime îm blănită și doldora de diamante care ieșea, ritual, la soare pe punte, ca samurii pe zăpada translucidă, la amiază. Dintr-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
recunoască: poate curiozitatea de a admira, în sfîrșit, pe de-a-ntregul, impresionanta prăvălire de apă îl împinsese să aleagă această direcție de drum. Și nu regreta cu nimic: priveliștea era pe măsura așteptărilor! Zorii proaspăt mijiți îi descopereau încet cascada imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și el, de cu seară, cîteva înghițituri zdravene din apa rece și incredibil de dulce. Hotărîse să rămînă în apropiere. Orice animal trebuie să ajungă, în cele din urmă, la adăpat. Renunța la căutarea fără de izbîndă prin toată pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
poartă haine de sărbătoare. Se anunță o zi frumoasă, cu un soare dulce, cum sunt aproape toate zilele de mai în această parte a țării. Lumea freamătă de nerăbdare, cei mai scunzi își întind gâtul să vadă mai bine pătratul imens din mijlocul aeroportului. „Când vine? Întârzie mult? Nu începe?” - sunt întrebările care întretaie murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nostru interior. Un for mult mai preferabil decât forul roman, unde s a leorbăit atâtea secole, și tot degeaba! Până când barbarii nu le-au mai savurat tiradele și figurile retorice... Deși n-aveau habar de legile progresului istoric, de rolul imens al curiozității care îl trage înainte pe om!... Chiar și curiozitatea de a afla ce s-a mai întâmplat în biroul lui Beșleagă se înscrie sub aceleași imperative istorice. De aceea mă întreb așa, în virtutea inerției: Pe cine va chema
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
altul... Noroc că... Bum-bum! Bum! Parcă a fost o salvă de artilerie. Lupul era? Ori numai fantoma lui? Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu gânditor cu creionul în lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp, se înfrățiseră și formau o hartă imensă, de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În noaptea ce urmă, nu mai reuși nici să ațipească. Fumă aplecat pe geamul de la bucătărie sperând să o vadă venind ori plecând. Mama lui Răducu însă nu se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]