3,483 matches
-
Jauss, op. cit., p. 171. În același sens, esteticianul nuanțează ideea, sesizând o diferență semnificativă între concepțiile celor doi filozofi elini: "Dacă, după Platon, arta corupe, căci în calitate de mimesis phantasmatos creează doar o imagine înșelătoare a aparenței senzoriale, o imitație a imitației, acest defect ontologic pare să reprezinte pentru catharsis-ul aristotelic, din contra, avantajul unei experiențe estetice, propria ei interesare dezinteresată" (ibidem). 57 Vezi și comentariile lui Antoine Compagnon referitoare la teoria mimesis-ului, cu trimitere la studiile lui Northrop Frye și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
op. cit., p. 10. 102 Ibidem. 103 Condiționarea imaginarului de principiul verosimilității e explicată pe larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul genevez, fantezia ar fi "o imitație care, dusă la paroxism, atinge o intensitate maximă și ne transportă în regiunea sublimului" (op. cit., p. 164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks atunci când afirmă că, deși romanul (literatura în genere) nu conține
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
generalizarea e mai mult decât pripită, de nu chiar de-a dreptul eronată, pentru că reduce "atmosfera literară a epocii" la sămănătorism sau realism pe când "modernismul" e prin natura sa cosmopolit și "snob" (snobismul are la bază, psihologic vorbind, impulsul către imitație principiul modernizării înseși!). Mai îndreptățite sunt observațiile privind "inadaptarea erotică", cu "resorturi psihologice și afective", care îl recomandă pe Lerian drept "o primă încercare de configurare a lui Bizu" (ibidem). Împlinirile estetice, e adevărat, vin din "afilierea filonului memorialistic și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
este extrem de importantă întrucât politică externă pornește de la imaginea pe care o țară o are despre propria identitate. Întrucât Rusia s-a raportat mereu la ideea de "Europa," identitatea Rusiei ca tară s-a construit în jurul acestui model, fie prin imitație fie prin respingere. Cand actuala politică externă rusească a început să se contureze, acest lucru se întâmplă după pierderea statutului său de mare putere precum și după eșecul reformelor liberale, ceea ce a dus la o politică mult mai centrată pe regasirea
Relația Uniunea Europeană-Rusia. Problemă energetică by Paula Daniela Gânga () [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să aibă o mai mare coeziune, s-a utilizat procedeul imitației, adică trecerea melodiei de la o voce la alta (Ars Nova). Renașterea va impune acest mod de gândire și interpretare muzicală vocală prin creații ale compozitorilor Guillaume de Machault, Josquin des Près, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Carlo Gesualdo da Venosa (vezi
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
ca stație a bastimentelor ce sosesc de la Marea Neagră și mai ales deoarece e înzestrată cu ateliere de reparație pentru aceste vase. Într-o cafenea grecească aflată aproape de debarcader, pereții sunt tapetați cu reproduceri proaste ale gravurilor franțuzești în vogă; aceste imitații grosolane se fac la Viena; plagiatorii ar trebui măcar să șteargă numele artiștilor noștri! Am văzut aici și alte gravuri în lemn, de data aceasta autentice și făcute la Atena; artistul grec s-a străduit să reprezinte marile etape ale epopeii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să se mențină într-un post nesperat, și prosperitatea țării sale încă nu a beneficiat de pe urma ei; viitorul îi rezervă fără îndoială României un destin mai bun. S-a spus de asemenea că lovitura de stat de la București e o imitație reușită a unui eveniment mult mai important; e o vorbă spirituală, dar exactă. Acesta fu rezultatul conflictului provocat încă de la urcarea pe tron a prințului Cuza; mai devreme sau mai târziu, suveranul trebuia să câștige, căci se sprijinea pe patru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
vieții spirituale, natura acestuia fiind, prin definiție, una religioasă 119. În domeniul creației, simbolul desemnează un spațiu al hierofaniei. Capacitatea de simbolizare a limbajului plastic îi permite artistului exprimarea printr-o varietate de mijloace și expresii vizuale, atât în sensul imitației sau reproducerii, cât și în cel al reprezentării unor idei abstracte cu semnificații profunde, sacre, polisemia 120 simbolului fiind una dintre cele mai importante calități ale acestuia. Înțelegând sacrul ca un concept complex, caracteristic lumii supranaturale, reprezentarea acestuia nu ar
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care facem referire au implicații directe și asupra relațiilor stabilite între domeniile sacrului și creației artistice, ale căror semnificații încă mai continuă să se descopere. În fond, din punctul de vedere al temei sacrului, arta nu este altceva decât o imitație a actului creator originar, susținând teoria eliadiană conform căreia mitul constituie un precedent pentru orice acțiune (sacră sau profană) a omului. Avem deci intenția ca pe parcursul acestei lucrări să arătăm felul în care analiza fenomenelor sacrului și creației primordiale tinde
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
însă, în comparație cu modelul acesta, procesul creator uman își dezvăluie măsurile spațio-temporale limitate, Creația divină (ex nihilo) prezentând un potențial infinit, nesupus vreunei limitări (poate doar neînțelegerii depline a acesteia din partrea naturii umane). În acest timp însă, creația umană, ca imitație și prelungire a modelului supranatural, presupune producerea a ceva nou, folosindu-se de anumite elemente preexistente, care o determină în mod implicit, atât în spațiu, cât și în timp. Și într-un caz și în celălalt, se evidențiază o trăsătură
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
umane. Conchidem însă prin faptul că procesul creației artistice "înseamnă tocmai a accepta caracterul lui inexplicabil și lipsit de temei"181, încercarea raționalizării sale fiind legată de "dorința de a raționaliza libertatea"182. Toate acestea, ca și alternativa "activitate irațională / imitație rațională"183, relevă asemenea dialogului dintre raționalul și iraționalul 184 lui Rudolf Otto, expresia modelului divin pe care artistul îl preia și îl continuă, trimițându-ne spre sfera de înțelesuri a categoriei sacrului. Înțelegerea creației artistice ca o expresie aparte
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Tatarkiewicz a arătat faptul că termenul de mimesis a fost folosit inițial cu referire la activitățile ritualice ale preoților, și nu la artele plastice, Platon fiind cel care a introdus noua concepție despre acest termen, prin care se desemna o imitație a realității. De asemenea, autorul a remarcat faptul că înainte de sec. V î.Hr., grecii au manifestat un oarecare dezinteres față de artele reprezentative, care, nefiind preocupate de problema asemănării cu realitatea, căutau, mai degrabă, aspectele iluzorii ale existenței. (Cf. Wladislaw Tatarkiewicz
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
truism, atît de banal încît avem tendința să-l uităm, și atît de problematic încît îl reprimăm adesea, cu aceeași ușurință. Pe de altă parte, oamenii despre care tratează literatura nu sînt oameni adevărați. Sînt creaturi fabricate, alcătuite din fantezie, imitație, memorie: oameni de hîrtie, fără carne și sînge. Faptul că nu există nici o caracterologie satisfăcătoare și coerentă se datorează probabil acestui aspect uman. Personajul nu este o ființă umană, dar se aseamănă cu o ființă umană. Nu are un psihic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în filmul lui Francis Ford Coppola Nașul, pornind de la romanul omonim al lui Mario Puzo din 1969. Filmul începe cu o scenă pașnică de Crăciun dintr-un centru comercial, acum răscolită de o crimă. Scena a dat tonul pentru numeroase imitații, formînd o adevărată rețea de ralații intertextuale, dacă nu chiar un discurs cu totul nou. A fost preluată într-un serial de televiziune, Picket Fences, ca recunoaștere a modului cum Nașul a instalat o tradiție populară. Efectul va reveni din
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și pe Arjuna. De aceea ei știu că sînt în siguranță. (O altă interpretare este aceea că pisica simulează; acest aspect nu-mi destabilizează considerațiile, ci doar adaugă un element de suspans fabulei). Șoriceii rîd tocmai din această cauză, găsind imitația o întreprindere ridicolă. Spectatorul vede mai mult. El vede șoriceii, pisica și înțeleptul, rîde de pisică și rîde împreună cu șoriceii a căror bucurie este comparabilă cu cea simțită de un scamator de succes. Acest exemplu ilustrează destul de clar teoria focalizării
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural în ea. În mod fatal, nu poți să fii pe plac tuturor. Ar fi și monoton. Cu toată dizgrația divină, răul prosperă nestingherit. După ce te - a luat sub aripă, îi este mai la îndemână să - ți dea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un volum de cugetări în modul cel mai poetic, cu care ne-am mândri fiecare dintre noi dacă ar sta sub semnătura noastră. Personal nu aș încerca o altă variantă de surprindere a trecerii. Orice alternativă ar fi o pală imitație... 20 mai, 2009 Text preluat din Jurnal tardiv început și fără sfârșit - 20072010, vol.II, Editura PIM Iași, 2011
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
ea nu se poate dezvolta acolo unde există un singur discurs, dominant, al unei singure puteri. Scena refuzului de a primi Poetul în cetatea ideală - căci e respingere și nu alungare - este revelatoare. Ea este precedată de o discuție despre imitație în artă, unde Socrate se pronunță pentru o artă-etalon, ce respectă niște canoane impuse de ideologi și are o finalitate etico-socială fără echivoc. El respinge imitația tuturor lucrurilor din natură, oricât de meșteșugit ar fi făcută. Periculoase, mai presus de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e respingere și nu alungare - este revelatoare. Ea este precedată de o discuție despre imitație în artă, unde Socrate se pronunță pentru o artă-etalon, ce respectă niște canoane impuse de ideologi și are o finalitate etico-socială fără echivoc. El respinge imitația tuturor lucrurilor din natură, oricât de meșteșugit ar fi făcută. Periculoase, mai presus de orice, sânt considerate două lucruri: realismul unei arte care "imită" lumea așa cum e și nu cum ar trebui să fie în mod ideal, și talentul în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica", "bănuțul", "Cancio-Canciov", "Foma Fomici" și o mulțime de alte expresii stereotipe, jocuri de cuvinte, imitații, nebunii de adolescenți țicniți, erau creația (sau actualizarea) lui Traian. Mie îmi intrau în reflex Și ani de zile am înnebunit-o pe maică-mea cu ele. Băiat sărac (și sceptic al plebei proletare, ar fi adăugat imediat Horin), veșnic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pencă ești englez. — Asta-nseamnă că și perversul ăla e englez? Întreabă Bladesey entuziasmat. Hotărâm să-l menajăm pe micu puțoi frecangiu. — Ager Confrate Blades, ager. Dar nu știm Încă. Ar putea ca doar să se priceapă mai bine la imitații decât mine. Dar probabilistic vorbind, ar putea fi o supoziție bună de la care să plecăm, măcar să luăm În considerare posibilitatea. Trebuie s-o pornim de la principiul aplicării acelorași reguli. Bladesey Încuviințează patetic din cap și rânjește. — Păi, trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cel frecventat de dorința unei cunoașteri adevărate, fără jumătăți de măsură, va continua acest travaliu la nesfârșit, chiar și atunci când profețiile se dovedesc a fi false. Într-un amplu studiu dedicat divinației, Jeannie Carlier afirma: "Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect este realitatea imuabilă și eternă. Ea nu este decât o reflexie, așa cum lumea sensibilă este o reflexie a inteligibilului, cum timpul nu este decât
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
atît este mai folositoare pentru critica de text. Este foarte folo sitoare pentru textul lui Aristotel tra ducerea literală a călugărului Guglielmo di Moer becke, În schimb e mai puțin folositoare pentru Aratos cea prea liberă a lui Cicero. Și imitațiile pot servi la restabilirea lecțiunii corecte a unui model, În special cînd tradiția directă nu este uniformă. E.g.: Vergiliu, Buc., VIII 87: (bucula) con cumbit P, procumbit P2, concumbit al., procubuit γ, dar: Pro perțiu IV 1, 4 concubuere (boves
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Vergiliu, Buc., VIII 87: (bucula) con cumbit P, procumbit P2, concumbit al., procubuit γ, dar: Pro perțiu IV 1, 4 concubuere (boves) O, procu buere Vo. Remigio Sabbadini acceptă În acest pasaj vergilian lecțiunea co mună procumbit, dar amintește discret imitația properțiană. În cazuri rare și speciale, chiar și parodiile pot servi la reconstituirea textului. Editorul Malkland recon stituie, pe baza versului 907 din Aristofan, Thesm., versul 561 al Elenei lui Euripide. În general, toate referirile la un alt text (mai
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
al II-lea Î.H.) a scris, probabil, o tragedie intitulată Alexandra sau Casandra, plină de profeții și, În consecință, mai degrabă obscură. S-a păstrat numai printr-o parafrază tîrzie (de pe la 1000 d.H.), compusă de Învățatul bizantin Ioannes Tzetzes. Imitațiile, În măsura În care pot fi identificate, furnizează informații despre textul originar. Un pasaj din Istoria animalelor, tratatul de zoologie al lui Aristotel, a fost folosit de Pliniu cel Bătrîn În Naturalis historia. Se constată că acolo unde În textul transmis direct apare
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]