2,195 matches
-
din alterarea sunetelor () împrumută muzicii o vădită culoare arhaică. Plasarea pauzei în introducerea preludiului reprezintă un gest inspirat, proiectat în scopul de a salva discursul de la riscul monotoniei generate de expresia ritmului uniform și paralelismul prelungit al acordurilor perfecte. Nuanța impersonală statornicită încă de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea melodiei introductive în ipostaza epurată a unisonului. Limpezirea sonoră astfel produsă va pregăti terenul apariției unei melopee cromatice orientală, expusă într-un caracter de recitativ ce pare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în demersul avansării. Mișcarea continuă în a lucrării precedente devine o „rotire” vertiginoasă în , apelând la aceeași dispunere pianistică experimentată în „Brouillards” (opoziția clape albe/negre). Figurația scalar-ornamentală a introducerii recurge la configurația unui ritm izocron în triolete ( ) cu aspect impersonal, dar investit cu evidente semnificații picturale. Această opțiune a figurațiilor va constitui pe întreg parcursul preludiului un mijloc fundamental de investigare a valențelor timbrale ale registrelor claviaturii, realizând astfel echivalențe sonore ce corespund nu doar efectelor acustice specifice evenimentului evocat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a ară tat că în mediile în care interacțiunile adult-copil au o intensitate redusă, iar îngrijirea copiilor (afectați de depresieă se desfășoară într-un stil impersonal, tabloul psihic al copiilor afectați de deprivarea maternă poate evolua prin psihopatie. În 1951 J. Bowlby poate cel mai renumit cercetător al relației mamă-copil și al consecințelor deprivării materne și aduce date importante privind efectele, considerate de el practic irecuperabile
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
aceste studii au avut un răsunet deosebit în politicile sociale privind protecția copilului ocrotit în instituții de îngrijire (creșe și case de copiiă. R.A. Spitz (1946ă, J. Bowlby (1958ă, J. Robertson (1958ă și alții au denunțat efectul negativ al îngrijirii impersonale a copiilor din instituțiile rezidențiale de copii, care poate conduce la comportamente din domeniul psihopedagogiei. Din perioada anilor '60 și cu un elan crescut în anii '70, în Occident s-a renunțat treptat la "instituționalizarea" copiilor abandonați de părinții lor
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
al muzelor/poeților“ în sudul Pelasgo-Daco Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ianși apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo clasică) la romantism, cultivând expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosferă), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale Parnasului contemporan, succedate de o perioadă de zece ani, cu toată structura lor compozită, reunind poeți de afinități și orientări diverse, au ca trăsătură de unire comună efortul de a părăsi subiectivitatea lirică și de a stabili un fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se arate. Decadenții, impresioniștii și simboliștii atacă parnasianismul în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
găsească sorgintea poeziei făcând să retrăiască spiritul anticilor cântăreți epici. Preocupat de condiția psihologică a poeziei, cere creatorului să se “impersonalizeze” spre a putea exprima mai bine sufletul colectiv, idei ce stau la baza teoriei sale despre poemul istoric, replica impersonală, concepută în spirit istoric și științific, la epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia, filozofia fiecăreia din rasele și civilizațiile dispărute. erudiția poemelor pare azi caducă dar ea imprimă unitate și coerență compunerii. Fiecare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ridicat treptat de la tensiunea discret elegiacă din creația primilor ani la o poezie conceptuală, de subtilă reflecție asupra lumii,apreciată de Lanson pentru rigoarea gândirii și limpezimea expunerilor doctrinare. A încercat o sinteză de împăcare a sensibilității romantice cu arta impersonală parnasiană (“poezia este o artă ce interesează inima în problemele gândirii”), ca în răspânditul “Vase brise”, poem construit în linii parnasiene pe un fond general de tristețe romantică. În formula personalității sale intră deopotrivă emoție și metodă. Adversar al inspirației
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu i se opun public. Revista 22, 793, 17 mai 2005 Alungarea din Sfântul lăcaș creștin Mă feresc să scriu despre propriile experiențe dureroase ascunzându-mă, ca tot intelectualul din zona științelor sociale și politice, în dosul teoriilor, analizelor, „neutralității impersonale”. Poate că acum voi scrie altfel deoarece i-am promis mamei să nu las neștiută întâmplarea tristă, petrecută sâmbătă, 19 august, la mănăstirea Prislop. Faptele. După moartea recentă a tatei, mama a rămas cu o dorință permanentă să se roage
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înlocuiau moneda metalică în circulație, dar care, așa cum vom mai discuta, nu puteau fi numite ca fiind bancnote. Bancnota ținând de un sistem instituțional și legal inexistent în epocă. Pe aceste înscrisuri se afla tipărit numele autorității emitente și erau impersonale. Am insistat asupra acestui moment, deoarece foarte multe surse îl indică pe Palmstruch drept inventatorul și fondatorul bancnotei, ceea ce considerăm a fi o exagerare. Pasul înainte făcut nu a însemnat apariția bancnotei, nu încă. Deși numele său ne poate duce
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de către ziarul însuși. În schimb, propoziția P3 din T10 este mai complexă enunțiativ și mai interesantă. Predicația nominală monoremă Niște nebuni, care recategorizează subiectele din P1 și P2, este atribuită unui enunțător al cărui locutor se distanțează net prin formula impersonală: se pare. Ne aflăm în prezența unei enunțări relatate dintr-un punct de vedere anonim (PdV al lui SE) și a unei judecăți. Axiologizarea [C1] descalifică actele judecate drept deviante social, atribuindu-le unor "nebuni". Acest exemplu ne permite să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
enunțurilor la prezent de la începutul textului. Această incidență ezitantă și, mai profund, această nesiguranță privitoare la asumarea enunțiativă a enunțurilor revelă destul de bine impersonalitatea povestirii. Vocea narativă dă impresia că are doar rolul de a pune laolaltă nișe elemente. Distanța impersonală este însoțită totuși de o oarecare ironie. Explicațiile, prin tradițiile succesive, fundamente ale mitului lui Prometeu, se reduc la materialitatea stîncoasă a Caucazului. Sensul povestirii mitice s-a pierdut într-o povestire etiologică despre originea prezenței inexplicabile a Caucazului. Fraza
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
limita dintre non-persoană și persoană (on7), pentru a aluneca într-o infranominalizare (Ça: ça bâille [asta]8 oftează). Comparația animală (ca un crap) îi retrage referentului valoarea sa de personă 9, pînă la excluderea sa totală (cela [Ø] ce structură impersonală, en de ea). Așa cum comentează M.-E. Conte (1990:222): Este evident că nu genul natural, nici genul gramatical sînt cele care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sursei mediatoare ("cronica") vin să se alăture modalizările epistemice ("a pierdut", "ceea ce nu știu") care subliniază neștiința autorului. Tăcerile istoriei au drept consecință modalizarea a numeroase propoziții. În [e2b] regăsim o indicație vagă a unei surse de cunoaștere la fel de nesigură (impersonalul spaniol se dijo que) ca și ceea ce relatează: "[se spune] că indienii l-ar fi luat cu ei". În continuare, modalizările subliniază incertitudinea de trei ori: [e3b] după ani lungi, un soldat care venea din străfundul țării le pomeni despre
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în noi de mâna lui Brâncuși. Aici, oamenii curg ca un râu pentru ca totul să devină Infinit”. A încercat să se afirme în lumea virtuală, publicând pe diverse site-uri literare și de specialitate, însă a simțit răceala pregnantă a impersonalului și a revenit la presa scrisă, publicând texte literare și de specialitate în ziare locale și în reviste tematice. Volumul personal “” apărut la începutul acestui an a încununat cu succes confesiunile lirico-epico-dramatice puse pe hârtie de-a lungul timpului. NIMENI
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
decît sub aspectul care-l interesează, astfel încît să se distingă de ceilalți 39. Pe de altă parte, ar fi capabil, în anumite momente, să se comporte doar ca membru al unui grup care contribuie la evocarea și întreținerea amintirilor impersonale, în măsura în care acestea intersectează grupul. Dacă aceste memorii se întrepătrund adesea, mai ales dacă memoria individuală poate, pentru a-și confirma unele amintiri, pentru a le preciza și chiar pentru a-și umple unele lacune, să se sprijine pe memoria colectivă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ca o perioadă să se distingă de altele și despre care cărțile și relatările nu ne prezintă decît un tablou destul de schematic și incomplet. Ni se va reproșa că răpim acestei forme a memoriei colective care ar fi istoria caracterul impersonal, precizia abstractă și relativa simplitate care alcătuiesc tocmai cadrul pe care memoria noastră individuală s-ar putea sprijini. Dacă depindem de impresiile pe care ni le-au provocat fie unele evenimente, fie atitudinea părinților noștri față de evenimente care mai tîrziu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi regăsite numeroase curente vechi care numai în aparență dispăruseră. Dacă n-ar fi așa, am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Și la ce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decît ca noțiuni istorice, impersonale și sobre? Grupurile, în care se elaborau odinioară concepțiile și un spirit care dominau un timp întreaga societate, intră repede în declin, făcînd loc altora care țin, o perioadă, sceptrul moralei și care formează opinia publică după noile modele. Am
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Printr-o asemenea operațiune și prin convențiile care decurg, ele nu au putut decît să-și fixeze puncte de reper discontinue, exterioare, în parte, fiecărei conștiințe, deoarece sînt comune tuturor. Dar ele n-au putut să creeze o durată nouă, impersonală care să umple intervalul dintre momentele alese ca puncte de reper, adică un timp colectiv sau social care ar cuprinde și ar lega una de alta în toate laturile lor, în propria sa unitate, toate duratele individuale. În realitate, în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
altfel, între unele și altele nu este decît o diferență de grad, deoarece înseși impresiile afective tind să se desfacă în imagini și reprezentări colective. În orice caz, dacă putem, cu durate individuale, să reconstituim o durată mai largă și impersonală în care ele sînt incluse, e pentru că acestea se detașează pe fondul unui timp colectiv de la care preiau întreaga lor substanță. Vorbim de un timp colectiv, în opoziție cu durata individuală. Se pune însă întrebarea dacă acesta este unic, iar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
putem enumera și pornind de la care îl reconstruim. Dimpotrivă, el se constituie datorită unui interes, unui gen de idei și preocupări care, neîndoielnic, se particularizează și reflectă, într-o anumită măsură, personalitățile membrilor, dar care sînt destul de generale și chiar impersonale încît să aibă, pentru mine, același sens și aceeași importanță, chiar dacă personalitățile respective se transformă și altele, înrudite, ce-i drept, dar diferite, le iau locul. În asta constă elementul stabil și permanent al grupului și, departe de a-l
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
relațiile cu anumite persoane se încadrează în ansambluri mai largi, deși nu ni-i mai reprezentăm concret pe ceilalți membri ai acestora. Aceste ansambluri tind să depășească figurile pe care le cunoaștem și aproape să se depersonalizeze, deci, ceea ce este impersonal este și mai stabil. Timpul în care a trăit un grup este un mediu pe jumătate depersonalizat, unde putem determina locul mai multor evenimente din trecut deoarece fiecare dintre ele are o semnificație în raport cu ansamblul. Această semnificație o regăsim în
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
familial mărit îi este și mai greu să se izoleze material: este mai expus privirii celorlalți, iar opinia publică are mai mult acces. Familia este alcătuită dintr-un ansamblu de relații interne mai numeroase și mai complexe, dar și mai impersonale, de vreme ce aplică în manieră proprie un tip de organizare domestică din exterior, care tinde să prevaleze. Acestei transformări a grupului îi corespunde o revizuire profundă a gîndirii sale. Este ca un nou punct de plecare. Pentru copii, înseamnă întreaga viață
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
spus, a interesului pentru limbă în defavoarea vorbirii. Aparițiile concrete, datate și localizate ale unui semn numite de Charles Sanders Pierce ocurențele acelui semn îi modifică, precizează și îmbogățesc sensul. Dacă limbajul științific a arătat Göttlob Frege aspiră, într-un mod impersonal, să determine adevărul, limbajul cotidian, preocupat numai de reușita comunicării, dorește să convingă, să emoționeze, sau să intereseze. De acord cu Frege, Ludwig Wittgenstein subliniază și el importanța utilizării limbajului în situații concrete, ce suscită întrebări legate de anume finalități
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]