2,588 matches
-
admonestarea directă, insulta, epitetul și comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai sus citat, Arghezi desface și reface discursul advers, operând o conversie a registrelor: din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cinci ani, metoda de amortizare este liniară, iar valoarea reziduală estimată este nulă. Costul actual al unui activ în stare nouă cunoaște următoarea evoluție pe durata de viață utilă a activului. Potrivit celei de a treia metode, amortizarea restantă se impută asupra câștigurilor nerealizate, înregistrările fiind similare cu cele prezentate în varianta a doua, cu deosebirea că în locul rezultatului reportat avem câștiguri nerealizate din deținerea activelor. Dintre cele trei metode, considerăm că cea mai pertinentă este cea de-a doua metodă
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
limitată a serviciilor medicale. Inclusiv o persoană "virtuoasă", dar care este totuși vinovată de cauzarea propriei boli, este, conform acestui principiu, mai puțin îndreptățită să candideze pentru alocarea unor resurse medicale limitate decât o persoană căreia nu i se poate imputa în mod legitim o astfel de vină (chiar dacă această persoană este una despre care cei mai mulți dintre noi ar putea crede că are un caracter blamabil din punct de vedere moral). Așa cum precizează, spre exemplu, Walter Glannon, unul dintre adepții politicii
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de secol XV-XVI, cu al unora de dată ulterioară, inclusiv contemporane nouă. Investigarea acestor aspecte arată că diferențele stilistice sunt într-adevăr remarcabile, evidențiind pierderea de substanță estetică și spirituală a picturii bisericești ulterioare Evului Mediu. Cu excepțiile de rigoare, imputăm acest fenomen procesului de laicizare continuă a întregii societăți, al cărui simptom major constă în "slăbirea" trăirii și a acelei "purități a inimii" despre care vorbea Nichifor Crainic, în recursul insuficient de documentat la anumite tipare ale picturii de tradiție
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și idei, vol. I, Editura Meridiane, București, 1983, p. 370. 414 L. Grünberg, op. cit., p. 5. 415 Este vorba de acuzațiile de "idolatrie", negoț cu indulgențe și practici devoționale medievale de câștigare a mântuirii prin fapte caritabile, care îi erau imputate Bisericii Catolice de la acea dată. (Cf. Iole Carlettini, Controversa asupra imaginilor în timpul Reformei și Contrareformei, în vol. Ghid de artă creștină, coord. Michelle P. Brown, Editura Casa Cărții, Oradea, 2009, p. 252). 416 William Fleming, Arte și idei, vol. II
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
iar autoritatea societății asupra individului este de natură morală, fiindcă aceasta este autoritate logică. Dacă nu am ști cine este ce, ce trebuie să dea cui, în ce context, cine face ce, cu cine, cum, dacă nu am putea defini, imputa, atribui etc., existența socioumană n-ar fi posibilă. Oamenii se nasc într-o lume pe care o află, o lume cu semnificații comune și impersonale care le ghidează acțiunea (prin reguli, norme, legi ce permit coordonarea). Pentru a putea descrie
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
experiențelor locale cu bune rezultate; • promovarea principiului durabilității între alte autorități locale; • recrutarea de noi semnături pentru Cartă; • organizarea unui concurs având ca premiu "Oraș durabil", cu o periodicitate anuală; • formularea unor recomandări politice pentru Uniunea Europeană; • asigurarea unor date de imput pentru grupul de experți care realizează "Raportul asupra orașelor durabile din Europa"; • asigurarea susținerii din partea factorilor de decizie locali, implementarea recomandărilor corespunzătoare și a legislației Uniunii Europene; • editarea unei publicații a campaniei. Noi, propunem ca procesul de elaborare a unui
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
său, care, tot împotriva sistemului aristotelic, susține că pământul se învârtește împrejurul soarelui. A stat pentru aceasta, bătrân cum era, zece ani la închisoare, a fost scos apoi în piața publică și silit să retracteze erezia științifică, ce i se imputa. Cazurile similare sunt numeroase. Filosoful Descartes a avut ambiția să reașeze doctrina catolică pe baze raționale moderne, dar cum sistemul său nu submina catolicismul, ci numai aristotelismul, de groaza Inchiziției s-a retras în Olanda. Din acest adăpost își trimitea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de vedere politic. Beneficiul ei a fost de a fi profitat de impostura de savantă, dar prețul plătit este mai ales postum. Memoria colectivă o consideră responsabilă de dezastrul comunismului românesc, atribuindu-i mai toată vina care i se putuse imputa Anei Pauker, pentru a-l putea absolvi pe Nicolae Ceaușescu. 10. Conducătorul cel bun și nevasta cea rea Raportul celor două modele presupune și mecanisme inconștiente colective, căci altfel reacția față de cuplul Ceaușescu ar trebui să fie mai logică. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și utilizarea termenului de "pedeapsă" nu pot fi schimbate. Indiferent de frecvența cu care se întâmplă astfel de cazuri, acestea sunt excepții de la regulă, în sensul că este de înțeles să existe anumite încălcări ale regulii 81. Utilitariștilor li se impută că acceptă ideea pedepsirii nevinovaților, dacă acest lucru ar avea consecințe bune, iar sistemul de pedepsire retributivist descris mai sus nu exclude posibilitatea pedepsirii persoanelor nevinovate, dacă acest lucru se întâmplă în mod accidental, în cazul erorilor judiciare. Această perspectivă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
omenirii în genere”19. În exemplul lui Constant, cel care decide să-l împiedice pe criminal să-și găsească victima va fi răspunzător pentru toate urmările posibile ale deciziei sale. Dimpotrivă, dacă nu va minți, nu i se va putea imputa nimic din punct de vedere juridic, indiferent care vor fi consecințele afirmației sale. Este posibil ca cel urmărit să fi părăsit între timp casa, fără știrea prietenului care l-a adăpostit. În acest caz, spunerea adevărului nu va avea consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant își propune să argumenteze că a spune numai adevărul este ceva obligatoriu din punct de vedere moral. Ca și în cazul altor acțiuni obligatorii din punct de vedere moral, urmările bune sau rele ale spunerii adevărului nu pot fi imputate agentului. Raportându-se la acest principiu, Kant susține că dacă cel care îl adăpostește pe prietenul urmărit de un ucigaș spune adevărul, aceasta poate aduce daune celui urmărit doar în mod accidental. Ceea ce reprezintă, după Vuillemin, o deformare a situației
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lipsa sau slăbiciunea controlului lor de către rațiune. Face răul, credea Kant, cel care aude glasul rațiunii dar se abate în maxima acțiunii sale de la ceea ce poruncește legea morală. Această abatere, și nu o predispoziție naturală sau alta, i se poate imputa, prin urmare, omului. „Temeiul Răului nu poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar „aplecarea spre Rău, care, întrucât vizează moralitatea subiectului, se găsește în om ca ființă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
poate fi plasat, cum se face de obicei, în sensibilitatea umană și în înclinațiile naturale rezultate din ea.” Doar „aplecarea spre Rău, care, întrucât vizează moralitatea subiectului, se găsește în om ca ființă ce acționează liber, trebuie să-i fie imputată chiar lui, ca singur vinovat...” 16. Ceea ce decide, prin urmare, este relația maximei acțiuni cu legea morală. Iată de ce „omul poate să fie rău chiar dacă el săvârșește numai fapte bune”. Acesta ar putea fi cazul unui individ preocupat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce a trăit. Filosofia lui este expresia vie a personalității sale și, invers, el și-a structurat inconștient și conștient personalitatea potrivit teoriei sale”32. Acesta este un punct de vedere care nu a rămas necontestat. Nu puțini i-au imputat omului Kant inconsecvențe în raport cu acel mod de viață pe care scrierile sale l-au propus contemporanilor și posterității. Există temeiuri pentru a privi cu scepticism posibilitatea de a produce argumente convingătoare într-o dispută de acest gen. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prezentarea filosofiei practice a lui Kant, Petrovici nu se mai simte în largul său. El devine mai puțin personal, mai narativ. Iar rezervele și obiecțiile sale sunt cele care pot fi întâlnite la mulți dintre criticii lui Kant. I se impută bunăoară lui Kant că el nu ar fi acordat locul cuvenit sentimentelor și emoțiilor în viața morală și religioasă. Petre P. Negulescu îl va trata pe Kant ca istoric al filosofiei, și anume din perspectiva unei concepții clar articulate asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
incomplete”, a „ființei umane care există cu precădere în orizontul lumii date, sensibile, și în vederea autoconservării sale”20. A întreprinde analiza cunoașterii doar în acest orizont, ceea ce ar fi făcut Kant, este un „grav exces de simplificare”21. Blaga îi impută, așadar, lui Kant, că a evaluat construcțiile metafizice prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit. p. 249. Nu i se poate, desigur, imputa credinciosului de rând că nu a luat cunoștință de imperativul categoric kantian. Mai greu am putea crede că lui nu i-au ajuns la urechi cuvintele predicii de pe munte a lui Isus: „Tot ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
O altă critică adusă regelui Mihai privește felul În care monarhul a contribuit la legitimarea puterii comuniste prin câteva acțiuni de la sfârșitul domniei sale. „Spre a-și păstra tronul”, după cum afirmă realizatorii dezbaterii jurnalistice privind forma de guvernământ, regelui Îi sunt imputate actele politice prin care a acceptat Guvernul Groza și a participat la deschiderea oficială a Adunării Deputaților din 1946, prin acest act - cred autorii - legitimând rezultatul alegerilor de la 19 noiembrie 1946, poate cel mai contestat scrutin din istoria României . O
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
E motivul pentru care poezia Începe să fie simțită ca inutilă și să se opună revelației, cunoașterii adevărului. 4. Poezia părăsește „câmpiile adevărului”, după celebra formulă a lui Platon: „S-a ajuns până acolo că metaforele, enigmele au devenit suspecte, «imputându-li-se» că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii special aranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec”1. Cu poezia se petrece același lucru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau Înflorituri de stil. Poezia care făcea casă bună cu oracolul a fost acuzată că se opune cunoașterii adevărului prin amestecul obscurității și al umbrei cu dezvăluirile Zeului. S-a ajuns până acolo că metaforele, (B) enigmele au devenit suspecte, imputându-li-se că sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
felul lor, nu numai pe Nietzsche, dar și pe Heidegger sau Derrida. Or, filosofii diferenței comit un vădit abuz atât față de Nietzsche, cât și față de Heidegger, când și-i aliază spre legitimarea deconstructivismului radical. Acest abuz nu i se poate imputa lui Hugo Friedrich, căci transcendența goală, întrupată deplin de Mallarmé, de exemplu, nu înseamnă nihilism radical în raport cu divinitatea. Dimpotrivă, atingerea purității spirituale în absolut, anticipând actul clar de narcisism al lui Ion Barbu. Pur și simplu, nimicul oglindirii herodiadice este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
japoneză a obiectelor de hârtie îndoită - părea greoaie comparativ cu baletul unui banal șervețel de hârtie printre degele abile ale scamatorului impromptu. De-a lungul privirii ei fascinate, degetele cu pricina îi cotrobăiau deja lăuntrul cu indiscreții foarte delicate, de imputat unei ușoare tendințe a ei către sinestezie. Și, pentru că se simțea cu ușile vraiște rău de tot, își verifica redundant închiderea nasturilor de sub decolteu; căci un fel de trădare din partea veșmintelor ar putea fi scuza pentru o capitulare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
toată impropriu numita "splendida izolare" din perioada victoriană, Marea Britanie a avut relații prietenești, în unele cazuri chiar privilegiate, în lume. Singura dată cînd țara a fost politicește izolată a fost în timpul conflictului militar anglo-bur care însă nu îi poate fi imputat lui Eduard și care, la început, a fost foarte popular în Anglia. 30. Arthur James Balfour, primul conte Balfour (1848-1930) a ocupat în 1886 funcția de ministru pentru Scoția în cel de-al doilea guvern Salisbury (era chiar nepotul lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1935. Sub acest al treilea mandat are loc, pe plan extern, încheierea neinspiratului Pact Hoare-Laval care va duce la demisia ministrului de Externe Hoare și va face posibilă anexarea Ethiopiei de către regatul Italiei lui Vittorio Emmanuele III (i s-a imputat și girarea inițială a politicii de conciliere, appeasement policy, față de Hitler), iar pe plan intern votarea legii privind autodeterminarea Indiei (Government of India Act) din 1935, precum și criza constituțională provocată de demisia regelui Eduard VIII. În această criză, Baldwin a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]